Lupta anticoruptie in Romania, campania impotriva terorismului in plan international au fost uneori transformate, potrivit presei si specialistilor, intr-o "vanatoare de vrajitoare". Iata ca John Demos tine sa ne reaminteasca, in ultima sa carte, faptul ca vanatoarea de vrajitoare insemna candva chiar ... vanatoare de vrajitoare. De mii de ani, in Occident si aiurea, comunitatile umane si-au inventat sau descoperit in interior dusmani mai mult sau mai putin inchipuiti asupra carora au proiectat propriile fobii si nelinisti. Initial haituiti si martirizati, crestinii au devenit ulterior ei insisi aprigii prigonitori ai altora. Sectele anticrestine din sanul crestinatatii, cum sunt catarii si valdensii, au suferit persecutii infioratoare. La fel cavalerii templieri, demonizati de Regele Filip al IV-lea, regele Frantei, care i-a obligat, sub tortura, sa recunoasca faptul ca se fac vinovati de perversiuni si erezii. Orice grup poate fi facut responsabil de nefericirea comuna si oferit neinduratoarei razbunari publice, avertizeaza John Demos. Cat despre "cotoroante", acestea au bantuit imaginatia Occidentului mai ales in secolele XVI-XVII. Din Anglia pana in Transilvania, femeile acuzate ca ar fi preotese ale Satanei au fost aruncate in inchisori, judecate sumar si condamnate la moarte. Mai mult, isteria a traversat Atlanticul si s-a instalat, confortabil, in Noua Anglie. In 1692, in Salemul puritan (Denvers, Massachusetts), 19 persoane au fost acuzate ca sunt posedate de diavol si executate de concetateni. Demos considera ca misoginismul poate explica realitatea ca victimele au fost mai ales femei si continua sa fie, indiferent de epoca si spatiu. De la vanatoarea de vrajitoare stricto senso, autorul o exploreaza pe cea in sens figurat, prezentand actiuni precum "spaima rosie" declansata in SUA de senatorul Joseph L.R. McCarthy, miscarea impotriva masonilor sau asuprirea celor din ordinul Illuminati. Orgoliul intelectual l-a impins insa pe John Demos sa devina in felul sau un "vanator de vrajitoare", asociind, uneori fortat, subiecte si episoade eterogene, pentru a construi o sinteza. Autorului i se poate imputa si lipsa unui aparat critic riguros, chiar daca este vorba doar despre o simpla lucrare de popularizare. De retinut mai ales concluzia cartii: de cele mai multe ori adevaratii inamici sunt spaimele noastre, iar nu ceilalti, oricine ar fi ei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
