Riposta mea nu e convingătoare. Ea dă din mână a lehamite şideşi i-am spus să nu-mi mai aducă nimic, vine mereu cu un braţ dereviste şi mi le aşează în poală.
- Exagerezi. Acum vezi totul în negru. Păcat de vremea frumoasăde afară.
E într-adevăr cald şi vara invadează fiecare colţişor alfiinţelor noastre umede. Niciodată nu am agreat verile bucureşteneşi nu-mi imaginam că într-o bună zi voi fi obligat să petrec câtevasăptămâni fierbinţi într-un spital. Dar acum căldura nu mă supără.Deşi aici la etajul nouă e ca într-o etuvă, nu mă plâng şi doartrag cu coada ochiului la asistentele care se vântură de colo colo,lasă uşile deschise, fac un curent ca în gară, în timp ce halatelealbe li se ridică de pe picioare şi atunci văd că nu au nimic pededesubt. Parcă nici chiloţi nu ar avea sau poartă chiloţei tanga acăror menire este acea de-a nu acoperi nici un centimetru din feseşi de-a le dărui vederii aşa cum sunt ele bombate ori ţuguiate.Iată că nici instinctul sexual nu mi s-a atrofiat, ceea cedovedeşte din nou că mă aflu pe calea cea bună. Mai rămâne caîntr-o zi, când voi fi singur, să ating fundul unei fete din asteatinere, care ar putea să-mi fie copil, iar apoi să-mi cer scuzenătâng: iertaţi-mă, dar nu mai sunt în toate minţile. Cred căasistentele de aici se lasă pipăite. Probabil că le amuză faptulde-a excita persoane bolnave, cu encefalul cârpit, care nu mai ştiuce fac. Dacă nenorocitul ajunge să se pipăie ca să afle cine este,de ce nu le-ar pipăi şi pe ele tot cu scopul de-a recupera o fostăidentitate? Afazici, agnozici, cu tulburări de percepţie, privindcu evlavie spre scalpul neurochirurgului care e ca sabia DuhuluiSfânt, de ce să nu ne fie îngăduite mici jocuri lascive?
Închid ochii, apoi îi deschid. Din poziţia în care mă aflu vădhoitul de piatră al Casei Poporului. Uneori mi se pare că ampierderi de memorie, ca nişte pete albe ca zăpada întipărite peplaja dogoritoare a minţii.
De unde a plecat totul? Nu-i aşa că apariţia cuiva în viaţă nuare nimic aleatoriu, ci ajunge să ţâşnească din genunileaşteptărilor tale obscure şi să se încarneze stupefiant? Aşa s-aîntâmplat şi cu Nani. Sunt convins că existenţa ei nu a fostniciodată autonomă şi că de când a venit pe lume a depins vital decelălalt, agăţându-se de fiinţa omului cu un patos şi cu odisperare care până la urmă au deschis prăpastii adânci. Nani afost mereu o dependentă. Aşa a făcut-o pe ea mă-sa, o făpturănefiresc de blândă care întotdeauna mi-a vorbit cu deosebitrespect, de o modestie tangentă smereniei, ţinând ochii plecaţi şineîndrăznind să se uite în ochii celuilalt de teamă că privirea arfi putut fi socotită o ofensă. Domnu' Horia, dacă aţi şti ce multvă iubeşte! O aud şi acum. O aud şi o revăd pe biata femeie, dealtminteri de vârsta mea, îngrozită mereu de gura lumii. Cum ar fiputut să reacţioneze în momenul în care acolo, la ţară, unde locuiaşi unde muncea la o fermă profilată pe cultura afinelor, a aflat căfata ei este autoarea unei agresiuni asupra bărbatului cu caretrăia? Ştiam că nu-i convine diferenţa mare de ani dintre noi, căeu eram de o seamă cu ea, iar odată când ajunsesem acolo, undevadincolo de Curtea de Argeş, apariţia mea nu a încântat-o deloc, şinu ştia cum să mă prezinte unor megieşi care deja îşi vârâserănasul unde nu le fierbea oala. Eu, la nici cinci ani depărtare depragul celor şase decenii de viaţă, arătam ca tot omul, cu cevaburtă, cu grăsime depusă pe gât, cu ţâţe care atunci când măgrăbesc saltă sub cămaşă, păr alb, evident, rărit mai ales încreştet, groaznic de inestetic. Faptul că sunt scund înrăutăţeştelucrurile. Orice kilogram în plus strică o înfăţişare şi aşadeteriorată. Cum îmi place să beau bere lichidul înspumat a făcutravagii în organismul meu, a dat peste cap metabolismul şi acontribuit cu mare succes la creşterea în greutate. Nanei însă nu-ipăsa de aspectul meu şi afirma că tocmai decăderea mea fizică oexcită. Nu o mai scoteam din pisicuţă şi diminutivul acesta cu oconotaţie erotică îi oferea plăceri inimaginabile. Ea juca rolulpisicuţei răsfăţate, eu pe al dulăului zbârcit. În câte cupluridoar nu are loc o asemenea distribuire a rolurilor! Aşa am ajunsodată în faţa femeii sărace şi spetite de muncă. Apariţia noastră areprezentat un adevărat eveniment în satul acela deluros, undeoamenii spre deosebire de cei de la câmpie mai aveau ceva bun simţ.Dar nu se puteau abţine de la o hrană gustoasă oferită lor pegratis. Doamna Iordăchescu - ce nume avea! -, m-am înclinatceremonios spre hazul general şi poate de atunci am început să-misonorizez gândurile. Femeia m-a invitat într-o casă sărăcăcioasăunde m-a servit cu o cafea apoasă al cărei gust mi-a amintit deepoca nechezolului. Avea figura unui om bun pe care lacrimile seuscaseră în mai multe rânduri, curseseră unele peste altele şi nicinu avusese femeia timp să şi le şteargă că iarăşi o podideaplânsul. Ce fel de om fusese? Cum trăise? Repeta mecanic că ea nuse opune fericirii copilului ei, că dacă eu am intenţii serioase eanu are nimic împotriva cununiei noastre. Nani îi arunca niştepriviri severe încercând să stăvilească delirul acela plângăcios,doar că femeia avea nevoie să vorbească în neştire. Expresia aceea''intenţii serioase'' - mi-aduc aminte - m-a scos din minţi. Şi peNani a iritat-o rău de tot. Ştiam că nu o înghite deloc pe maică-saşi din tâmpită n-o mai scoate. Odată de faţă cu mine o dădusedracului, urlând cât putuse de tare. De ce o ura pe femeia aceeaamărâtă nu am înţeles niciodată. De altminteri cu Nani nu puteai fisigur de nimic. Avea treceri atât de bruşte de la o staresufletească la alta şi de la o opinie exact la contrariu încât,oricât de absent, nu puteai să nu te îngrijorezi că mai devreme saumai târziu tabloul conexiunilor ei mentale va sări în aer. Era însădoar o fetiţă. Folosesc cuvântul acesta în deplină cunoştinţă decauză şi nu-mi fac iluzii. E aici puţină duioşie, dar şiperversitate inspirată eventual de geniul lui Nabokov. După oanumită vârstă, dacă nu ai copii, se întâmplă ca în viaţă să-ţiapară o tânără care are exact jumătatea anilor tăi, iar atuncicomportamentul începe să se ambiguizeze. Pui mâna pe fată cuintenţii erotice, dar curând dezmierdările îşi pierd siguranţa şipe nesimţite se transformă în mângâieri părinteşti. O ţii în braţeşi-ţi plimbi mâinile peste sânii şi fesele ei, dar în modul cel maistupefiant cu putinţă ajungi să crezi că e copilul tău. Imediat ţise face ruşine şi-ţi iei mâinile de pe ea, dar puştoaica râdeaţâţător, iar atunci totul se răstoarnă în mintea ta, instinctulsexual explodează, înţelegi că ai de-a face cu o femeie care echiar mai exigentă decât celelalte şi-ţi taxează rateurile cumaximă severitate. Vrei să te ridici la înălţimea exigenţelor ei şichiar când crezi că totul merge strună descoperi un unghi nou alprivirii, chipul femeii cunoaşte o transfigurare miraculoasă, aşaîncât în acea clipă de o rară puritate eşti sigur că ea e chiarcopil şi deci ai comis cel mai infam incest. Nu-ţi mai arde denimic, cazi într-o rână şi chiar plângi, un plâns amortizat, deparcă ar susura în tine izvoare, tocmai ca ea să nu te audă, darchiar nu aude nimic, e deplin satisfăcută, se ridică şi se duce labaie, după care se îmbracă şi se aşează în faţa oglinzii unde searanjează şi te anunţă triumfător că se simte cool. Te scoli şi tudin pat purtând în suflet un amestec de emoţii imposibil dedecantat, o conduci la tramvai, evident tramvaiul 41, carefuncţionează ca un metrou de suprafaţă, şi după ce s-a urcat învagon respiri uşurat. Aşa au trecut câteva luni. Compusesem niştecântecele vulgare care să menţină, cum se spune, tonusul. Nani estemititică, tocmai bună de pulică, dar pulica este mare şi pe Nani ocam doare. Sau: Nani este o pisicuţă tare udă la pizduţă. Sunauatât de jenant, încât mă luam cu mâinile de cap. Ei însă îi plăceauşi aşa mi-am dat seama că are nevoie de o ţâră de vulgaritate.Spunea că îşi poate menţine un nivel constant de excitaţie, absolutnecesar unei femei care altfel ar fi fadă şi neinteresantă. Fărăsă-mi dau seama deveneam robul unei relaţii sufocante. Nani sepricepea să-mi extragă din minte năzbâtiile pe care tot ea lecrease. Să nu te prind că te porţi cu mine ca un tătic, spunea eamai în glumă mai în serios, dar imediat tonul vocii se înăsprea şisimţeam presiunea unei ameninţări. Eu am avut un singur tată care amurit tânăr. Tu eşti un boşorog pe lângă el. A murit când aveam maimultă nevoie de el. Doar el m-a iubit pe lumea asta, restul, adicăvoi, sunteţi nişte înlocuitori, dar mă mulţumesc şi cu atât, adăugaea râzând, abandonând repede tonul sumbru. Folosise pluralulintenţionat. Voi… Nu era vorba doar de mine, ci de mai mulţi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
