Bărbaţii care-i traversaseră viaţa nu erau decât substitutelebărbatului primordial din al cărui picur seminal ea luase fiinţă.Mă aşteptasem la o asemenea atitudine de origine freudistă, deaceea nici nu mă simţeam ofensat. Totuşi lucrurile alunecau sinuos.Nani avea nevoie de bărbaţi mult mai în vârstă şi cu toate acestea,în ciuda negurii senzuale în care bâjbâia, ea tânjea tot spre oiubire fantastică, luminoasă, răsărit de soare care spargeblindajele nopţii. Mare consumatoare de orgasme, aspira spre oreîntâlnire cu tatăl ei tânăr, iubit neveştejit, amant fărăprihană. De aceea o ţineam în braţe ca s-o apăr de frigul şi răulde afară. Nani, scumpo, eşti o fetiţă rea. De ce spui asta? veneaimediat întrebarea îndreptăţită deoarecea atributul ales cădea canuca-n perete. Voiam s-o apăr de răul lumii şi o făceam rea? Reaînsemna neascultătoare. Când îţi cerţi copilul chiar te gândeşti căe rău? Aşa mă purtam şi eu cu ea. Şi atunci când o îmbrăţişamtrăiam o iubire sfâşietoare izvorâtă parcă din cuvintele încărcatede suferinţă ale mamei ei. Făceam o schimbare de roluri şi intramîn pielea fetei revărsând asupra identităţii mele părăsite mareeaunei iubiri fără răsplată. Balanţa se rupsese, nu mai puteam săechilibrez nimic. Eram bărbatul primordial, tatăl care ejacula înpântecele ei pentru a o fecunda. Dar mai ales pentru a-i da din noufiinţă. Dacă ar fi rămas însărcinată nu ar fi născut un copil, cis-ar fi născut pe sine, luându-şi viaţa de la început, fiindu-şisieşi mamă şi crescându-se cum mama ei nu reuşise. Doar că Nani nua rămas niciodată gravidă. Poate m-a lovit cu ciocanul şi dinaceastă cauză. Nenorocitule, n-ai făcut cu mine dragoste niciodată.Aceasta era suprema acuzare. Animalule, nu ai ştiut decât să măfuţi şi nimic altceva. Exploziile de acest fel erau frecvente şi măobişnuisem cu ele. Nici nu le mai dădeam atenţie. Odată, fiindcă mămişcasem în pat într-un fel care nu i-a convenit, s-a sculat, s-aîmbrăcat şi a trântit uşa . Era vreo două noaptea. Nu i-a păsat căafară lătrau maidanezii de mama focului, nici zona la ora aceea nuputea fi sigură, a plecat fiindcă aşa a vrut şi nu s-a speriat denimic. Asta era Nani, Diana Ramona Iordăchescu, asta a fost…
Totuşi, de unde a plecat totul? Doar nu am luat-o de pe stradă,nu am agăţat-o într-o cafenea. Am întâlnit-o pe Nani într-o casă deom şi nu orice fel de casă. Gazda era fosta mea profesoară deliteratură engleză, Alexandra Cristian, o doamnă de o rară bunăcreştere şi posesoare a unei culturi rafinate cum iarăşi nu preamai întâlneşti în lumea aglomerată a pretinşilor noştricărturari.Trecuse de 60 de ani, dar avea vocea subţire ca de copil,ceea ce nici nu o deosebea foarte mult de Nani pe care o consideraultima ei studentă iubită într-o facultate unde se perindaseră suteşi sute de tineri, unul mai obraznic şi mai nechemat decât altul.De câţiva ani se pensionase. Nani o prinsese probabil chiar înaintede retragere. Alexandra o remarcase de la bun început, de la primulseminar pe care-l avusese la grupa fetei, şi discutaseră despre ceoare? Poezie? Ce fel de poezie? Elisabetană, prerafaelită,contemporană, de la John Donne la Philip Larkin? Atunci atenţia îifusese captată de puştoaica ageră, brunetă, cu ochişorii vii şibuze tulburător de roşii, deşi pe atunci încă nu fuseseră atinse devârful cilindric şi lipicios al rujului. Nani nu făcea parte dincategoria studenţilor cuminţi, ascultători, tocilari. Nici nu opunea în evidenţă o atitudine ofensivă, discursivă, pregătită mereusă ia cuvântul şi să-şi exprime punctul de vedere. Era o persoanăretrasă, tăcută, interiorizată, aplecată asupra sieşi şi neglijentăfaţă de provocările venite din exterior. Avea un farmec desălbăticiune, trezită brusc printre vânători. Dar nimeni nu avea degând s-o rănească. Alexandra mi-a prezentat-o în asemenea culoriatrăgătoare, invitându-mă s-o cunosc. Horia, vino s-o vezi, o să-ţiplacă, poate te îndrăgosteşti de ea, a adăugat, adaos camnepotrivit deoarece pe ea nu o caracterizau asemenea recomandări.Doar nu era vreo codoaşă ca să mă combine cu cine ştie ce fătucă.Dar tocmai persoanele cel mai puţin nimerite pentru un anumit rolîl intepretează cu mult mai mult succes decât aceia care doar cuaşa ceva se ocupă. Aşa se face că am ajuns s-o cunosc pe puştoaică.Alexandra, în stilul ei ceremonios, dar familiar, din care eraînlăturată orice convenţie, ne-a aşezat faţă în faţă. Amândoi îifuseserăm studenţi, evident, generaţii diferite, eu o avusesemprofesoară la începutul carierei, de altminteri nici nu nedespărţeau prea mulţi ani, Nani, la sfârşit. Îi rotunjeam astfelactivitatea didactică. Eram alfa şi omega într-o viaţă la catedră,în timpul căreia nu vrusese altceva decât să plece bunăoară de lapoezia lui Yeats sau Eliot şi să ajungă astfel la sufletul unui ompe care contactul cu marea poezie îl modelează. Asta vruseseAlexandra fiindcă era şi ea un profesor de modă veche, un maestrucare preţuia înainte de orice relaţiile dintre oameni, comunicarea,prietenia, afecţiunea, pe care o rănea indiferenţa şi nu dădea doibani pe starea de competiţie. În schimb îi adora pe aceia care larândul lor erau îndrăgostiţi de Absolut. De aceea o reţinuse peNani. Fata era şi ea o amantă a Absolutului. Retrasă, aparentştearsă, vorbind puţin la seminarii, nevrând să facă impresie, eaardea intens, ca o flacără rebelă. Dintr-o asemenea ardere se puteanaşte orice. Mai târziu, mult mai târziu, am înţeles că aura care oînconjura pe Nani era aceea a riscului. Şi iarăşi mă întorc spreîntrebarea care mă obsedează: o fi văzut Alexandra reportajul? Aaflat? Ce-o crede? S-o socoti vinovată că ne-a făcut cunoştinţă?Aşa cum o ştiam, filosofică, gândurile inspirate de cumplitulincident s-ar fi arcuit deasupra mizeriei propriu-zise şi m-ar fiajutat să mă desprind de jena sâcâitoare. Cu alte cuvinte, o altăformă a străvechii înţelepciuni potrivit căreia aşa trebuia să seîntâmple. Aici trebuia să ajungi, Horia, nu te speria, nu teruşina, nu te ascunde de oameni! Dacă ai ajuns aici, aceastaînseamnă fie că scrisul tău a fost greu ca o bilă de fontă, fie căîntr-un anumit moment al vieţii ai făcut o greşeală pe care nuaveai cum s-o răscumperi decât prin propriul cheag de sânge. Ţi-eclar?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
