Ziarul de Duminică

Locomotiva Noimann

24.08.2007, 23:38 14

Episodul 4. Un fetus blestemat
Noimann isi mai aduse aminte ca fusese bantuit de cuvinte de rebusuri si integrame, pe care avea, in general, oroare sa le dezlege, iar cand ii vedea pe altii stand cu creionul in mana concentrati asupra patratelelor, ii apareau pete albe in fata ochilor. Prefera, mai degraba, sa aiba de-a face cu ture, cu nebuni si cu pionii ce paraseau pe nesimtite mesele de joc turnate din beton in parc si se inghesuiau, la Corso, in jurul halbelor si-al paharelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de intoarcere, nu stia de ce aveau obiceiul s-o coteasca inspre gara si sa urce in primul tren. Noimann ii insotea pana la peron. Acolo incepea o intreaga nebunie. Medicul era totusi bucuros cand vedea toate aceste aratari cum se agata de scari si de tampoanele vagoanelor, facandu-i semn cu mana. Pe sine, mai ramanea abandonat cate un pion, care, revenindu-si din betie, o lua la goana sarind deodata cate zece traverse pana prindea din urma, aproape de bariera, trenul, urcandu-se in ultimul vagon.
Iata insa ca acum ii aparea in fata un picior care-l privea cu impertinenta. Noimann nu se pierdu cu firea, incheindu-si halatul, ii arunca o privire, facandu-i, nu se stie de ce, din ochi. Apoi, ducandu-si mainile la spate, in ritmul aceluiasi vals, medicul, oarecum satisfacut de gestul sau, isi indrepta pasii spre dulap. Ajuns in dreptul lui, Noimann isi aduse aminte ca fusese bantuit in timpul noptii de un alt vis straniu. Se facea ca nimerise, nu se stie cum, la o clinica de obstetrica si ginecologie, unde se perindau o groaza de halate albe, circuland dintr-un salon in altul. Halatele vorbeau intre ele in germana si unele recitau chiar pasaje din Faust-ul lui Goethe. Noimann incerca sa le dea o replica pe masura, dar cuvintele nu i se legau in gura, din care pricina colegii lui de breasla ii aruncau priviri nu tocmai magulitoare.
Fiecare ginecolog purta pe cap un coif metalic, impodobit cu un fel de herb cioplit din oase, ce reprezenta zodia Varsatorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei, care gemeau intinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atentie picioarele, care in locul unghiilor erau impodobite cu pleoape si gene vopsite strident, posedand, in acelasi timp, pe labii si pe sfarcuri dinti. La fiecare miscare a mainilor chirurgilor, femeile isi dadeau ochii peste cap, scrasnind puternic din masele. Noimann tocmai se pregatea sa-si scoata din geanta-diplomat daltitele, burghiele si clestii de stomatolog, cand un medic ciung, ras in cap, se apropie de el, rugandu-l sa se aseze pe un scaun. Ginecologul era tot numai muschi, tot numai fibra. Infatisarea sa ii aducea aminte lui Noimann de inginerul Satanovski, pe care stomatologul il intalnise de atatea ori la Corso. Inginerul nu era insa nici ciung si nici nu se ocupa cu ginecologia. Domeniul sau de activitate era asfaltul. Noimann se urca pe scaun si se pregati sa-si descheie catarama de la pantaloni. Ciungul ii facu semn din capul ras ca nu, deocamdata nu e necesar sa faca asta. Il puse insa sa se descalte si-l controla la talpi. "Aveti aici o gaura", ii spuse in nemteste. "E grav?" intreba Noimann. Ciungul raspunse ca nu e foarte grav, dar ca rana ar trebui examinata cu atentie... "Pai, atunci ce mai asteptati?" facu stomatologul. "Aveam nevoie de acceptul dumneavoastra...". "Il aveti", murmura el. "Nu verbal, ci scris...". "Vi-l dau si-n scris, spuse Noimann ridicandu-se in capul oaselor... Dati-mi o foaie de hartie...". "Avem formulare speciale pentru astfel de cazuri, asa ca efortul dumneavoastra se va reduce la o semnatura...
Si in timp ce Noimann deschise gura sa raspunda, ciungul ii apuca degetul de la piciorul stang si, ungandu-l cu iod, il apasa pe formularul pe care-l intinsese intre timp sub talpi. Stomatologul dadu sa se impotriveasca, dar simturile nu-l mai ascultau. Picioarele i se facusera ca de carpa. Intre timp, ciungul indreptase lampa reflectoare inspre talpile lui Noimann si incepu sa-si rasuceasca varful ciotului in rana... "Treaba nu e chiar atat de simpla, exclama el. Aveti aici un fel de tumoare...". "Tumoare?!" murmura cu glasul stins stomatologul.... "Nu stiu daca e tumoare sau de cu totul altceva...". In glasul aparent linistitor al ciungului se putea citi o unda de ingrijorare. "Daca nu e tumoare, atunci ce e?" indrazni sa intrebe pacientul. "Hm, facu ciungul, ciudat... Un astfel de caz n-am mai avut de mult pe mana...". "Despre ce fel de caz vorbiti? Ce vreti sa spuneti?". Ciungul il privi cu ingrijorare, clatinand din cap... Pozitia in care statea Noimann in scaunul destinat femeilor cu sarcina il facea sa se simta nu tocmai in largul sau. In plus, aluziile enigmatice ale interlocutorului sau ii accentuau starea de neliniste. "Ce vreti sa spuneti cu asta? intreba el din nou. Vorbiti destul de enigmatic. E vorba cumva de vreo tumoare...". Ginecologul facu semn din cap ca nu. "Daca nu e vorba de tumoare, atunci ce ar putea fi?" intreba stomatologul Paul. "E vorba de o sarcina. Aveti acolo un fetus..." si carligul incepu sa se rasuceasca agatandu-i matele. "Cred ca glumiti, murmura Noimann. Sunt barbat (Noimann folosi cuvantul mascul), cum as putea sa fiu insarcinat?". "E vorba de o sarcina extrauterina", o drese celalalt. "Chiar daca ar fi vorba de o astfel de sarcina, ar trebui sa existe si un uter...". "Desigur ca exista si un uter", murmura ciungul tot impingandu-si ciotul in gaura din talpa, ca intr-o scorbura, ca si cum ar fi incercat sa ajunga la capatul ei, unde ar fi trebuit sa gaseasca un cuib... "Sigur ca exista", repeta el, probabil ca sa abata atentia lui Noimann. "Am studiat si eu totusi medicina, stiu cine poseda uter si cine nu...". "Am afirmat intotdeauna si afirm si acum ca dumneavoastra sunteti un om cat se poate de doxat. Un adevarat enciclopedist...". "De ce ma luati peste picior...". "Nu va iau peste nici un picior", replica ironic celalalt. De altfel, adauga el, piciorul dumneavoastra e pe maini bune... Cat despre uter...". "Spuneti odata ce aveti de spus si nu ma mai chinuiti atat...". "Iata cum sta chestiunea, se hotari sa vorbeasca mai de-a dreptul ciungul. Exista cazuri cand si barbatii sunt inzestrati cu uter... stiti, exceptiile intaresc regula...". "Vreti sa spuneti ca eu sunt o exceptie?". "Din cate tin minte, n-am spus aci, ciungul accentua cuvantul aci, ca ati fi o exceptie". "Si atunci cum ramane cu sarcina?". "Trebuie sa va marturisesc totusi ca dumneavoastra sunteti un caz si mai si. O exceptie de la exceptie". "Continuati sa va bateti joc de mine", murmura ca-n transa Noimann. "Nu mi-as permite luxul asta. Suntem, in fond, colegi, chiar daca facem parte din branse diferite". "Dupa cum observati, eu nu sunt ciung", se gandi sa spuna Noimann, dar se razgandi. Celalalt insa paru sa-i fi ghicit gandurile, caci spuse: "Desigur ca nu sunteti infirm ca mine. Dar sunteti intr-o situatie nu tocmai fericita. Ati putea sa va pierdeti piciorul...". "Lasati piciorul la locul lui. Mai bine lamuriti-ma mai intai cum sta chestiunea cu sarcina...". "Am spus ca dumneavoastra sunteti exceptia de la exceptie. Un caz intr-un fel unic. Sarcina dumneavoastra e aici, iar uterul in alta parte...". "Cum adica in alta parte? facu Noimann, simtind ca-l ia cu frig... Sa presupunem ca as avea un uter...". "Pai tocmai ca nu aveti...". "Atunci...". "Aveti in schimb un fetus...". "Si uterul unde se afla?" nu putu sa se abtina sa intrebe Noimann... "Naiba stie unde, spuse ciungul. Intr-un alt corp...". "Ceea ce-mi spuneti e absurd, incerca sa se revolte pacientul". "Asa pare la prima vedere... Ganditi-va mai bine, faceti-va un proces de constiinta... Sunteti curat?" il intreba cu perfidie ciungul. "Dar dumneavoastra sunteti curat?". Celalalt rase: "Dupa cum vedeti si dumneavoastra, nu". Si ciungul isi scoase o parte din ciotul sau infect din talpa bolnava a lui Noimann, acoperit cu cheaguri de sange amestecate cu urme de puroi galben. "Cum as putea sa fiu curat daca rascolesc raul dumneavoastra?" facu el. "Parca spuneati ca am un fetus, prin urmare sunt curat... N-as putea naste, se gandi sa faca putina sofistica stomatologul, daca as avea constiinta patata....". "Lasati filozofia, facu ciungul, si mai bine sondati-va interiorul...". "Poate ca de multe ori am intrecut masura...". "Asta puteti sa mai spuneti inca o data... Eu nu m-am referit insa la alcool...". "Atunci la ce?". "N-ati facut nici un avort?". "Vorbiti prostii raspunse Noimann. Cum as fi putut sa fac avort, dupa cum vedeti sunt barbat...". "Da, sa presupunem ca sunteti barbat, desi dupa cum vedeti de data asta sunteti lehuz...". Probabil ciungul folosise in mod intentionat cuvantul lehuz, desi ar fi putut alege un alt termen. Lehuz suna insa destul de gros, asa ca Noimann reactiona pe loc: "Nu sunt lehuz, ci doar posed in interiorul meu un fetus, ceea ce e cu totul altceva. Poate ca e vorba de o sarcina, de un rest dintr-un ovul ramas in interiorul meu din vremea lehuziei mamei... S-au mai vazut astfel de cazuri....". "Vreti sa spuneti ca in interiorul dumneavoastra se afla mumia fratelui dumneavoastra geaman pe care l-ati sugrumat pe cand erati in pantecele mamei?". Fara sa stea prea mult pe ganduri, Noimann bolborosi prin somn: "La o adica, e posibil sa fi existat si un frate geaman...". "Un fel de Abel Noimann pe care l-ati ucis in perioada uterina...". "Freud n-ar exclude asta...". "Eu, dupa cum vedeti, nu sunt Freud, de aceea va spun ca aici nu e vorba de nici un frate geaman...". "Atunci as putea sa stiu care-i ipoteza dumneavoastra?". "Sondati-va un pic constiinta... Chiar n-ati facut nici un avort? Nici dumneavoastra, nici sotia?". Noimann se gandi: intr-adevar, cu cateva luni in urma, Lilith facuse un avort. "Vedeti?" spuse ciungul. "Ce sa vad?" intreba stomatologul. "Acum lucrurile s-au lamurit...". "In ce fel?" intreba Noimann. "Fetusul lepadat de ea, ciungul se feri sa pronunte numele sotiei, se afla acum in dumneavoastra... De aici vi se trage tot raul existential...". "Raul a existat dintotdeauna...". "A existat doar ca posibilitate, acum el s-a materializat...". "Nu e doar raul meu acolo", murmura Noimann, pe jumatate ametit. "Desigur, aproba ciungul. E raul tuturor. Avem de-a face cu un fetus blestemat!"

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO