Episodul 1. Meduza
Locomotiva fluiera scurt si trenul se puse in miscare. Calatorii isi scosesera capul pe geam si fluturau din maini spre peronul care ramanea tot mai in urma. Rudele, prietenii, cunostintele sau ce mai erau alergau, la randu-le, agitandu-si mainile, in semn de ramas-bun, facandu-se din ce in ce mai mici, din ce in ce mai indepartati, mai straini de cei de care se desparteau, dar si de ei insisi: mici ghemotoace de scrum acoperite de par mai scurt sau mai lung si ghemotoace neacoperite de niciun fel de par, ci doar de palarii, bascute, sepci, sau nici macar de palarii, nici de bascute, nici de altceva asemanator cu toate aceste "abtibilduri", evaporandu-se dupa primul cot al trenului in aer, cu tot cu genti, posete, bastoane sau tocuri mai lungi si mai scurte, facand loc, la fiecare zdranganit de roti, in ochii nostalgic deschisi ai calatorilor, unui alt peisaj care sa se deruleze mai intai in fata, apoi in urma si iar in urma, pierind in departari.
Imbracat in costumul lui alb, doctorul Noimann statea cu fruntea lipita de geam, privind la toata aceasta lume agitata ce se inchega si se destrama in spatele sau asemenea unei panze uriase de paianjen, in care in erau prinse din loc in loc nu insecte, ci genti, fuste, costume, gulere, mustati, umeri, cefe, esarfe, rochii, ciorapi frumos mulati pe picior, gene intoarse, sprancene incondeiate si valize, alaturi de cladiri si traverse pline de mizerii, pe care locomotiva tragand in spatele ei un sir nesfarsit de vagoane se indrepta, clatinandu-se, intr-o directie necunoscuta. In mintea sa, el asemui locomtiva cu un urias paianjen, pe cat de crud, pe atat de calculat, care, dupa ce prinsese in plasa intinsa o groaza de insecte, inserandu-le venin in inimi, le golise sugandu-le viscerele si le insirase pe o ata, facand din fiecare victima o capcana, in care intrau acum, iata, de-a valma, pasageri tineri si batrani, fara sa se intrebe prea mult incotro si mai ales in ce scop s-au suit in acest tren infernal si ce-i asteapta la destinatia finala...
Sirul de vagoane Noimann il asemui cu o omida pe care locomotiva o tragea in ascunzisul sau pentru a o devora in tihna... "Destinatie finala", murmura stomatologul. Sintagma ii suna in urechi destul de lugubru. In fond, incotro se indrepta el? Initial, Noimann avusese de gand sa ia trenul de Bucuresti, dar, aflandu-se intr-o stare agitata, fara sa stea prea mult pe ganduri, se urca in primul tren ce stationa in gara mare si se lasa dus in voia sortii. De fapt, nici el nu stia prea bine cum ajunsese in gara. Cautandu-o prin casa pe Mathilda, se trezi la un moment dat umbland hai-hui pe Karl Marx. Capul ii vuia ca o morisca, urechile ii zvacneu, mainile aveau un tremur ingrozitor, iar cerul gurii ii era amar si aspru ca o iasca. De aici, trecand prin Piata Sf. Spiridon, iesi pe Independentei, dupa care se trezi mergand pe Lapusneanu, iar cand ajunse pe peron, aproape ca se trezi de-a binelea din mahmureala. In ciuda agitatiei, Noimann isi pastrase o oarecare eleganta, mersul sau era distinct ca de obicei, iar tinuta ingrijita. Doar ochii aveau o lucire neobisnuita si parul ii era naclait de sudoare rece, ce se scurgea in suvite marunte pe tample si pe frunte. Toata noaptea, Noimann se zvarcolise in asternut, cazut prada unor vise bolnavicioase, care de care mai ingrozitoare. Mai intai se facea ca in camera lui Noimann patrunde cu pasi furisati o femeie inalta, invesmantata intr-o camasa de noapte alba; privind in dreapta si in stanga, femeia se apleca si-l saruta pe frunte, dupa care isi duse teatral mana la inima si se pravali moale pe podea.
Noimann surase in sinea sa. De-a lungul anilor, se obisnuise atat de mult cu tot felul de trucuri la care apelau reprezentantele sexului frumos pentru a iesi intr-un fel sau altul in evidenta, incat un lesin in plus sau in minus il lasa rece. "Doriti cumva o perna?" se adresa el femeii care zacea nemiscata la picioarele patului, dar, cum era de asteptat, nu primi nici un raspuns. "Eu zic, continua el, ca nu ar fi rau sa va puneti asta sub cap, ca sa nu va treziti maine cu gatul intepenit si sa fiti nevoita sa apelati la frectii...". Si bajbaind cu mainile prin asternut, doctorul dadu peste o pernuta si o arunca langa pat. De jos nu se auzi nici un sunet. Noimann rostise pe un ton destul de apasat cuvantul "frectii", conferindu-i un dublu inteles. Tacerea continua sa domneasca in incapere. Neprimind niciun raspuns, Noimann isi derula, sub presiunea transei, firul gandurilor: "Asta v-o spune un om cu o oarescare experinta", murmura doctorul. Noimann nu exagera, de atatea ori, fiind intr-o stare critica, alunecase din pat, incat stia pe propria piele ce pateste un om care sta mai mult timp intins pe podea, fara nimic drept capatai. De jos se auzi un horcait. Noimann nu se alarma nici de data asta. De fapt, intuise ca femeia nu se va da batuta cu una cu doua si va cauta tot felul de tertipuri pentru a-i atrage atentia asupra sa. "Horcaiti, va rog, un pic mai tare, spuse Noimann, macar sa acoperiti flasneta scrasniturilor de dinti cu care ma pricopseste noaptea nevasta-mea, Lilith...". De jos se auzi un chicotit sec, urmat de o tuse convulsiva, si imediat Noimann isi dadu seama ca intra intr-un joc alunecos, din care nu va iesi cu bine. Anumite intimitati de alcov nu trebuiau sa razbata in afara. Ca si cum ar fi ghicit ca barbatul aflat in pat avea mustrari de constiinta, femeia chicoti din nou, acompaniindu-si rasul cu un clantanit de dinti. "Iata unde te poate duce indiscretia", isi spuse medicul, stergandu-si cu palma umeda transpiratia de pe tample. De jos, rasul se transforma intr-un scrasnet ce imita scartaitul cretei pe o tabla de sticla. Noimann isi inclesta dintii. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Intre timp, scartaitul de creta se transforma intr-un harsait de fierastrau. Era ca si cum cineva ar fi incercat sa taie o buturuga putreda cu o bestie subtire, extrem de elastica, ce vibra scotand sunete stridente la fiecare miscare. Fara voia lui, Noimann se apuca de falca. Dintii i se strepezira-n gura. Cavitatea bucala deveni uscata ca o iasca. Si, pe masura ce senzatia de uscaciune crestea, medicul avea impresia ca dintii ii devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. "Zgomotul asta o sa ma scoata din tatani", gandi Noimann transpirand din ce in ce mai greu. De jos, scrasnetul de dinti si horcaitul se amplificau. Acum, dintii fierastraului dadura peste un meterial dur ca stanca, astfel ca bestia se metamorfoza in polizor. "Dintii Mathildei n-au scos niciodata astfel de sunete", conchise Noimann rasucindu-se de pe partea dreapta pe partea stanga, cu mana la falca, simtind ca nervii sai intinsi ca niste arcuri incep sa se rupa unul cate unul. Ii venea sa tipe, sa urle de durere si neputinta, era in stare sa faca orice, numai sa puna capat acestui cosmar ce-i sfredelea timpanele. De jos, se auzi un raset, urmat din nou de o tuse convulsiva. "E ea si parca totusi nu e ea", murmura in gand stomatologul. E drept ca uneori Lilith tusea, dar nicodata n-o auzise horcaind in halul asta... "Care ea?" isi spuse si deodata il apucara fiorii. Medicul clantani din dinti, incepand sa trepideze din tot corpul. Deci venise clipa. Lilith a lui se transformase in moarte... De jos nu se mai auzea niciun sunet. "Poate ca s-a dus. Poate s-a evaporat in aer". Noimann deschise ochii si privi in intuneric. Deasupra sa se ondula o camasa de noapte alba, apropiindu-se si indepartandu-se de trupul lui ca o meduza. Nu-i simtea atingerea, dar o adiere rece ii invaluia fata nadusita, mirosind puternic a alcool. "Te pomenesti, gandi medicul, ca stafiile au o anumita sensibilitate fata de licorile lui Bachus...". Plutind deasupra sa, camasa de noapte intona, cu un glas schimbat, o melodie pe cat de imbietoare, pe atat de perversa... "Ehe, isi spuse medicul, se pare ca avem de-a face cu o bucatica buna...". Noimann o invalui cu rasuflarea sa. Camasa se balansa in aer, falfaindu-si manecile cu o miscare gratiosa. Noimann se gandi la o strategie si anume: sa atraga camasa cat mai aprope de pieptul lui, dupa care, cu o miscare brusca, s-o apuce cu ambele maini de talie, astfel incat aceasta sa nu aiba nicio posibilitate de scapare din stransoarea sa. Parca ghicindu-i gandurile, panza unduitoare il mustra facandu-i semn dojenitor cu maneca... Noimann rase. Jocul incepea sa aiba haz... Stomatologul Paul isi tuguie buzele, articuland forma unui sarut in intuneric. Meduza alba de deasupra sa ii raspunse cu un chicotit plina de promisiuni. Acum manecile se ondulau deasupra sa intr-un dans bizar si voluptuos. Prinsa de fire nevazute, camasa de noapte se apropia si se indeparta de pat, facand volute din ce in ce mai gratioase. "Te pomenesti, isi zise Noimann, ca si fiintele care in loc de corp poseda aer sau mai stiu eu ce sunt bantuite de dorinta de a-si perpetua specia...". "Iham", ingana ondulanduse camasa de noapte pe deasupra sa... "Ei, atunci, se inviora Noimann, sa trecem la treaba...". Si in timp ce ingana aceasta, trupul lui, printr-un efort de vointa, se arcui tasnind in aer, prinzandu-se de panza ce incepu sa geama jalnic si sa se dezumfle... "Te-am prins", reusi sa mai articuleze, dupa care evenimentele se derulara cu o repeziciune uluitoare. Strangand in brate camasa de noapte, Noimann simti ca interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se evapora in aer si-i patrundea in corp, prin pori, prin nari, prin ochi, prin toate orificiile, invaluindu-i incetul cu incetul maruntaiele, inoculand inauntrul sau o liniste nefireasca. Si, pe masura ce aceasta fiinta "patrundea" in el, camasa de noapte devenea in bratele sale din ce in ce mai moale. Zvarcolindu-se, Noimann continua sa ingane fara sir: "Prin urmare, posedam instict...". "Iham, iham", murmura cu o voce din ce in ce mai mieroasa gramada de carpe ce se rasucea sub el. Si cand medicul avu impresia ca toata aventura sa luase sfarsit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin incapere, dupa care camasa de noapte de sub el se inalta in intuneric, agatandu-se cu bratele de becul din tavan. O flacara albastruie brazda in lung si-n lat tavanul, se auzi un tunet infundat, urmat de un rapait de pasi, dupa care totul se cufunda in tacere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
