Nu stiu daca ati bagat de seama, dar, de la o vreme incoace, cersetorii au target. Dusa e vremea in care amaratul sau amarata stateau la un colt de strada, catu-i ziulica de lunga, privind cu tristete la trecatori si sperand ca macar unii dintre ei le vor arunca un banut.
Astazi, cel putin in Capitala, cersetorii sunt beneficiari seriosi ai teoriilor de marketing si stiu bine ce-i ala un public tinta. Astfel, ei au devenit mobili si s-au reorientat catre categorii precise de clienti. Cine vine sa cumpere medicamente de la o farmacie care nu elibereaza retete gratuite si compensate? Oamenii care au ceva bani. Aici e vad bun! Cine intra prin magazinele de lux? Cine merge la cinematograf? Cine, ehei!, iese din restaurant? Iata doar cateva dintre locurile pe unde roiesc cersetorii. Ei se dovedesc astfel mult mai inteligenti decat nenumaratele firme care presara prin cutiile postale prospecte de cosmeticale, necajind astfel batranicile cu pensie de un milion, sau oferte de aer conditionat care ajung la romani care n-au bani nici de un ventilator de buzunar.
In fata blocului meu, de pilda, isi face veacul un cersetor care, ce-i drept, sta pe loc in cea mai mare parte a timpului - in schimb nu-i abordeaza decat pe cei care coboara sau urca din masinile parcate pe trotuar. Pai, daca n-ai masina, care sunt sansele sa ai bani de dat? Las' ca nici cu masina, de cele mai multe ori, dar tot e o sansa: la 800.000-900.000 de lei un plin de benzina, ce mai conteaza zece mii lasati unui cersetor?
Asa cum se stie (vai!), precursorii cersetorilor in economia de piata au fost spargatorii. Are vreun haz sa te chinui sa intri intr-o garsoniera in care risti sa gasesti doar un pachet de branza de vaci in frigider? Sau sa spargi o masina parapadita care s-ar putea sa n-aiba nici roata de rezerva? A!, dar daca apartamentul are grilaj la usa sau autoturismul are alarma, atunci probabil merita efortul! Cat despre sistemele de securitate, sa fim seriosi, astea-s pentru oameni cinstiti.
E timpul, cred, ca si alte categorii socio-profesionale sa se alinieze ideii de public-tinta. De pilda politicienii (e o pura intamplare ca m-am gandit la ei imediat dupa cersetori si hoti). Atunci cand fac promisiuni, cand isi declara averile sau cand isi anunta realizarile, sa nu se mai adreseze intregii natiuni. E ineficient. Un efort inutil. Mult mai bine ar fi sa se adreseze doar celor potriviti sa fie publicul unor atare declaratii: idiotii si surzii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
