In afara unor franturi zarite pe ici-pe colo, n-am intrat niciodata intr-o sala de cinema pentru a vedea vreun episod din serialul James Bond. In primul rand pentru ca unele episoade s-au turnat inainte de a ma fi nascut, iar pe cele mai noi parca nu ma tragea ata sa le vad. Au razbatut, bineinteles, pana la mine diverse povesti din episoadele respective, obiecte-fetis sau cantece din istoria recenta a filmului, cum ar fi de pilda "The world is not enough," iar acum cantecul Madonnei care poarta titlul filmului (Die Another Day).
Incolo m-am intrebat intotdeauna ce face ca James Bond sa fie atat de popular si ca mitul lui sa reziste atatea decenii, mai ales ca reteta de acum este stiuta: efecte speciale din ce in ce mai multe, masini cu un design din ce in ce mai ametitor, femei din ce in ce mai frumoase (totul e chestie de gust) si, normal, mult Bond. James Bond. Totul in pas cu vremea.
Inteleg ca in vechile episoade exagerarile nu erau atat de mari si ca, in ciuda dorintei de a fi cu un pas inaintea tehnologiei, filmul inca nu-si pierduse chiar total bunul simt. Agentul 007 facea si desfacea si pe vremea bunicii si parca era convingator, dar astazi nici macar bunica, fan inrait al seriei (n-a ratat nici un episod) nu prea se mai lasa convinsa. De pilda deunazi, dupa ce a strambat din nas cum ca Halle Berry poarta costume cam prea decoltate si ca se arunca mult prea usor in bratele lui Bond, m-a intrebat daca nu cumva Bond asta ne crede fraiere.
Acuma, dincolo de carcotelile bunicii, Halle Berry e foarte sexy, insa poate ca nu i-as mai aplica atributul de fata-Bond, pentru ca si fara Bond rezista foarte bine. Halle Berry (casigatoarea Oscarului pentru interpretare feminina pentru rolul din "Monster's Ball") este sI ea spioana in tabara americana si este antrenata sa faca cel putin cat stie sa faca James Bond, nu e o fatuca lesinata, care sa dea ochii peste cap cand isi vede idolul. Dimpotriva, este activa, iar cand face amor, o face pentru ca vrea ea, nu pentru ca asta ii este rolul. Nu stiu daca este semnificativ faptul ca Halle Berry inaugureaza seria fetelor de culoare, poate ca urmeaza chiar un James Bond de culoare? Probabil ca da, la cat de schematic este filmul. De pilda, mie mi-a amintit aceasta infratire dintre spioni, cel american si cel britanic, de un videoclip al lui George Michael, in care premierul britanic Tony Blair este sanctionat pentru atitudine servila si lipsa de personalitate fata de puterea americana. "Die Another Day" ne arata ca, dimpotriva, este cat se poate de fireasca aceasta alianta. Vive l'alliance!
De aceasta data, agentul 007 interpretat de Pierce Brosnan, pentru a doua oara consecutiv in acest rol, pare cam obosit si mai distant ca oricand. Brosnan este facut pentru acest rol, s-a nascut sa fie Bond (vezi si ceilalti bonzisori pe care i-a mai jucat de-a lungul carierei), iar sentimentul de oboseala e astfel cu atat mai pregnant. In jurul lui se petrec explozii, cad capete, se zbat ceasuri. Bond isi face doar meseria, salveaza sau omoara, iubeste si abandoneaza.
Nu cred ca punerea pe picior de egalitate a celor doi spioni de elita, unul barbat, celalalt femeie va slabi mitul. S-ar putea ca episodul urmator sa nici nu mai tina cont de asta si, pe scheletul traditional, sa brodeze cine stie ce alta poveste aiuritoare, in pas cu timpul.
* Die Another Day, SUA, 2002. Regia: Lee Tamahori. Cu: Pierce Brosnan, Halle Berry, Toby Stephens, Rosamund Pike, Rick Yune, John Cleese, Judi Dench.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
