Cum sa-i numesti? Nomenclatura de catifea? Softcomunisti? Nostalgici ai mensevismului? O lume inchisa, eroica in anacronia ei, o lume fatalmente conspirativa, actionand aproape masonic, orchestra rosie cu partituri albe. O lume pervers ingaduita, santajata si manevrata de securimea ceausista: mica loja romana a stangii luminate!
E ceva comun (dureros sau ridicol, depinde cum vezi lucrurile) intre aristocratia crepusculara a anilor '50, acea boierie autohtona devastata de copita proletcultului mujic in asociere cu tigania troglodita, - si marxistii din convingere, acei socialisti cuminti, octogenari utopici pentru care toate ororile bolsevismului au fost numai niste "accidente de parcurs" care au "intinat vremelnic sfintele idealuri egalitare". Cum naiba sa te mai impaci cu istoria, tu, care l-ai auzit pe Paul Georgescu in 1987 si in 1994 pe Aurel Cioran exclamand cu egala mandrie, la fel de intratabil: "Draga, eu am ramas trotkist", respectiv "Draga, eu am fost si am ramas legionar"?!?
In ce-l priveste, memorialistul nostru* e prins bine de Dan Desliu (citat la p. 394): "Gheorghe Bratescu, un ins interesant, medic, a fost figura de primplan in UTM, dar un om care s-a rebifat la vreme, pentru ca era si este un intelectual autentic". Nascut in 1922 la Valenii de Munte, G. Bratescu sufera la 11 ani un adevarat "proces de reeducare" prin care un var al sau, Ionita Sersea, il transforma "intr-un admirator neconditionat al Uniunii Sovietice". Este ateu si la 18 ani "atitudinea de ateism cvasimilitant se datora si recentelor mele lecturi marxiste". Desi la 21 de ani, in urma audierii unei conferinte prezentate de Alice Voinescu, isi da seama "ca este necesar sa-mi revizuiesc opiniile privitoare la slaba importanta a factorului ideal in orientarea constiintei individuale si colective", asta nu-l impiedica sa intre in 1944 in UTC. Tatal, simpatizant liberal, medic si abonat la Universul, "a trait ca pe un cosmar prezenta trupelor sovietice si preluarea puterii de catre comunisti. Adeziunea mea din toamna lui 1944 la UTC l-a umplut de oroare. A incetat din viata in 1949, incredintat ca venirea aici a americanilor nu poate intarzia". In 1945, G. Bratescu intra in PCR si la 3 martie este trimis sa stea de paza la locuinta lui Vasile Luca. "A doua zi, am facut de garda, dimineata, la locuinta lui Lucretiu Patrascanu".
La 18 iulie 1946 face parte din delegatia tineretului roman la Parada Unionala a Sporturilor de la Moscova ("imi umplu mirosul, auzul de clipele acestea. M-am intalnit cu locurile in care se dospeste viitorul omenirii", noteaza atunci in jurnal). Intre 1947-1948 este director in MAE, iar din 1948 in 1951, prim consilier al ambasadei RPR la Moscova. Peste patru decenii, fostul revoltat pe antisovietismul lui Koestler din "Darkness at noon", trimisul UTC la Geneva si Paris in 1947, asistentul, in 1952, la catedra de materialism dialectic de la "Stefan Gheorghiu", in fine, rebifatul care planuia in 1949 sa scrie un roman despre guvernarea legionara si "pulsul vietii colective", este cautat, in toamna lui 1989, deci, de Cornel Bogdan si Silviu Brucan, semneaza in casa lui Al. Paleologu, alaturi de G. Liiceanu, Stelian Tanase, H. Wald s.a., o declaratie de protest contra represiunii de la Timisoara, pentru ca acelasi Brucan, acum la FSN, sa-l tenteze (in van) cu recooptarea in diplomatie: "Evenimentele de la sfarsitul lui 1989 m-au incredintat pe deplin care a fost dintotdeauna esenta partidelor intemeiate pe principiile tactice enuntate de Lenin si Stalin (...) principiul ascultarii reprezinta garantia mentinerii partidului la putere si, deci, a mentinerii nomenclaturistilor la putere" (v.p. 401).
"Nici eu, nici nevasta-mea n-am purtat niciodata verigheta". Degeaba ma acuza G. Bratescu fiindca, recenzandu-i in 1995 cartea despre "Freud si psihanaliza in Romania", am inceput prin "a aduce la cunostinta cititorilor ca sunt ginerele Anei Pauker". Oricum am intoarce lucrurile, casatoria cu Tania Pauker i-a forjat intreaga existenta, cu ascensiunea si viata la umbra, in penumbra si iar la lumina dupa aceea. Cu Moscova, unde a stat pe aceeasi strada cu Beria, ia masa cu Lisenko, ii vede pe Stalin, Mao si Zhou Enlai, are "cele mai afabile relatii" cu faimosul Markus Wolf, dar si cu dosarul de urmarire informativa initiat de generalul Gh. Pintilie, acelasi Pantiusa Bodnarenco care-i spusese Anei Pauker: "dati-mi-l mie pe Bratescu, ca e baiat bun". Cu primul copil al cuplului, nascut la 9 mai 1950 si botezat Stela, "in cinstea ambasadoarei Bulgariei, Stella Blagoeva, veche prietena a soacrei mele", dar si reabilitarea din 1969, chemat de urgenta la sediul CC de Stefan Duduman, "un tovaras pe care-l cunosteam din vremea studentiei" care-i declara solemn: "Vezi, tovarase, ca partidul face totdeauna dreptate? Poti fi reprimit in partid". Cu treceri vremelnice pe linia moarta, urmate de alte si alte congrese si colocvii internationale, niciodata prea sus, dar niciodata prea jos.
Dincolo, insa, de exemplaritatea in sine a acestui destin, sunt inca multe lucruri interesante, multe detalii cu cantec, de care ne vom apropia saptamana viitoare.
*) G. Bratescu, Ce-a fost sa fie, Notatii autobiografice, Editura Humanitas, 479 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
