Agentia de rating Fitch si-a simplificat recent scara de ratinguri atribuite bancilor, noile calificative urmand sa fie aplicate efectiv de la 1 octombrie 2001.
Pe langa ratingurile atribuite credibilitatii in termeni de credit pe termen lung si pe termen scurt, care cuprind gradul de risc intr-o singura denumire, Fitch a impartit riscul in doua componente: sprijin si performanta.
Ratingul pentru sprijin evalueaza daca o institutie va fi sau nu sustinuta de proprietarii sai ori de autoritatile guvernamentale in situatia in care se va confrunta cu dificultati.
Ca urmare a rolului esential pe care il joaca bancile in sistemul financiar, bancile centrale sunt considerate creditori potentiali in ultima instanta.
Calificativele referitoare la probabilitatea ca o banca sa obtina sprijin in caz de necesitate nu masoara calitatea institutiei, se arata in comunicatul agentiei de evaluare financiara.
Ratingul 1 este atribuit unei banci pentru care exista o garantie legala clara din partea statului sau unei banci cu o asemenea importanta internationala si nationala incat sprijinul din partea statului ar fi asigurat, daca s-ar impune. Statul in cauza trebuie sa fie pregatit si capabil sa-si sprijine principalele banci.
Ratingul 2 este acordat unei banci pentru care sprijinul statului ar fi disponibil, chiar in absenta unei garantii legale. Acest lucru s-ar putea datora, de exemplu, importantei pe care o are banca pentru economie sau relatiei sale istorice cu autoritatile.
Ratingul 3 este atribuit unei banci ai carei proprietari institutionali au o reputatie si resurse suficiente pentru a o sustine, in cazul in care va fi necesar.
Ratingul 4 este atribuit unei banci pentru care sustinerea este probabila, dar nesigura.
Ratingul 5 este acordat unei banci care ar putea fi sustinuta, dar exista un grad ridicat de incertitudine in acest sens.
La ratingurile 2, 3, 4 sau 5 se poate adauga sufixul "T", care indica existenta unui risc semnificativ sau potential de origine economica si/sau politica, care ar putea impiedica sustinerea creditorilor externi.
Ratingurile individuale atribuite de Fitch incearca sa raspunda la intrebarea: "Daca banca ar fi in intregime independenta si nu s-ar putea baza pe sprijinul autoritatilor publice sau al proprietarilor sai, cum ar fi considerata ?"
Astfel, ratingurile permit efectuarea unei evaluari separate complet de luarea in calcul a unui sprijin exterior.
Scara ratingurilor individuale cuprinde noua categorii de risc, comparativ cu cele 22 ale ierarhiei ratingurilor nationale.
Ratingurile individuale ale Fitch, comparabile pe plan international, vor evalua expunerea si managementul riscului, reprezentand opinia agentiei asupra probabilitatii ca o anumita banca sa se confrunte cu dificultati semnificative.
Principalii factori analizati includ profitabilitatea si integritatea bilantului, franciza, managementul, conjunctura in care opereaza institutia si perspectivele acesteia.
Ratingul A este acordat bancilor foarte solide, B - bancilor puternice, fara probleme majore, C - institutiilor bancare cu o situatie acceptabila, dar care prezinta unul sau mai multe aspecte problematice, D - bancilor care au o slabiciune de origine interna sau externa, E - bancilor cu probleme foarte serioase, care au sau vor avea nevoie de sustinere externa. Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
