„Forţa consumului privat, în particular, rămâne o asigurare antirecesiune importantă pentru întreaga economie“.
Economia zonei euro a încetinit până la limita stagnării în noiembrie, declinul activităţii din industria manufacturieră propagându-se şi mai mult în sectorul serviciilor. Christine Lagarde, noul preşedinte al Băncii Centrale Europene, la fel ca predecesorul ei Mario Draghi, a cerut guvernelor europene ajutor pentru ca economia zonei euro să poată continua să prospere într-o lume nesigură.
Apropierea zonei euro de stagnare este indicată de un indice compozit realizat de firma de informaţii de pe piaţă IHS Markit pe baza răspunsurilor directorilor de achiziţii din companii. Indicatorul a scăzut la 50,3 puncte - nivelul de 50 fiind cel care delimitează scăderea de creştere -, semn că serviciile au crescut doar marginal în noiembrie. Comenzile au scăzut pentru a treia lună la rând, angajările au crescut cu cel mai lent ritm din ultimii cinci ani, iar presiunile inflaţioniste s-au temperat, spre groaza BCE. Datele ar fi fost doar un nou set de cifre slabe despre evoluţia uneia dintre cele mai mari economii din lume dacă nu ar fi inclus îmbunătăţiri în evoluţiile Germaniei şi Franţei. Cu alte cuvinte, economia zonei euro se apropie de stagnare deşi cele mai mari economii ale ei dau semne că o duc mai bine. Acest lucru stârneşte îngrijorări.
„O nouă îngrijorare este că restul regiunii a intrat în declin pentru prima dată după 2013“, spune Chris Williamson, economist la IHS Markit. Franţa surprinde de ceva timp plăcut, pusă în opoziţie cu Germania, unde recesiunea prelungită din industrie, în special din industria auto, a adus în pragul recesiunii economia în ansamblu. În noiembrie, producătorii industriali francezi au primit un nou impuls de la pieţele externe, indicele Markit pentru sectorul manufacturier crescând de la 50,7 puncte la 51,6 puncte. Este cea mai bună performanţă a sectorului din ultimele cinci luni. Comenzile au urcat pentru prima dată după august. De asemenea, companiile franceze şi-au majorat personalul, angajările crescând cu cel mai rapid ritm din ultimul an. Stimulentele economice ale preşedintelui Emmanuel Macron, cum ar fi reduceri de taxe, îşi fac efectul la momentul potrivit.
Pentru Germania, indicele Markit arată că declinul activităţii fabricilor a încetinit, indicatorul ajungând la cel mai ridicat nivel al ultimelor cinci luni. Este a doua îmbunătăţire la rând, care, însoţită de revenirea încrederii companiilor, insuflă speranţa că ce a fost mai greu pentru industria germană a trecut. Indicele PMI al Markit pentru uzinele germane a crescut de la 42,1 puncte la 43,8 puncte. Economia germană a evitat la limită recesiunea, deşi nici banca centrală nu era chiar atât de optimistă, cu o creştere minimă în trimestrul trei. Activitatea a fost menţinută pe linia de plutire de consumul intern şi de exporturi, arată datele biroului federal de statistică. Creşterea cheltuielilor gospodăriilor şi ale guvernului a accelerat, iar exporturile şi-au revenit după o scădere accentuată. Aceste forţe au fost suficiente pentru a contracara cel mare declin din ultimii şase ani al investiţiilor în echipamente şi utilaje. Cheltuielile consumatorilor au fost ajutate de creşteri ale salariilor mai puternice decât inflaţia şi de încrederea dată de şomajul redus. În timp ce incertitudinile create de tensiunile din comerţul mondial - economia germană este dependentă de exporturi - au făcut companiile mai reţinute în a cheltui, căderea masivă a investiţiilor din trimestrul trei a reflectat efecte excepţionale ale cheltuielilor guvernamentale, care au accelerat. Exporturile au urcat cu 1%, în timp ce importurile au avansat cu doar 0,1%. Analiştii de la ING nu sunt impresionaţi, cu toate că evoluţia pozitivă a economiei germane din trimestrul trei, când PIB-ul a crescut cu 0,1% faţă de trimestrul anterior, vine după un declin de -0,2% în trimestrul doi.
„Forţa consumului privat, în particular, rămâne o asigurare antirecesiune importantă pentru întreaga economie. De fapt, consumul privat creşte neîntrerupt de la începutul anului 2014. Unul din principalele motive pentru care economia a evitat recesiunea este o lungă listă de cadouri electorale, adesea criticate că nu îmbunătăţesc potenţialul de creştere pe termen lung“, explică analiştii de la ING. Lista de cadouri electorale include majorări ale alocaţiilor pentru copii, ale pensiilor şi ale alocaţiilor de studiu, dar şi scutiri de taxe şi mai mulţi bani pentru sănătate, îngrijirea bătrânilor şi pentru şcoli. „Consumul este noul export“, spun analiştii, făcând referire la faptul că economia Germaniei şi-a schimbat motorul de creştere tradiţional. Ei nu cred că sunt şanse ca industria să-şi revină rapid, având în vedere că economia practic stagnează de un an. Bundesbank, banca centrală, care în urmă cu o lună avertiza că economia s-ar putea să fi intrat în recesiune în trimestrul trei, asigură acum că nu mai există pericol de recesiune, o stagnare fiind mai probabilă, însă vine cu o nouă atenţionare: perspectiva băncilor germane s-a înrăutăţit din cauza unui mix de dobânzi negative şi încetinire economică, notează Financial Times.
Aceeaşi atenţionare o face şi agenţia de rating Moodyís, care a redus perspectiva calificativului sistemului bancar german de la „neutru“ la „negativ“. Deutsche Bank, cea mai mare bancă a ţării, a înregistrat în primele nouă luni ale anului pierderi de 4,1 mld. euro, iar Commerzbank, concurentul din aceeaşi categorie, a raportat o scădere a profitului de 9%. Ambele companii fac eforturi dureroase de restructurare. Anul trecut, profiturile sistemului bancar german s-au prăbuşit cu peste 30%.
Problemele Germaniei sunt cauzate în mare parte de blocajele din comerţul mondial şi de incertitudinile create de tensiunile geopolitice şi de Brexit.
OCDE a calculat că economia globală creşte cu cel mai lent ritm de după criza financiară şi estimează că anul acesta şi următorul avansul va fi cel mai slab din ultimul deceniu, de 2,9%, notează Reuters. Încetinirea reflectă, în parte, faptul că guvernele lasă în seama băncilor centrale misiunea de a reînvia investiţiile, remarcă OCDE.
În acest context, noul preşedinte al Băncii Centrale Europene Christine Lagarde a cerut, în primul său discurs important de la ocuparea funcţiei, ajutor guvernelor. Ea a spus că este nevoie de un nou mix de politici în care investiţiile publice sunt accelerate pentru reducerea poverii ce apasă pe politicile monetare de stimulare. Acest efort este necesar pentru ca regiunea să prospere într-o lume nesigură. Franţuzoiaca a asigurat că instituţia pe care o conduce va continua să sprijine economia zonei euro şi a spus că politica bugerară este un element cheie pentru depăşirea celor două provocări principale ale uniunii monetare: schimbarea naturii comerţului gobal, blocat de politici protecţioniste, şi încetinirea creşterii interne. „Răspunsul stă în transformarea celei de-a doua economii ca mărime din lume într-una care este deschisă spre lume, dar încrezătoare în propriile forţe - o economie care foloseşte la capacitate maximă potenţialul Europei de a dezlănţui niveluri mai mari ale cererii interne şi ale creşterii pe termen lung.“
