Preţurile principalelor metale industriale au raportat scăderi puternice de până la 7% în acest început de an, după ce perspectivele sumbre ale cotaţiei petrolului i-au determinat pe investitori să privească cu pesimism şi celelalte materii prime, iar Banca Mondială şi-a înrăutăţit prognozele de creştere a economiei mondiale.
Cuprul s-a ieftinit pe Bursa Metalelor din Londra (LME) până la nivelul din octombrie 2009, an de vârf al crizei economice, preţul spot scăzând cu 7% în primele zile din acest an, până la 5.915 dolari/tonă. Iar declinul de la început de an survine după ce cuprul a pierdut 14,5% din valoare de-a lungul anului trecut, urmărind tendinţa de depreciere iniţiată în 2011, când cotaţia metalului a atins un maxim de 10.000 dolari/tonă.
Cuprul are întrebuinţări în numeroase ramuri industriale, de la construcţii la producţia de echipamente electrice şi automobile, astfel că cererea acestui metal este văzută de investitori ca un fel de barometru al economiei în ansamblu. China reprezintă de una singură 40% din cererea de cupru, însă ritmul de creştere a economiei chineze urmează să încetinească, de la 7,4% în 2014, la 7,1% în 2015, 7% în 2016 şi 6,9% în 2017, potrivit Băncii Mondiale.
Instituţia internaţională şi-a revizuit şi estimarea privind creşterea economiei globale anul acesta, de la un ritm de 3,4% prevăzut în iunie 2014, la 3% potrivit unui comunicat emis săptămâna aceasta. În perspectiva unei cereri mai mici de materii prime, preţurile unor metale precum aluminiul, zincul şi plumbul au scăzut cu 3-4% pe bursa londoneză, după ce şi anul trecut cotaţiile au stagnat din cauza cererii slabe dinspre economiile emergente.
Doar oţelul, al cărui preţ se înscrie de un an pe o pantă ascendentă, şi-a continuat aprecierea, în condiţiile prăbuşirii la jumătate a preţului minereului de fier. Ţagla de oţel, un produs intermediar cotat pe burse, s-a scumpit anul trecut cu 70% şi a marcat un nou avans de 2% în primele zile din acest an. Cotaţia oţelului recuperează încet valoarea pierdută în timpul crizei economice, iar astăzi este în jurul a 500 dolari/tonă, nivelul din primăvara lui 2012. Preţul ţaglei a suferit cea mai drastică scădere după declanşarea crizei economice, ajungând de la circa 1.100 dolari/tonă în vara lui 2008 la mai puţin de 300 dolari/tonă în doar câteva luni.
Deşi cele mai multe metale s-au ieftinit, pentru consumatori precum producătorii de ţevi, de cabluri electrice sau de avioane beneficiile ar putea fi anulate de cursul de schimb. Datele BNR arată că leul a pierdut anul trecut 12% din valoare faţă de dolar, moneda în care sunt cotate materiile prime, iar de la începutul lui 2015 leul s-a mai depreciat cu 3%. În schimb, producătorii locali de oţel, care au costurile în lei, dar încasările în dolari, ar trebui să câştige de două ori.
În ceea ce priveşte metalele preţioase, aurul şi argintul, acestea par să-şi fi pierdut din luciu, după ce au scăzut anul trecut până la nivelurile din anul 2010. Folosit ca instrument de hedging împotriva inflaţiei, aurul este acum mai puţin necesar, în condiţiile în care, de exemplu, preţurile din zona euro au scăzut cu 0,2% în decembrie în termeni anuali.
„Despre aur avem o părere simplă: se poate duce numai în jos. Aurul este bun numai ca protecţie împotriva riscului de inflaţie, or acest risc nu mai există, este chiar vorba de deflaţie. Cred că aurul se va duce spre 1.000 dolari/uncie, posibil chiar anul acesta“, apreciază Sergiu Mandiş, chief trader la Blue Rock Financial Services.
