Una dintre prioritatile presedintelui bancii centrale a SUA (Fed), Ben Bernanke, este sa imbunatateasca comunicarea bancii centrale cu publicul, in special in legatura cu tintele privind inflatia si cresterea economica si ce planuri au pentru a le atinge. Dar cu cat el si colegii lui se concentreaza mai mult asupra acestui lucru, cu atat mai dificil pare, scrie The Wall Street Journal Europe.
Oficialii Fed au discutat mult, in cadrul ultimei intalniri, despre comunicare, un subiect care a fost punctul de interes pentru subcomitetul condus de vicepresedintele Donald Kohn, un veteren ce lucreaza de 36 de ani la Fed. S-a simtit sentimentul nevoii de schimbare in cadrul Fed si, de asemenea, sentimentul unui pachet de schimbari decat aplicarea lor separat. Dar complexitatea problemei sugereaza ca ar putea dura cateva luni pana cand oficialii sa se puna de acord.
Sub conducerea fostului presedinte Alan Greenspan, Fed a rezistat trendului international de a declara tinta numerica de inflatie ca o metoda de a conferi claritate si responsabilitate obiectivelor sale. Cu Bernanke, sustinator al tintelor numerice, la conducere, tendinta formatorului de politici - comitetul Federal Open Market, este de a adopta un fel de tinta numerica "obiectiva". FOMC este alcatuit din sase guvernatori, dintre care unul este in vacanta, si presedinti ai 12 banci regionale. O astfel de tinta numerica este cea stabilita de Banca Centrala Europeana care are fixata o tinta a inflatiei de 2%.
Sustinatorii acestui plan, printre care si Bernanke, se indreapta catre un obiectiv flexibil care da importanta scaderii somajului, nu doar preturilor. Mai mult, oficialii Fed, care au fost sceptici in privinta obiectivelor, vad acum ca deliberarile lor pot avea de suferit cand membrii sprijina rate ale dobanzilor diferite pentru ca au tinte de inflatie diferite.
Sa te pui de acord in privinta unui obiectiv este doar primul pas. Oficialii ar avea de ales un numar, un punct de referinta si o perioada de timp in care sa indeplineasca acestea. La audierea congresului din 2002, Bernanke a sugerat o tinta a inflatiei de 1% sau 2%, utilizand indicele preturilor de consum (IPC), care sa fie atinsa "intr-o perioada medie, unul sau doi ani." Indicele principal exclude produsele alimentare si preturile energiei, care pot masca trendul inflationist ascuns. De atunci, opt dintre cei 18 membri ai FOMC au sprijinit acel nivel sau unul similar. Dar 1% sau 2% nu pare a fi o tinta preferata.
Intr-adevar, cu cat privesc mai aproape unii oficiali, cu atat mai mult cred ca o cota de 1%-2% este prea scazuta. Cu o inflatie de 1% exista un risc mai mare ca un soc sa conduca economia catre deflatie sau scaderea generala a preturilor. Pentru ca ratele nominale ale dobanzilor nu pot scadea sub zero, o inflatie de 1% sau mai putin nu permite Fed sa reduca ratele dobanzilor in cazul unei crize economice.
Cercetarile facute de economistii Athanasios Orphanides de la Fed, Gunter Coenen de la Banca Centrala Europeana si Volker Weiland de la Universtatea Goethe din Frankfurt, au tras concluzia ca Fed se va intalni cu aceasta limita nominala zero la ratele dobanzilor o data la 20 de ani cu tinta de 2%, la fiecare zece ani cu o tinta de 1% si o data la cinci ani cu o tinta care sa tinda spre zero. Acest lucru implica o "deteriorare semnificativa" in performanta economica cu un obiectiv de inflatie de 1% sau mai putin, concluzioneaza ei. Cercetarile lor gasesc aceste riscuri ca fiind nesemnificative cu o tinta de 2%. Obiectivul declarat al BCE este "sub, dar aproape de 2%". Unii oficiali ai Fed ezita sa dea glas presimtirilor nivelului de 1% sau 2% de teama sa nu se creada ca modifica obiectivul in timp ce Fed se straduieste sa scada inflatia. Sondajele si datele despre inflatie sugereaza ca investitorii si economistii deja percep tinta de inflatie a Fed ca fiind de 2% sau 2,5%.
Indicele preturilor care va fi folosit este, de asemenea, nesigur. Pentru ani de zile, Fed a preferat indicele principal IPC, argumenand ca reflecta cel mai bine obiceiurile de consum ale consumatorilor decat o face indicele preturilor de consum populare. Masurata cu ajutorul acestui indice, inflatia este cu aproape jumatate de punct procentual mai mica decat in cadrul primului.
Dar motivele folosirii acestui indice ca tinta nu sunt totusi clare. In ultimii ani, acest indice a fost subiectul unor revizuiri de amploare. IPC nu este modificat de obicei decat pentru ajustari de sezon. Multe din caracteristicile care il conduc spre a supraevalua inflatia au fost corectate.
"Unele dintre grijile mele in legatura cu IPC au incetat, partial din cauza faptului ca ingrijorarea mea fata de indicele cheltuielilor personale cu consumul a crescut", spune Stern de la Fed Minneapolis.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
