Business Internaţional

În inima Europei sindicatele cer angajatorilor salarii mai mari care să ţină pasul cu creşterea preţurilor. Vor da tonul în întreaga UE? Vor speria BCE? Angajatorii germani care se confruntă cu lipsă de forţă de muncă locală chiar şi după criza refugiaţilor cer înlesnirea accesului migranţilor la piaţa muncii

În inima Europei sindicatele cer angajatorilor salarii mai mari care să ţină pasul cu creşterea preţurilor. Vor da tonul în întreaga UE? Vor speria BCE? Angajatorii germani care se confruntă cu lipsă de forţă de muncă locală chiar şi după criza refugiaţilor cer înlesnirea accesului migranţilor la piaţa muncii

Angajatorii germani care se confruntă cu lipsă de forţă de muncă locală chiar şi după criza refugiaţilor cer înlesnirea accesului migranţilor la piaţa muncii.

Autor: Bogdan Cojocaru

30.10.2021, 11:25 48869

Străzile din Brighton, un oraş din Marea Britanie cu o populaţie cât a Ploieştiului, s-au umplut de gunoi pentru că gunoierii au intrat în grevă, cerând salarii mai mari. Metalurgişti din Africa de Sud au pus capăt unei acţiuni sindicale după ce au obţinut un plus de 6% la salariu. La fabricile din trei state americane ale producătorului de tractoare John Deere zeci de mii de muncitori au încetat lucrul pentru a cere bani mai mulţi. De la un capăt la altul al lumii costul mai mare al vieţii de după pandemie se simte, iar angajaţii vor salarii mai mari care să-i ajute să ţină pasul cu inflaţia.

Tendinţa nu ocoleşte nici Europa, unde salariaţii sunt încurajaţi şi de penuria de forţă de muncă, iar grevele şi revendicările sindicale, în special cele din Germania, pot deveni o problemă pentru Banca Centrală Europeană (BCE). În cea mai mare economie a UE, circa 3,5 milioane de angajaţi din sectorul public, inclusiv din sectorul bancar de stat, încearcă să obţină remuneraţii semnificativ mai mari. Iar în discuţiile de la Berlin pentru formarea unei coaliţii guvernamentale este luată în considerare majorarea salariului minim pe economie fără ca o comisie independentă special creată pentru consultări în această problemă să aibă vreun cuvânt de spus. BCE încă de la primele semne că vine un val de inflaţie a asigurat că acesta va fi trecător pentru că este produs de factori trecători, cum ar fi întreruperile de pe lanţurile de aprovizionare. Însă inflaţia persistă şi salariile mai mari, cerute pentru ca veniturile să poată ţine pasul cu creşterile de preţuri, pot hrăni şi mai mult inflaţia şi forţa banca centrală a zonei euro să acţionize

într-un fel sau altul. Acest lucru ar putea să însemne dobânzi mai mari - instrumentul principal pentru domolirea inflaţiei - şi creştere economică mai slabă - efectul negativ al majorării dobânzilor - sau retragerea programelor de stimulare prin achiziţii de datorii de stat.

BCE a preferat ca până acum să aştepte şi să dea asigurări că este stăpână pe situaţie. Pe de altă parte, puseul de inflaţie ar putea fi văzut şi ca o victorie a băncilor centrale care de ani de zile au încearcat fără succes să resusciteze inflaţia şi să o aducă la ţinta de 2%.

Cu preţurile de consum în creştere anualizată de peste 4%, o nouă rundă de negocieri pe 1 noiembrie pentru salariile angajaţilor publici din Germania va arăta mai clar dacă puterea de negociere a angajaţilor a crescut în mediul postpandemic în inima zonei euro. Dovezile de până acum arată că balanţa înclină spre angajaţi, scrie Bloomberg.

În Germania, de partea angajaţilor din sectorul public discuţiile sunt conduse de sindicatul Verdi, al doilea cel mai mare. Acesta caută să obţină creşteri salariale de 5% pentru funcţionarii publici. Eventualul acord poate fi imitate de întregul sector public.

Negocieri separate, cum ar fi cele din landul Hesse, sugerează doar o victorie parţială, cu majorări salariale la jumătate faţă de cele cerute. „Ar fi chiar neobişnuit să obţii un acord pentru majorări salariale de 5%

într-un mediu în care piaţa muncii are capacitate de rezervă“, spune Jari Stehn, economist-şef la Goldman Sachs. „Acest lucru se întâmplă când piaţa muncii are deficit de muncitori, ceea ce nu este cazul acum.“

În zona euro, rata inflaţiei a atins, probabil, 3,7% în octombrie. Însă pentru Germania banca centrală, Bundesbank, estimează o inflaţie de 5% la sfârşitul anului, adică atât cât cere Verdi în plus la salariu pentru a evita ca inflaţia să erodeze puterea de cumpărare. Angajatorii sunt hotărâţi să reziste pe poziţii, dar la fel şi liderii sindicali. „Colegii din sectorul public au ţinut această ţară în mişcare“, spune  preşedintele Verdi, Frank Werneke.

Unii specialişti, cum este firma de consultaţă în HR Kienbaum, anticipează că salariile vor creşte în medie cu 3% anul viitor. Iar salariul minim pe economie, introdus în Germania abia în 2015, va fi majorat cu 25%. Ce acceptă angajaţii din sectorul public poate deveni un reper pentru alte sectoare. Sindicatul IG BCE, care reprezintă 600.000 de angajaţi din minerit, chimie şi energie, îşi va prezenta cererile luna viitoare. Iar în unele sectoare forţa de muncă nu mai este atât de uşor de găsit. De altfel, penuria de angajaţi este unul din motivele pentru care angajatorii cer guvernului să înlesnească accesul imigranţilor la piaţa muncii. Penuria de forţă de muncă este şi mai acută în ţările exportatoare de muncitori, cum ar fi cele din Europa de Est.

În Germania există îngrijorarea că presiunile inflaţioniste în creştere pot dezlănţui o spirală inflaţionistă de felul celei din anii 1970, când banca centrală a fost forţată să majoreze dobânzile, tăind elanul burselor şi ducând la creşterea şomajului, după cum scrie Financial Times. FMI a avertizat că băncile centrale trebuie să fie „foarte, foarte atente“ ca preţurile energiei şi alte costuri să nu se transforme în salarii şi preţuri mai mari. Alţii, însă, văd în tendinţa din ce în ce mai pregnantă un binevenit impuls dat salariilor mai mult stagnante din vest. Însă ce se întâmplă în zona euro produce ecouri şi în est. „Capitalul uman pur şi simplu a devenit un pic mai scump“, spune pentru FT Carsten Brzeski, economist şef la ING. El crede că pe măsură ce baby-boomerii se pensionează, iar companiile îşi reconfigurează mai aproape de casă lanţurile de aprovizionare presiunile salariale care se acumulau şi înainte de pandemie nu vor face decât să crească.

 
AFACERI DE LA ZERO