Zsuzsa Bereschi, Senior Project Manager, Energy & Utilities în cadrul companiei internaţionale de consultanţă Horváth, susţine că principalele producătoare de hidrogen ar putea fi ]n momentul actual fabricile de îngrăşaminte şi rafinăriile, însă primii vizaţi de investiţii în electrolizoare, care să producă hidrogen, vor fi investitorii în energie regenerabilă.
“Momentan, fabricile de îngrăşaminte şi rafinăriile ar putea să fie primele care să producă hidrogen cu amprentă mai mult sau mai puţin redusă de carbon, dar primii vizaţi de investiţii în electrolizoare, care să producă hidrogen, vor fi investitorii în energie regenerabilă”, a spus Zsuzsa Bereschi la ZF Power Summit 2023.
Alte declaraţii:
♦ Estimăm că vom ajunge la nişte ţinte pentru România undeva la 10 GW de energie regenerabilă suplimentar, în special pe solar şi eolian. Ca să intrăm atât de masiv cu producţie variabilă în sistemul energetic naţional înseamnă că trebuie să scalăm şi echilibrarea şi stocarea, şi acest lucru se poate face cu baterii, dar acestea sunt potrivite pentru o stocare de până la câteva zile. Când vorbim de stocare de energie la scară mare şi mai ales stocare sezonieră, trebuie să ne gândim la hidrogen.
♦ Cei care au parcuri mari de regenerabile vor fi primii interesaţi să agrege mai multe parcuri şi un partener să investească într-un electrizor, iar prin anumite PPI-uri (Planul prioritar de interconectare-n.red.) fiecare să contribuie cu un anumit volum la alimentarea acelui aparat şi producţia de hidrogen sau vor fi parcuri dedicate pentru producţia de hidrogen verde.
♦ Tehnologia producerii de hidrogen este într-o fază incipientă, dar există şi ţări care sunt mult mai avansate în strategiile şi planurile lor concrete în această direcţie – Spania, Olanda, Germania.
♦ În România, finanţarea pentru producţia de hidrogen a început cu paşi mici prin PNRR. Se finanţează până la 100 MW capacitate de electroliză. Cred că a lipsit această strategie naţională pe care o elaborăm acum, şi care va ieşi foarte curând în consultare publică.
♦ UE a impus nişte ţinte pe care România trebuie să le ia în considerare şi cred că opţiunile sunt ori să facem o strategie naţională care să aibă o anumită abatere de la aceste ţinte, iar România să meargă să negocieze de ce nu vrea astfel, de ce nu vrea de exemplu să amestece hidrogenul în reţelele de distribuţie sau să ne gândim cum să îndeplinim ţintele minime obligatorii cu costuri mici, iar pentru a reduce amprenta de carbon la nivel naţional să găsim propriile soluţii, care să ţină cont de activele pe care le avem, de industria pe care o avem şi de posibilităţile de aici.
♦ În transporturi există zone care sunt foarte dificil de decarbonizat- de exemplu în transportul feroviar sunt anumite linii a căror electrificare ar costa extrem de mult şi, atunci, soluţia este să înlocuieşti transportul cu locomotive diesel cu cele pe hidrogen. CFR deja a lansat o licitaţie în sensul acesta.
