Reaşezarea lanţurilor de valoare mai aproape de piaţa de desfacere a devenit o realitate încă din pandemie, iar războiul din Ucraina a apăsat pedala de acceleraţie. Companiile caută să îşi aducă producţia cât mai aproape de piaţă, iar o piaţă europeană de 450 de milioane de consumatori este ca un magnet. Unde este România la startul acestei curse? Răspunde Alfonso Garcia Mora, vicepreşedinte al International Finance Corporation, divizia de investiţii a Băncii Mondiale.
Vedem că aceasta este o mişcare care se întâmplă peste tot în lume. România nu ar trebui să întârzie în cursa aceea, care este nearshoring-ul. Există o transformare uriaşă a lanţurilor valorice globale. A început deja să se întâmple chiar înainte de Covid, cu situaţia din Ucraina, şi mai mult”, spune, în cadrul unui interviu, Alfonso Garcia Mora, vicepreşedinte International Finance Corporation, divizia de investiţii a Băncii Mondiale, care este responsabil pentru Europa şi America de Sud.
Pandemia a surprins şi lanţurile de producţie globale, rupte de restricţiile de circulaţie şi de lockdown-urile din toate ţările, unele mai dure, altele mai puţin dure. Încă de la primele luni ale pandemiei, consultanţii de business vorbeau despre nevoie de reaşezare a producţiei mai aproape de pieţele de desfacere. Ideea că producţia din Vietnam sau din China este mai rentabilă începea să se bată cu securitatea investiţiei – Degeaba produci mai ieftin, dacă produsele tale nu ajung pe piaţa de desfacere. Or, o piaţă ca Uniunea Europeană, de peste 450 de milioane de consumatori, trebuie aprovizionată. Perturbarea a fost bruscă şi cu multe ecouri, până astăzi, când în majoritatea ţărilor restricţiile de circulaţie s-au eliminat complet. Când lucrurile începeau să reintre cât de cât pe un făgaş normal, războiul din Ucraina a dat din nou toate calculele peste cap, pentru că, dintr-odată, fluxurile de bunuri şi servicii dinspre Ucraina şi Rusia spre Europa au fost oprite fie ca o consecinţă firească a războiului, fie din cauza sancţiunilor economice europene. Aşadar, investitorii se reorientează, iar consultanţii avertizează: România poate juca un rol central în atragerea investiţiilor destinate relocării producţiei din Asia, Rusia sau Ucraina. „România poate fi suficient de mare pentru a produce unele bunuri de producţie pentru Uniunea Europeană. De ce nu? De ce ai nevoie de o piaţă mai mare? Adică, în momentul în care vă aflaţi în Uniunea Europeană, este suficient de mare - 460 de milioane de cetăţeni. Câţi cetăţeni aveţi în Uniunea Europeană. Deci avem o singură piaţă. Este o piaţă unică. Este uriaşă, nu este suficient de mare, este uriaşă. Şi România trebuie să se gândească că piaţa pentru România nu este România, este Uniunea Europeană.”
