Potrivit datelor Ministerului Finanţelor, costurile de finanţare au scăzut constant, randamentul la titlurile de stat pe piaţa primară ajungând spre 3%, de la 6-7% în 2011-2012.
Creşterea robustă a economiei face ca ponderea în PIB a datoriei să scadă. Ministerul Finanţelor indică în ultimele date din august o datorie a administraţiei publice de 267 mld. lei (36,4% din PIB), în vreme ce datoria publică şi garantată era de 312 mld. lei (41,2% din PIB).
Pe fondul majorării deficitului bugetar şi al unei creşteri economice care se va tempera în viitor, datoria publică ar putea creşte substanţial. Potrivit ultimului raport de ţară al Comisiei Europene, din februarie, dacă în politica fiscală nu se schimbă nimic, datoria poate exploda.
Pe fondul creşterii cheltuielilor guvernamentale, economiştii subliniază pericolul reintrării într-o spirală a îndatorării de tipul celei înregistrate înainte şi după criză, când datoria publică practic s-a dublat în doar patru ani (2007 – 2011, de la 16% din PIB la 32% din PIB).
O datorie mare pune presiune mare pe buget. O ţară cu o îndatorare de 40% din PIB plăteşte pe dobânzi anuale în medie 1,5% din PIB. România a plătit anul trecut dobânzi de 9,5 miliarde de lei, echivalent a 1,4% din PIB, la o datorie de sub 40% din PIB.
Economiştii cred că o datorie publică de 40% din PIB este deja relativ înaltă pentru România şi pentru nivelul ei de dezvoltare. Astfel că raportarea la datoriile altora de 80-90% din PIB şi chiar peste 100% din PIB nu trebuie să ia ochii nimănui. Pentru economia locală, încă fragilă, o creştere a datoriei alertează imediat pieţele, care ar putea majora dobânzile la împrumuturile statului, justificându-şi decizia prin riscul mai înalt la care se expun.
Potrivit Eurostat, la sfârşitul celui de-al doilea trimestru al anului 2016, datoria publică în zona euro (EA19) a fost de 91,2% comparativ cu 91,3% la sfârşitul primului trimestru din 2016. În UE-28, raportul a scăzut de la 84,5% la 84,3%.
