Ajuns Rege la doar şase ani (după moartea bunicului său, Regele Ferdinand, şi după ce tatăl său, Regele Carol al II-lea, anunţase, în anul 1925, că renunţă la tron), Mihai I "moştenea" o Românie uluitor de diferită de cea de astăzi. Reforma agrară, criza economică, războiul, comunismul - iată istoria din ultimii 90 de ani a României, o istorie naţională care nu poate fi ruptă de istoria "personală" a Suveranului, pentru că ele se împletesc.
Această reformă a condus la dispariţia "clasei moşiereşti". Aceasta mai deţinea, după reformă, doar 10,4% din suprafaţa arabilă a ţării, în vreme ce ţăranii deţineau 89,6%. Doar că 74,9% dintre proprietari aveau suprafeţe de sub 5 hectare. Fărâmiţarea agriculturii avea să se dovedească distructivă, scriu autorii volumului "România după criză - reprofesionalizarea", un excelent volum colectiv, coordonat de academicienii Mircea Maliţa şi Călin Georgescu.
După reforma agricolă, producţia medie a scăzut de la 12,3 chintale/hectar, în 1912, la 10,2 chintale/ hectar, în 1936, la grâu, situaţia fiind valabilă şi pentru alte culturi. În schimb, industria a crescut cu 56% între 1923 şi 1928.
Producţia de cărbune a crescut din 1922 în 1928 de la 2 mil. tone la 3 mil. tone, iar cea de ţiţei de la 1,2 mil. tone la 4 milioane.
Numărul băncilor aproape s-a dublat, potrivit studiului citat, între 1922 şi 1928, de la 683 la 1.122, capitalul bancar crescând masiv în această perioadă. Tot în această perioadă a apărut aviaţia civilă, iar reţelele de transport feroviar şi auto au fost unificate.
Constituţia din 1923 a introdus votul universal, iar Parlamentul a căpătat un rol sporit în cadrul monarhiei constituţionale. În această perioadă au apărut legi extrem de importante care au întărit controlul statului asupra economiei, spre furia capitalului străin. Criza economică a lovit devastator România începând cu 1929. Producţia industrială a scăzut cu 48% în patru ani, numărul fabricilor cu 20%. Agricultura s-a prăbuşit de la o valoare de 195 mld. lei în 1929 la 22 mld. lei în 1933.
Principalele elemente ale discursului regelui Mihai din Parlament
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniu al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.
Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii.
A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite.
După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Mediafax
Recensământul din 1930
Populaţia: 15,5 mil. locuitori
20,2% din populaţie trăia în mediul urban şi 79,8% în mediul rural
78,2% din populaţia activă muncea în agricultură
7,2% muncea în industrie
3,2% lucra în comerţ-credite-finanţe
1,7% lucra în transporturi
9,7% era cuprinsă la capitolul "alte categorii" (administraţia de stat, educaţie, sistemul medical)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
