Publicarea de catre Guvern, la finele anului 2003, a unui proiect de lege asupra fondurilor private obligatorii de pensii este un pas important pe drumul spre reforma sistemului asigurarilor sociale si spre dezvoltarea pietei financiare.
Legea acorda tuturor angajatilor romani acces la fonduri extrem de productive si de sigure. Ea face din diversificarea prudenta a plasarii economiilor o cerinta obligatorie. S-au spus multe despre faptul ca angajatii Enron si-au pierdut toate economiile in scandalul soldat cu falimentul companiei lor. Aceasta pentru ca fondurile de pensii erau investite masiv chiar in actiunile firmei. Daca, in schimb, angajatii Enron ar fi investit in "fonduri universale" ca acelea create prin proiectul de lege despre care vorbim, falimentul companiei ar fi avut prea putine efecte asupra economiilor lor.
Legea le cere, de asemenea, angajatilor sa economiseasca in maniera pe care profesionistii o recomanda intotdeauna - prin investirea unor sume regulate in fiecare luna si prin abtinerea pe o perioada indelungata de la retrageri de fonduri. Aceasta regula simpla garanteaza faptul ca nici un angajat care contribuie la un "fond universal" nu-si poate pierde integral economiile in urma unui declin generalizat si simultan al tuturor actiunilor, cum a fost implozia consecutiva boom-ului tehnologic din SUA si Europa din 2000. Lucrul cel mai rau care i se poate intampla unui angajat care iese la pensie in plina manifestare a unui asemenea declin este ca isi poate pierde economiile facute in ultimii trei sau patru ani. Isi pastreaza insa economiile acumulate in precedentii 36 sau 37 ani si castigul generat pe baza lor.
In sfarsit, legea creeaza fonduri care vor deveni in curand cea mai mare rezerva de active financiare din Romania, pentru ca toti angajatii care nu au atins inca varsta maxima prevazuta de lege sunt obligati sa contribuie la ele.
Pentru ca aceste varii potentialitati sa se manifeste, nu este suficient ca Guvernul sa aprobe, iar Parlamentul sa adopte o lege. Este esential, de asemenea, ca legea sa creeze o autoritate puternica si independenta care sa aiba in grija aceste noi fonduri. O lege buna care nu este aplicata ramane doar o foaie de hartie. Legile care au creat Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare nu au fost rele. Daca insa ar fi fost aplicate, scandalul de la Fondul National de Investitii nu ar fi avut loc. O comisie puternica de supraveghere este cel mai bun instrument care sa garanteze ca nu se va mai intampla inca un scandal de genul FNI.
Cum ar trebui sa fie constituita si organizata comisia de supraveghere a fondurilor private de pensii?
Unii au afirmat ca supravegherea ar trebui sa fie incredintata Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Acestia argumenteaza ca deja CSA are in grija reglementarea contractelor de asigurari, inclusiv a celor privind asigurarile de viata. Altii sustin ca supravegherea noilor fonduri ar trebui sa fie incredintata CNVM, pentru ca aceasta reglementeaza deja functionarea pietelor de actiuni si a fondurilor de investitii.
Nici una dintre aceste sugestii nu ar putea garanta supravegherea puternica si independenta de care noul sistem va trebui sa beneficieze. Cand cinci sau sapte oameni trebuie sa ia o decizie, este intotdeauna posibil ca unii sa dea vina pe ceilalti pentru a fi scapat din vedere vreo problema serioasa. Experienta din America Latina si de aiurea a aratat ca, mai ales in cazul deciziilor nepopulare, care sunt mai usor de luat, supravegherea se manifesta cu mai multa vigilenta atunci cand raspunderea ei ii revine unei singure persoane. Asa cum spunea Jose Pinera, arhitectul revolutionarului sistem de pensii private din Chile, "cel ce asigura supravegherea nu trebuie sa doarma noaptea, de teama de a nu comite o greseala".
Mai mult, fondurile private obligatorii de pensii sunt diferite, din punct de vedere atat calitativ, cat si cantitativ fata de orice alta institutie financiara existenta si merita sa beneficieze de o agentie specializata de reglementare. Pentru ca aceasta sa poata fi pe cat posibil de puternica si de independenta, Comisia de Supraveghere a Fondurilor de Pensii ar trebui sa fie formata dintr-o singura persoana, un presedinte, posibil sprijinit de un consiliu, dar cu intelegerea clara a faptului ca presedintele dispune de autoritatea suprema. Presedintele Comisiei (si al consiliului, daca va exista unul) ar trebui sa fie numit de Presedintele Romaniei, supus aprobarii din partea Parlamentului, pe un termen care sa nu coincida nici cu mandatul prezidential, nici cu cel parlamentar si sa fie mai lung decat acestea. Presedintele acestei institutii si consiliul sau ar trebui sa aiba un statut independent si sa primeasca o remuneratie competitiva cu sectorul privat. Astfel a organizat statul Chile supravegherea sistemului sau obligatoriu de pensii private, lansat in 1981. Istoria de 22 de ani a acestuia a generat o rata reala de castig de 10% pe an si nu a fost afectata de nici un scandal financiar sau de falimentul fie doar si al unui singur fond.
Pentru saptamanile care urmeaza si in care Guvernul va avea ocazia sa revizuiasca proiectul de lege, nu este chestiune mai importanta de rezolvat decat crearea unei autoritati puternice si independente de supraveghere. Daca legea ofera cadrul pentru numirea unui presedinte de comisie profesionist si integru si daca ofera garantii impotriva imixtiunii politicului, noile fonduri vor face posibila din nou perspectiva unei pensii decente pentru angajatul mediu si vor constitui un stimulent constant pentru dezvoltarea unei piete de capital transparente.
* Georges de Menil, profesor la Ecole des Hautes Etudes Sciences Sociales, Paris
ianuarie 2004
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
