În contextul conflictului armat din Israel (Fâşia Gaza), cu speranţa că această situaţie gravă nu se va prelungi, este bine de ştiut de către cetăţenii israelieni care iau în considerare stabilirea temporară în alte ţări, ce opţiuni poate oferi România în acest sens.
Prima variantă este cea mai la îndemână, respectiv, potrivit legislaţiei naţionale, aceştia pot opta pentru sosirea în România în baza paşaportului. Şederea pe teritoriul ţării noastre este permisă pentru maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 zile, decizie pentru care cetăţenii israelieni nu au nevoie de viză de scurtă şedere din partea autorităţilor române (Ambasada României din Tel Aviv).
A doua variantă este obţinerea statului de nomad digital, de data aceasta fiind necesară depunerea unui set de documente la Ambasada României din Tel Aviv, pe baza căruia se poate acorda viza de nomad digital. Este bine de ştiut faptul că, în acest caz, procedura poate dura până la două luni, fiind necesare verificări în detaliu şi o listă destul de lungă de documente, precum cazierul judiciar apostilat, certificatul de atestare fiscală, la fel cu apostilă, fluturaşii de salariu prin care se face dovada că cetăţeanul a încasat în ultimele 6 luni o remuneraţie minimă de trei salarii medii pe economie în România.
Autorităţile române au stabilit, în urmă cu doi ani, regulile de obţinere a vizei de nomad digital, pe care le aplică toate ambasadele României. Precizarea importantă aici este faptul că, potrivit legislaţiei în vigoare, străinii care au obţinut statutul de nomad digital (viză de lungă şedere şi permis de şedere, de altfel) beneficiază de scutire de la plata impozitului şi contribuţiilor sociale timp de 183 de zile pe an (aprox. 6 luni). În cazul în care locuiesc şi muncesc mai mult în România pe parcursul unui an, nomazii digitali pot deveni rezidenţi fiscali aici, veniturile acestora fiind impozitate ca în cazul unui cetăţean român obişnuit.
A treia variantă pentru un cetăţean străin care optează să plece temporar din zona de conflict şi să se stabilească/să lucreze remote din altă ţară, poate fi aceea de a ajunge în România pe baza paşaportului, după care să încerce o solicitare pentru viză de nomad digital pentru o altă ţară europeană, desigur, subiect al acceptului acestor ţări de a solicita acest tip de viză la ambasadele lor din Bucureşti. Grecia, Cipru, Spania, Ungaria şi altele sunt ţări în care această viză se obţine mult mai facil şi mai rapid. Angajaţii israelieni pot fi în situaţia de a lucra fie pentru un angajator din Israel, fie pentru orice altă companie din lume care le permite să lucreze remote.
A patra opţiune ar fi sosirea în baza paşaportului (cu şedere de 90 zile), după care oricare cetăţean poate solicita statului român protecţie internaţională (azil), ceea ce i-ar permite acestuia să rămână în România peste termenul de trei luni legale, timp în care îşi poate continua munca remote pentru angajatorul din străinătate.
De menţionat este şi faptul că, în cazul războiului din Ucraina, Uniunea Europeană a decis să ofere, pe lângă ajutoare financiare şi umanitare pentru cetăţenii ucraineni care au părăsit ţara aflată în război, şi aşa-numita „protecţie temporară”, respectiv un pachet cu mai multe beneficii. Prin urmare, ar putea intra în discuţie, în cazul în care starea de război va continua, extinderea protecţiei temporare şi pentru cetăţenii israelieni. Printr-o astfel de reglementare, aceştia pot obţine un drept de şedere, printr-o procedură simplificată, care le-ar permite să stea mai mult de perioada prevăzută de fiecare stat european, în baza paşaportului, şi de a lucra remote.
Autori: Corina Mîndoiu, Partener, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România şi
Iulian Pasniciuc, Director, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România
