Conceptul de Unu pare sa fie ceamai dificila parte a filosofiei lui Plotin. Acest lucru se intamplafiindca el incearca sa exprime ceea ce nu poate fi exprimat. Plotinincearca de asemenea sa eludeze pe cat posibil paradoxurile siantinomiile care apar inevitabil intr-o astfel de opintire amintii.
Experiment reusit deseori iaralteori nu, stabilirea unei claritati de opinie ramane piatra deincercare pentru metafizica lui Plotin. Fireste, aceasta concluzieapare atunci cand realizam ca, de fapt, sistemul lui Plotin artrebui vazut ca impletire de sisteme. "Enneadele" nedezvaluie, cu alte cuvinte, un manunchi de cai paralele sauintersectate ale gandirii. Pentru ca acest lucru sa rezulte dintr-oanaliza cu pretentie de neechivocitate, este de ajuns sa urmarimmanierele diferite si nu tocmai reconciliabile in care Plotintrateaza problema Unu-lui .
Un prim aspect al problematiciilui Unu este acela al ajungerii la Unu printr-o cautare metafizicasau teologica a cauzei prime, origine a tuturor lucrurilor. Plotina instituit un algoritm personal si foarte orginal al acesteicautari, nedezvaluindu-si sursele, insa la o analiza mai atenta sepot decela izvoarele gandirii sale, care sunt indubitabil Platon siAristotel, temeinic insusiti si perfect asimilati. Dar deseori, cusucces, rezulta din "Enneade" ca Nous-ul indeplinesteaceasta functie (de cauza primara a tuturor lucrurilor), caprincipiu prim al ordinii inteligibile rationale.
Asadar, acest tip de cautare nu aravea nici un motiv sa-si continue drumul spre Unu, ea putand fisatisfacuta in contemplarea Nous-ului. Nous-ul aparela Plotin ca totalitate a finite. Intelectul reprezinta obiectulcunoasterii si in acelasi timp inteligenta care cunoaste. Esteunitatea in dualitate a subiectului si obiectului. Diferitelemodalitati prin care Plotin intelege sa trateze problema Unu-lui sepot rezuma la doua directii.
Prima in care, incipient, Unu sepoate deosebi in mod lamurit de Nous. Un stadiu al gandiriilui Plotin care este tributar opiniilor predecesorilor sai. LaNumenios, de pilda, exista doua realitati inteligibile, co-eterne:cea a Nous-ului de natura divina, intors spre sine si dorindu-seneincetat pe sine, si cea a Nous-ului ce se revarsa, creator sitangibil.
A doua directie, inca pozitiva, agandirii lui Plotin, este cea care confera autonomie totalaUnu-lui, exprimand tendinta de a impinge contemplatia efectuata defiinta umana la o transcendenta de tipul absolutului. Aceastatendinta pare sa fie o premiera in gandirea greaca. Unu esteexperiat ca fiind ceva esentialmente diferit, aflat in afaratuturor lucrurilor, dincolo de toate, chiar si de Nous. Laacesta (la Unu) putem ajunge numai lasandu-ne pe noi insine inurma. Unu sfarseste prin a fi acel rest situat in afarasistematizarii Cosmosului sau sinelui.
Consecventa lui Plotin in legaturacu acest subiect nu este insa temeinic sustinuta, pentru ca seobserva in multe pasaje din "Enneade" imersiunea Unu-lui inCosmos. Dar aceasta nu reclama si o posibila lipsa a coerentei inconceptia despre Unu a lui Plotin. Pentru om, identificarea cu Unuse petrece in miezul unei contemplatii transformatoare, dar Plotinaduce aminte de faptul ca Nous este sediul deplinei sicompletei dezvoltari a fiintei umane, nu Unu si cu atat mai putinlumea sensibila.
Totusi care pot fi motivele pentrucare Plotin apropie ipostaza Unu-lui de Cosmosul vizibil? Se poateconcluziona ca era necesara pastrarea unei "imobilitati mobile" aUnu-lui, care ar fi trebuit sa asigure o conversiune totala a celoremanate. Aceste considerente despre conceptia lui Plotinreferitoare la Unu si la natura lui sunt de folos in cercetareaconceptiei lui Proclos despre Unu si ajungerea la el, precum si inceea ce priveste relatia Unu-lui cu emanatiile sale, in primul randcu Nous-ul (la Proclos cu henadele superioare).
Se poate aplica neoplatonismuluiceea ce Plotin spusese despre Unu, anume ca intocmai cum acesta sedegradeaza trecand in multiplicitate, tot astfel doctrinaneoplatonica, trecand spre discipoli, se transforma si sediversifica pierzand din claritatea ce facea distinctia la Plotin.Pentru ca neoplatonismul atinge prin Plotin varful sau deperfectiune, neatins mai apoi de vreun discipol. Restul diadohilornu fac decat o opera de glosare si nu de creatie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
