Ziarul de Duminică

FOILETON / Tagged: Braşov, Strada Republicii (V)

FOILETON / Tagged: Braşov, Strada Republicii (V)
07.05.2009, 15:13 44

 
 
- Măi Vasy mă, nu mai vorbi bă, prin somn, vreau şi eu să dorm, ce ai frăţioare cu mine, măi, omule măi...Vasy!!!
Cu Vasy al nostru, după o noapte de beţie cruntă, nu aveai nicio şansă să vorbeşti, el cu ale lui, tu cu ale tale. Culmea, şi de lucrul acesta se legau toţi prietenii lui, Vasy era mult, mult mai coerent când vorbea in somn, după lungile sale nopţi petrecute cu prietenii in Britania, unul din barurile de pe Republicii. Britania era pentru Vasy a doua lui casă, doar aici fuma cât avea chef; şi ceea ce era mai important aici, consuma cât alcool putea duce. Cum el nu ştia niciodată cât poate duce, căruţa dădea mereu pe dinafară.s...t Vasilică al nostru, ioi, să nu fie cu supărare, pardon, Vasy (căci nu suportă să i se spună Vasile) are doar nouăsprezece ani, şi e băiatul cel mai ingrijit din cartier, nu ar ieşi niciodată negelat din casă. Vorbind despre imaginea manelistului, Vasy ar trece cu uşurinţă drept un exemplu pentru acest prototip: păr gelat, dat peste cap, cămaşă albă, lanţ gros de aur la gât şi inconfundabilii pantaloni cu pensă şi pantofi cu vârful intors. Cu o noapte inainte după ce vizitase Britania, nu a mai putut urca până la etajul patru unde locuia, ci s-a oprit la parter, la prietenul lui cel mai bun, Luci, Lucică. Bietul Lucică, trebuia să doarmă inghesuit ori de câte ori Vasy era atât de băut, incât nu ar fi putut ajunge până acasă la el, sus. Luci era mai mare decât Vasy cu doi ani, se inscrisese chiar şi la o facultate şi, de mai bine de un an, nu mai pusese băutură in gură. Vasy nu era aşa, nu avea nicio ambiţie de acest gen, doar una ascunsă de care nu vorbea cu nimeni. Dorinţa lui nemărturisită era acea de a cumpăra o porţiune din Strada Republicii in leasing pentru a se plimba cu maşina şi a agăţa fete. Ideea ii venise in minte intr-o seară când bătuse recordul in ceea ce priveşte numărul de episoade vizionate din serialul Seinfeld: douăzeci şi două, aproape fără oprire s...t
Acum era ora patru dimineaţa, Lucian abia apucase să aţipească, când Vasy incepu să murmure ceva prin somn. După vreo jumătate de oră, vazând că acesta continua să vorbească, Lucian se văzu nevoit să strige la el :
- Hai, mă, frate, mă!! Că se face dimineaţă şi nu am inchis un ochi, nu mai trăncăni atâta? Să-ţi fie clar, asta e ultima dată când te mai primesc, auzi domne’, mort de oboseală, şi să nu pot şi eu să dorm, işi spunea Lucian, in timp ce cu cotul drept incerca să-l inghiontească pe Vasy, dar Vasy nimic, avea treabă cu maşina... el şi maşina lui, plimbându-se pe Republicii când in jos când in sus, când in jos când in sus. „Cauciucul asta merge perfect Mamma mia, ce viaţă!" exclama Vasy in somn, parcă in ciuda lui Luci, care nu putea inchide un ochi...
 
 
Blogu’ lui Christian: 29 august, ora 1:30 „ Incredibil"  
 
s...tMulţi m-au intrebat, cum de au postat un număr aşa mare de români până acum, deşi blogul ăsta nu este cine ştie ce. Aşa este, doar că am avut norocul ca „porcăriuţa noastră" să atragă atenţia unui ziar din Braşov. Ne bucurăm pentru audienţă, chiar şi pentru comentariile mai puţin prietenoase. Am ataşat mai jos articolul din ziar tradus:
 
 
Nebunii de pe internet
Revista „Zici" a Facultăţii de Litere din Braşov a publicat săptămâna trecută un articol destul de interesant, spunem noi. Printre poeziile şi prozele tinerilor studenţi am dat şi peste ideea unuia dintre ei de a scrie un altfel de roman. E vorba de Bogdan Voici, student in anul doi la secţia germană- engleză, care impreună cu un alt băiat, de această dată din Germania, Christian Hubert, student şi el, dar la o facultate de turism, au inceput să scrie un roman online, inţial postat in germană şi ulterior tradus in româneşte. Cum s-a ajuns la această formulă? Ne spune chiar studentul nostru eminent:
 
A.B: - Şi, de unde până unde, roman online? De ce in forma asta?
B. V: - Păi, mai nou, tot omu’ scrie pe blog, fie pe al lui sau al altcuiva. In fine, ideea este că eu, iniţial, am inceput un roman scris de mânuţa mea, in manieră clasică, să-i spunem. Subiectul insă se nimerise să fie acelaşi cu al unei alte persoane, aflate insă la sute de kilometri distanţă. M-am gândit că o colaborare ar fi un beneficiu pentru amândoi. Acum trebuie să mărturisesc că iniţiativa a avut-o Christian, cu care m-am imprietenit comunicând pe blog. El a avut o idee interesantă, să scrie un roman despre Strada Republicii, fără să fi fost in România decât o singură dată, şi să-l posteze pe internet. Simpatiza o fată din Braşov, Miruna, şi astfel s-a gândit să creeze un roman in care personajele sale să locuiască chiar in oraşul unde era aceasta. A căutat pe net, a dat peste camera web montată pe Strada Republicii şi a ales câteva personaje, iar de aici inainte... Vă daţi seama că mare lucru despre Strada Republicii nu ştia, dar avea pe cineva in România şi il mai intreba. După ce am luat legătura i-a fost şi lui mai uşor, imi trimitea un mail cu intrebări şi eu, conştiincios, ii răspundeam.
 
Studentul nostru entuziast ne mărturiseşte cum a ajuns la blogul lui Christian:
- Aaa, staţi aşa să vedeţi cât de tare e chestia, să vedeţi ce intâmplare ne-a legat pe noi doi. Eu scriam de zor la romanul meu „Strada Republici, bătrâna cu piercing", iar la un moment dat nu mai ştiam ce să fac cu personajele mele obsedate...
A. B: Obsedate, cum aşa?
B.V: Ei, vorba vine! Nu chiar obsedate, să spunem mai frumos, preocupate de anumite lucruri la modul insistent, e bine aşa? No, şi nemaivenindu-mi nimic in cap, m-am gândit să caut ceva informaţii despre Strada Republicii pe net şi am dat peste blogul lui Christian. Mi s-a părut foarte interesant modul de abordare şi i-am propus o colaborare. A acceptat şi acum tot incercăm să scriem, practic vorbim despre acelaşi personaj, dar prezentate in maniere diferite, şi evident sub alte nume, Veronica lui e doamna Bertha a mea şi tot aşa...
A.B. : Şi cum ne-am putea da noi seama de acest lucru?
B.V.: Păi, simplu, deşi au nume, personalităţi diferite, totuşi sunt elemente comune, care ne fac să inţelegem că vorbim practic de aceeaşi persoană, dar căreia ii este imprimat stilul fiecăruia dintre noi. Ne mai ajută şi „forumiştii" cu câte o idee şi mai iese ceva... M-am gândit „să pierd" timpul util, cum vine vorba..." a incheiat acesta.
Cred intr-adevăr, că este un mod folositor de a-ţi petrece timpul, in loc să baţi mingea pe caldarâm. Poate o să devină scrisul pe blog un sport naţional, ca fotbalul. Deci, acestea fiind spuse, vă invit să citiţi şi voi câteva pagini din romanul băieţilor. Mai jos am postat şi adresa, poate apar noi colaboratori şi vor construi o adevărată epopee a Străzii Republicii.                           
 http://www.christianblog.com/                                                                               
 
Lectură plăcută!
                                                               Articol semnat Anca Banicu
 
 Articol preluat din ziarul „Transilvania - azi, mâine" din data de 21.09.2008
 
 
Comment 1: Ce să-ţi povestesc, vax albina, mai bine aţi merge la păscut...
 
Comment 2: Super tare! am citit in „Transilvania – azi, mâine" despre voi! fain, mă, şi eu sunt la Litere in Braşov dar mai trebuie lucrat la story şi la exprimare. Pace!
Comment: M-aţi făcut curios, am intrat, dar am ieşit cum am intrat, nu am descoperit mai nimic interesant, doar bâlbâieli de clasa a cincea, plictiseală, plictiseală 
 
Commnent: Mie imi place de bătrânica Bertha... cred că o şi cunosc, dacă stau să mă gândesc eu bine...
 
 Blogu’ lui Christian, new entry, 26 iulie, „Anunţ important!
 
Deşi nu mă aşteptam să am un asemenea succes cu blogul meu despre Flower, m-am hotărât totuşi să scriu şi despre altceva. Şi m-am gândit la acest lucru foarte mult timp. Ce ar putea să ne intereseze pe tine şi pe mine? Astfel, ieri, pe la ora două noaptea , după lungi căutări, stând in faţa calculatorului, lumina monitorului m-a "blagoslovit„ cu o idee. Voi scrie un roman online, pornind de la imaginile furnizate de o cameră web. V-am spus zilele trecute despre prietena mea din Braşov, România. Am intrat să văd pe net imagini de acolo şi am dat peste o cameră web, montată pe una din străzile lor principale: Strada Republicii. Voi alege patru oameni care să imi inspire ceva şi le voi inventa propria lor poveste. Ce credeţi, merge?
 Comment 1 Babiţoiu spune: Eu zic că este interesant, dar să vedem ce iese, sunt din Braşov, dacă ai nevoie de ceva intreabă-mă!  
 
Comment 2 Guest: Păi, sincer, ce’ aşa interesant? Explicaţi-mi şi mie... vă rog!s...t
 
Coment 3 Braşov2008: Şi eu scriu la un roman despre strada Republicii, se numeşte "Bătrâna cu piercing" 
             Reply Christian: titlul mi se pare foarte intersant, spune-ne mai multe.
 
Comment Braşov2008: M-am gândit să surprind cumva o istorie paralelă, să am personaje din 1900 şi pe de altă parte câteva personaje care trăiesc in 2008, fiecare cu obsesiile lui. Am găsit două personaje Alin şi Mirabela (la noi in România, s-a purtat intr-un timp numele asta, a fost un film). Alin lucrează la Kenvelo, magazin care se află chiar pe Strada Republicii, pe la mijloc. Acesta este pur şi simplu obsedat de Mirabela, fata care lucrează peste drum, la Adidas. Dar personajele tale sunt mai interesante, mă gândeam, poate ai vrea să colaborăm? Să facem un proiect online, k tot eşti la inceput, ce zici?s...t
 
                                                                   ~~~
 
Blog entry: 1 septembrie ora 5:07 " Gata, cu povestea"
 
Da, cu părere de rău, ieri am postat ultimele pasaje din aşa zis-ul nostru roman. Nu ştiu dacă   v-a prins povestea, acum vă las pe voi să judecaţi. In stânga jos puteti vota varianta care v-a plăcut mai mult: a mea, respectiv Christian, sau a bunului mei prieten, Braşov 2008, pseudonimul lui Bogdan Voici , prietenul meu de pe blogosferă din România.
 
Blog entry: 4 septembrie, ora 2: 01
Dap, cum mă gândeam, tribul a votat! Dar mă bucur pentru Bogdan! NOTCred că mă voi intoarce la Flower, găsesc eu subiecte,Flower rules! Oricum, Miruna nu mi-a mai scris
Comment 1: Păi, te cred şi eu omule, scrie şi tu ceva mai pasional, aşa nişte personaje banale pe o stradă... Care-i faza? Dacă aveai o ea şi un el: părinţii nu il plac, ea fuge de acasă, pierde trenul, se intoarce acasă, işi rupe unghia incercând să deschidă uşa de la apartament, pleacă iar in gară pentru următorul tren, dar işi dă seama că şi-a uitat unghia lângă uşă!... Inţelegi? Din astea ... Mai din suflet! Nu , aşa sec ...
 
            Reply Christian: Multumesc mult, omule! Prietenii la nevoie se cunosc... Şi, dacă pierde şi trenul ăsta, ce face ?(...)                                                               
 
Sfarsit

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels


AFACERI DE LA ZERO