Elena Dundovich
Iosf Vissarionovici Djugaşvili Stalin
Omul de oţel care a terorizat Rusia
Editura Litera
Colecţia bestseller biografii. Prefaţă de Pieluigi Battista, traducere din limba italiană de Marina Loghin, Geanina Tivdă.
„Cu excepţia lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi înfăţişat ca un demon, capabil prin forţa lui luciferică să modeleze o întreagă perioadă istorică: Iosif Vissarionovici Djugaşvili, zis Stalin. Nimic nu trebuie să i se treacă lui Stalin cu vederea, nici milioanele de morţi supţi în înspăimântătoarea maşină a Gulagului, nici transformarea în sclavi nu doar a sovieticilor, ci şi a popoarelor din estul Europei care au trecut de la opresiunea nazistă la cea comunistă, nici epurările antifasciştilor „nestalinişti“ care, totuşi, se luptau în Spania împotriva franchismului, nici colaborarea activă cu Hitler din 1939 până în iunie 1941, în cadrul unui acord care prevedea împărţirea unei bune părţi a Europei şi lupta pe viaţă şi pe moarte împotriva democraţiilor capitaliste, cu Marea Britanie în frunte. Nu poate fi trecută sub tăcere speciala înclinaţie paranoică spre a bănui pe toată lumea şi spre sindromul de trădare care a dat Terorii staliniste o caracteristică particulară, o trăsătură personală de neconfundat, aşa cum ne-o arată unele mărturii care îţi îngheaţă sângele în vine ale celor care au văzut neagra tragedie şi au putut povesti atmosfera lugubră de la Lubianka. Stalin a fost o întruchipare a răului în tentativa disperată de a salva presupusul „bine“ al comunismului.”
Volumul cuprinde: copilăria şi tinereţea lui Stalin; ascensiunea la putere; liderul politic; războiul mondial şi imperiul; genealogie.
Cele 96 de fotografi alb-negru care însoţesc textul documentează în imagini sugestive epoca şi viaţa celui care a fost exact ceea ce îi spune porecla: Stalin – Omul de oţel.
Enrico Fardella
Mao Zedung
Omul care a personificat sufletul naiv şi violent al comunismului chinez
Editura Litera
Colecţia Bestseller biografii. Prefaţă de Sergio Romano. Traducere din limba italiană de Marina Loghin.
Mao Zedong a fost atras de politică deoarece era din fire rebel şi nerăbdător să iasă din categoria socială în care îl plasaseră condiţiile economice ale familiei. A ales comunismul şi a avut două mari intuiţii politice. În primul rând, a înţeles că Revoluţia Chineză ar fi fost posibilă numai dacă partidul ar fi reuşit să mobilizeze masele de ţărani. Şi, în al doilea rând, a înţeles că războiul împotriva Partidului Naţionalist cerea fantezie, abilitate, flexibilitate, isteţime vicleană. Capodoperele lui au fost Marşul cel Lung (12.000 de kilometri, 200 de confruntări armate, 80.000 de victime umane), micul stat comunist din Shaanxi şi marea mobilizare populară împotriva Gomindan între 1947 şi 1949. După proclamarea Republicii Populare Chineze pe 1 octombrie 1949, colectivizarea pământurilor deţinute de ţărani a pus economia în genunchi şi a produs un fel de catastrofă umanitară. Politica aşa-numită a celor „o sută de flori“, lansată de Mao pentru a obţine consensul intelectualilor, a pus în pericol puterea partidului şi a fost întreruptă dur. Marele Salt Înainte şi crearea Comunelor (organe centralizate de care depindeau activităţile agricole şi industriale a numeroase sate) au avut un eşec răsunător.
La sfârşitul anilor 1950, pentru a-şi recupera puterea pierdută, a avut ultima intuiţie şi a declanşat Revoluţia Culturală, act suprem de cinism politic (între cincisprezece şi douăzeci de milioane e morţi), dar şi de fantezie romantică.
Cele 80 de fotografi alb-negru care însoţesc textul documentează în imagini sugestive epoca şi viaţa celui care a fost supranumit Marele Cârmaci.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
