Dana Ciriperu: Vorbim astăzi despre fricile corporatiştilor, de fapt, despre fricile noastre, ale tuturor care s-au accentuat cumva în pandemie şi au lăsat urme adânci. Revista Business Magazin spune chiar că în unele cazuri sunt adevărate cicatrici.
Irina Ursu: Nu doar revista Business Magazin spune asta. OMS spunea că de fapt pandemia va lăsa o traumă colectivă mai gravă, mai profundă decât cea trăită de oameni după cel de-al Doilea Război Mondial şi că aceste efecte se vor vedea de fapt mulţi ani de acum încolo. Deci, practic, nici măcar nu ştim cât de tare ne-a afectat. Însă vedem deja efectele pe termen scurt. Revenind la povestea corporatiştilor, am văzut cele mai recente studii în ceea ce priveşte dorinţa pe care ei o au sau ce aşteptări au de la angajatorii lor. Şi am văzut că pe primele locuri era asigurarea normelor de igienă, asigurarea distanţei din birouri. Deci, deja oamenii caută siguranţa la locul de muncă, nu mai vor birouri aglomerate, le e teamă să stea cot la cot nu ştiu cu alţi colegi aşa cum o făceau înainte de pandemie şi atunci cumva cred că o bună strategie a angajatorilor ar fi să spunem: avem un birou mare, îngrijit, dezinfectat la nu ştiu cât timp, pentru a putea atrage personal. Şi nu sunt oameni de condamnat, dar dacă ne gândim că ei şi-au petrecut un an de zile în casă, fiind departe de realitatea aceasta a lucrului într-un birou cum o făceau înainte de 2020, ne uităm că inclusiv noi aveam colegi din perioada în care unii au lucrat de acasă ceilalţi de aici când s-au întors purtau mănuşi, măşti, nu voiau să se atingă de nimeni. Aveau această anxietate până când s-au obişnuit cu modul de lucru şi cu viaţa ceva mai aproape de normalitate.
Dana Ciriperu: Şi asta se întâmplă doar la birou, se întâmplă şi în mijloacele de transport în comun. Vedem din ce în ce mai des, sunt oameni care aleg să nu urce într-un metrou aglomerat sau urcă şi după aceea coboară la staţia următoare. Sunt cumva elemente pe care înainte nu le conştientizam, probabil că nici nu le trăiam aşa de intens cum le trăim acum. Şi datele statistice vin să susţină asta, cumva am aflat fiecare dintre noi de psihoterapeut şi nu mai e aşa neapărat un stigmat social să recunoşti că ai nevoie de serviciile unui psihoterapeut. Dimpotrivă, clinicile private chiar spun că e unul dintre serviciile medicale care au crescut în pandemie şi datele arată că creşterile sunt chiar însemnate.
Irina Ursu: Da, asta pentru că pandemia a venit la pachet cu foarte multă incertitudine. Incertitudine care a alimentat foarte mult această anxietate. Mulţi poate se aflau într-un vârf al carierei lor şi dintr-o dată se întrebau ce se va întâmpla după acest an, îmi voi reveni, voi putea să optez pentru un alt job, dar e momentul potrivit să o fac? Au fost foarte multe întrebări care i-au măcinat pe toţi. Femeile au fost mai afectate decât bărbaţii, undeva la 60% dintre femei au resimţit stres, anxietate, poate chiar episoade depresive înn anul 2020, faţă de bărbaţi unde procentul este de doar 45%, putem spune că bărbaţii sunt mai rezistenţi la stres sau ne putem gândi că femeile au avut şi acest rol de mamă care s-a comasat cumva cu rolul acela de angajat, ele fiind blocate în casă, fiind şi mame şi angajate şi partenere şi cu foarte foarte multe responsabilităţi la un loc.
Dana Ciriperu: Şi rămâne teama de boală, în principal, mai ales atunci când eşti mamă şi copilul merge în colectivitate, pentru că dincolo de perioada în care am stat cu toţii în online a fost şi şcoală online, la un moment dat am fost fericiţi că s-au deschis şcolile şi că din punctul ăsta de vedere copiii pot să meargă acolo şi atunci intervine automat şi teama de boală, care cumva accentuează toate aceste frici pe care aşa cum ai spus şi tu e posibil să le fi avut şi în trecut, dar erau în interior cumva acolo, mai jos.
Irina Ursu: Da, dincolo de teama de boală care va trece la dat pentru că ne dăm seama că ne imunizăm, virusul poate nu o să mai fie la fel de agresiv, vom vedea cum va evolua situaţia epidemiologică. Rămânem totuşi cu nişte comportamente cât se poate de ciudate, pentru că începem să ne uităm, spre exemplu, la magazin dacă cineva s-a apropiat mai mult la coadă de noi începem să devenim anxioşi, începem să avem conflicte, am văzut conflicte în supermarketuri - cel puţin la începutul pandemiei americanii se băteau efectiv pentru că unul nu purta masca corect sau se apropiau foarte mult de ceilalţi. La fel, în metrou, te simţi puţin stânjenit când celălalt se aşează fix pe scaunul de lângă şi nu păstrează acel loc liber. Deci există anumite lucruri care ne vor afecta pe termen lung, însă e o discuţie pentru că iată, unii au preferat partea de ridesharing, care a crescut foarte mult acest business. Întrebarea mea rămâne, într-un Bucureşti sufocat de maşini, ce ne facem? Pentru că toată lumea merge către zona de transport în comun. Iată că această frică vine să dărâme acest tren spre care mergea.
Dana Ciriperu: Până la urmă poate şi partea de sănătate ne va îndruma să mergem mai mult pe jos, dincolo de a folosi serviciile de ridesharing, de a folosi mijloace de transport în comun care cel puţin vara în Bucureşti, dincolo de orice pandemie, să te urci într-un troleibuz în Capitala României în 2021 e un act de curaj, pentru că aerul condiţionat de cele mai multe ori lipseşte, nu e nevoie de o pandemie ca să fii curajos în a folosi mijloace de transport în comun. În afară de metrou, de multe ori autobuzele, mulţi dintre călători trec prin astfel de episoade şi atunci aici e o cu totul altă discuţie care ţine de calitatea vieţii în Bucureşti. Dar aşa este, poate vom merge mai mult pe jos, poate vom începe să folosim bicicleta, cu toate că şi aici din nou vine aceeaşi discuţie, pistele acelea de biciclete promise din campaniile electorale, ele au rămas acolo, în mare parte pe hârtie.
Irina Ursu: Şi aceste comportamente, de fapt, ar rezolva problema de fond a anxietăţii, a depresiei care pot fi foarte bine combătute cu mişcare, cu petrecere de timp în aer liber. Ori dacă noi nici măcar la acest capitol nu avem suficientă infrastructură astfel încât oamenii să vadă asta ca pe o opţiune reală şi toţi se gândesc că la un compromis, iau bicicleta dar ştiu că va trebui să fac slalom printre maşini şi voi avea şi eu câţiva kilometri de pistă. Deci, până când nu o să vină natural aceste comportamente vom avea foarte mult de lucrat.
