Aleph Story

ALEPH STORY. După 30 de ani: Crezi că şi copiii noştri vor pleca din ţară? Sunt sigur, dar şi noi îi împingem să plece în afară. Încă de mici vrem să vorbească engleza, iar la grădiniţele private le vorbesc mai mult despre Anglia decât despre România. O discuţie cu Cristian Hostiuc, director editorial ZF şi Costi Mocanu, editor-prezentator STIU

16.12.2020, 18:15 1343

ZF şi Aleph News, cel mai nou post de televiziune din România, vor avea în fiecare zi de la ora 18.00 pe zf.ro şi pagina de Facebook a ZF o discuţie legată de unul dintre subiectele importante ale zilei, indiferent că este politic, social, cultural, economic sau de business.

O discuţie cu Cristian Hostiuc, director editorial ZF, şi Costi Mocanu, editor-prezentator Aleph News - ŞTIU, principalul program al noului post de televiziune.

 

Cristian Hostiuc: Ce am câştigat şi ce am pierdut în aceşti 30 de ani? Din punct de vedere social, economic şi politic, într-un final.

 

Costi Mocanu: „Ce bine ar fi să pleci în Spania.” Asta spuneam. E tris că la 30 de anid upă ce oamenii au murit pe străzi, visând la un vitior mai bun, cu siguranţă nu departe de ţara asta – să constatăm că după Siria suntem ţara cu cea mai mare migraţie a populaţiei, şi nu avem război. Observăm că sunt milioane de tineri care pleacă, iar aceşti tineri care pleacă sunt total dezinteresaţi de viitorul ţării, pentru că ei nu aparţin acestui spaţiu decât temporar, nu au proiecţia viitorului lor legat de această ţară. Şi atunci, nu putem face comparaţii de PIB, pentru că, dacă am judeca în această dimensiune, am spune că am crescut faţă de perioada lui Ceauşeşcu. Nu, noi ar trebui să facem comparaţie între unde suntem astăzi versus unde ar fi trebuit să fim potrivit dimensiunii acestei ţări, numărului de locuitori pe care această ţară l-a avut. Părinţii noştri şi bunicii s-au chinuit în acea perioadă, unii au făcut datorii şi au avut vieţi sacrificate, dar am plecat de la zero datorie. O conducere înţeleaptă sau conduceri, că au fost mai multe, ar fi putut să se împrumute, dar ne-an trezit că suntem conduşi ba de unii care vrând-nevrând împărtăşeau aceeaşi ideologie cu cei care tocmai fuseseră împuşcaţi. Nu avea Iliescu cum să se rupă de ideologia în care crescuse.

 

Cristian Hostiuc: De acord, dar nici noi nu am fi putut să preluăm puterea, no aveam 18-19-20 de ani. Puterea politică a fost preluată de cei care erau în sistem

 

Costi Mocanu: Da, dar ei înţelegeau politica după normele pe care le învăţaseră, ori ele nu erau sinonime cu aspiraţiile ţării, ale Europei. Trecutul de fotbalist ne obligă să facem comparaţi cu această industrie. Cum facem în fotbal, aducem selecţioner străin, să fi adus un ministrul de Finanţe străin, cu obiective foarte clare, care să cunoască mecanismele şi să le explice oamenilor. Am fost o ţară ţinută în braţe de blugii turceşti.

 

Cristia Hostiuc: Dar asta era de pe vremea comunismului. Noi în anii 1990 nu am avut investiţii străine, nu am avut de la cine să învăţăm, pierdusem tot knowledge-ul economic, deci a trebuit să ne descurcăm cu ce avem. În anii 2000 au venit investiţiile străine.

 

Costi Mocanu: Noi suntem la 30 de ani calendaristici de la căderea comunismului, iar în realitate suntem la circa 15 ani. Pentru că am petrecut restul de timp minunându-ne de sclava Izaura şi de magazine în care se cumpăra cu dolari.

Cristian Hostiuc: Ai trecut la lucrurile pe care le-am pierdut această plecare a românilor din ţară. Poate că românii ar fi plecat şi înainte, odată ce au dat de această lume imensă în care pot studia, trăi sau munci. Dar dacă ar fi să spui un lucru pozitiv despre aceşti 30 de ani de capitalism, la ce te-ai referi?

 

Costi Mocanu: La cunoştinţele care vrând-nevrând, cu frâna de mână trasă, au venit în ţară. Mă refer la informaţii, la faptul că libertatea de mişcare nu a funcţionat unidirecţioanl, cu români plecaţi şi rămaşi în străinătate, au transferat în ţară nu doar acele 4-5-6 miliarde, ci au  înlesnit aducerea mai rapidă a unor obiceiuri bune, a educaţiei. Facilitatea schimbului uman, interacţiunii umane dintre vest şi România. După anii 1990, cred că au fost foarte mulţi ani în care a funcţionat o reţinere, pe care românul o are atunci când merge în străinătate. Se consideră inferior şi are nevoie de timp pentru a-şi da seama că în multe cazuri nu este cu nimic mai prejos decât oamenii de acolo.

 

Cristian Hostiuc: Crezi că acest trend de plecare a românilor, a noilor generaţii, în străinătate va continua? De ce crezi că această tendinţă va continua? De ce sunt nemulţumiţi oamenii?

 

Costi Mocanu: Da, din păcate da.

 

Cristian Hostiuc: De ce crezi că această tendinţă va continua? De ce sunt nemulţumiţi oamenii?

 

Costi Mocanu: Pentru că suntem o naţiune dezrădăcinată. Familiile, cred eu, în România nu cultivă educaţia primară atât de sănătoasă şi simplă – „Bună ziua!”, respectul pentru oamenii de lângă tine, pentru instituţii, pentru legi – care este foarte important. Cred că ăsta este principalul motiv. Oamenii sunt dezrădăcinaţi, nu simt că aparţin unui loc. Iar o altă cauză este că de-a lungul timpului, a acestor decenii, nu a fost din parta niciunei conduceri pe care ţara asta a avut-o, o preocupare cât de cât constantă pentru a promova nişte valori naţionale. Tinerii noştri nu sunt educaţi să înţeleagă oportunităţile de a face business, de a rămâne aici, nu află astfel de informaţii, copiii noştri nu sunt educaţi la şcoală în această direcţie, nu avem cursuri antreprenoriale, nu li se scoate în evidenţă copiilor posibilitatea de a face business în România. Copiii celor care au bani să îi trimită la şcoală particulară sunt educaţi în spiritul ăsta, sunt marfă pentru export - limbă engleză intensiv. Şi noi părinţii ne dorim lucrul ăsta pentru ei, să plece din ţară. Noi le transmitem asta, de unde să mai fie viitor?

 

Cristian Hostiuc: Am câştigat mai mult sau am pierdut mai mult în cei 30 de ani?

 

Costi Mocanu: Cred că am câştigat infinit mai puţin decât ar fi trebuit în mod normal, nu făcând salturi gigantice, ci făcând lucrurile care trebuiau făcute la timpul lor. România ar fi trebuit să fie într-o altă poziţie. Dar depinde de perspectivă, unde vrei să te plasezi. Dacă eşti realist trebuie să te uiţi unde ar fi putut ajunge ţara asta în cei 30 de ani.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO