Dana Ciriperu: Vorbim astăzi despre strigătul disperat al unui inginer dintr-o companie multinaţională din România care spune că vorbim într-una despre salarii de peste 1.000 de euro în România şi ei, cei care proiectează şi desenează maşini nu câştigă 1.000 de euro net în fiecare lună. E cumva un strigăt de revoltă asumat parţial pentru că nu e cu nume şi prenume. El ştie mai bine de ce a hotărât să facă acest lucru, dar e o realitate care este semnalată, asta într-un context în care vorbim cu toţii de numărul mare de angajaţi care câştigă peste 1.000 de euro în România.
Irina Ursu: Statisticile spun că unul din 9 români câştigă un salariu de peste 1.000 de euro pe lună şi asta ar însemna undeva la peste 500 de mii de români care câştigă aceşti bani. Recent am văzut politicienii noştri s-au lăudat cu acei români care câştigă peste 3.000 de euro, desigur ei sunt puţini, sunt undeva la 1%, adică din nou când prezentăm aceste cifre ar fi bine să ne încadrăm într-un context cât se poate de echitabil, astfel încât lumea să îşi poată face o imagine corectă asupra situaţiei salariilor. La polul opus îi avem pe cei un milion şi jumătate de români care primesc salariul minim pe economie. Deci România e aşa un loc în care avem maxime şi minime, nu prea putem vorbi aşa de o clasă de mijloc. Însă, revenind la povestea lor e vorba totuşi despre aceste joburi, despre aceşti ingineri care ar putea şi au joburi cu valoare adăugată mare. Am văzut foarte multe promisiuni, România vrea să îşi schimbe strategia astfel încât să se bazeze mai mult pe joburi cu valoare adăugată mare, astfel încât să fie atractivă pentru investitorii străini. În regulă, dar ei trebuie, la fel, plătiţi pe măsură şi un inginer de aici să nu fie frustrat că, nu ştiu, al lui coleg din Belgia sau din Germania câştigă de două - trei ori sau poate de patru ori mai mult decât câştigă el aici în România.
Dana Ciriperu: Mai ales că inginerul ăsta român de cele mai multe ori este trimis inclusiv la training în Germania, în Franţa, acolo unde dincolo de politicile companiei care îţi spune poate că salariul este secret şi nu e bine să vorbeşti despre asta, ies cu toţii, colegi fiind, la o bere şi află cu siguranţă că un inginer din Franţa, într-un centrul de design câştigă cel puţin 4.000 – 5.000 de euro pe lună, văd poate angajaţi din comerţ – Carrefour, Lidl din străinătate - care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună şi atunci se întreabă „ok, patru ani de facultate, masterat, traininguri făcute în străinătate, locuieşti şi în Bucureşti, nu e vorba de ingineri care să locuiască într-un oraş mai mic, unde puterea de cumpărare e pe măsura venitului. Locuieşti şi în Capitală, ai cheltuielile unei capitale şi dintr-o dată te trezeşti în fiecare lună că ai sub 1.000 de euro pe lună, asta în condiţiile în care aşa cum spune şi tu premierul Cîţu se lăuda cu unu la sută care câştigă peste 3.000 de euro.
Irina Ursu: Da, şi oricum România trebuie să gândească într-un context european. Noi suntem aici, în România, dar inevitabil ne comparăm cu ce se întâmplă în Vest. În momentul în care preţurile la alimente sunt similare cu ceea ce găsim acolo e clar că ai dori şi tu ca salariul tău să fie similar cu cel al europenilor şi atunci e foarte mare presiunea sau ar trebui să fie foarte mare presiunea, astfel încât să ajungem şi noi să ne simţim bine aici, în România, fiind parte a comunităţii europene. Dar noi atunci când ne convine discutăm doar de cifrele de aici din ţară şi spunem „salarii de 1.000 de euro, ce bine e”, dar când ne uităm puţin în afară începem să spunem că ar mai trebui lucrat. Şi atunci, astfel, în felul acesta ar trebui să vedem comparaţia, pentru că marele pericol este că vor pleca oameni. Pentru că aşa cum spunea şi tânărul în interviul din Ziarul Financiar, el spunea în felul următor: de ce nu m-aş duce eu într-o ţară din vestul Europei unde câştig de trei - patru ori mai mult sau poate chiar de cinci ori mai mult decât câştig în România şi unde am sistem de sănătate modern, am şcoli, deci deja asta s-a dus discuţia de la salariu la partea de infrastructură, la ceea ce oferă şi cum are statul grijă de mine. Aici nici nu ne mai putem compara cu vestul Europei, însă e vechea problemă pe care o are România. An de an pierde 250.000 de oameni, care pleacă să muncească în vestul Europei. Şi un sfert dintre ei sunt angajaţi cu studii superioare. Asta înseamnă că România, pentru fiecare angajat plecat care are studii superioare pierde 50.000 de euro, sunt banii pe care statul investeşte în educarea lor, în achitarea studiilor şi aşa mai departe. Vestea bună ar fi ca ei să poată să meargă pe joburi pentru care s-au pregătit, pentru care statul român i-a pregătit. Însă, de multe ori avem drama celor care sunt înalt calificaţi şi au joburi prost calificate în statele unde ajung.
