ZF şi PwC scot Poşta Română la raport: Cum poate un monopol aibă pierderi de 300 de milioane de lei sub administrarea PDL

Pentru a putea analiza mai în detaliu ce anume nu merge bine în aceste companii de stat dar şi pentru a oferi soluţii pentru dezvoltare, Ziarul Fi­nan­ciar a iniţiat o colaborare cu PwC, una dintre cele mai mari firme de audit şi consultanţăla nivel global, prin care încearcă să scoată în evidenţă care sunt indicatorii care vorbesc despre slăbiciunile unui business de stat şi cum pot fi tratate acestea.

Cum poate pierde un monopol 300 mil. lei

Întrebarea care se ridică este cum poate un monopol, cu aproape 35.000 de angajaţi şi cu 7.000 de oficii care ajung în cele mai izo­late cătune ale ţării, să înregistreze pierderi?

Primul centru de pierdere a banilor: managementul

Dacă în ultimii zece ani companiile private de pe piaţa de curierat şi-au majorat profiturile, operatorul de servicii poştale a trecut pe pierderi uriaşe din 2009, sub conducerea unor şefi numiţi de către mi­niştrii pedelişti (Gabriel Sandu şi Valerian Vreme). Numirile politice au atras după ele alte numiri în funcţii cheie, de data aceasta bazate pe grade de rudenie sau pe relaţii de afaceri, dar fără nicio legătură cu industria. Acestea au adus contracte de milioane de euro pentru anumite firme în locul investiţiilor în centre de sortare sau sisteme informatice.

În şase ani de zile, compania a schimbat 4 directori generali, iar unul dintre ei, Dan Mihai Toader, a fost pus sub învinuire de DNA într-un dosar referitor la asocierea Poştei Române cu un grup de firme în vederea realizării unui proiect imobiliar pe Calea Victoriei din Bucureşti. La începutul anilor 2000 Poşta a fost devalizată prin asocierea cu băncile lui Sorin Ovidiu Vântu.

Dan Mihai Toader a fost numit la conducerea companiei de către ministrul co­mu­nicaţiilor Szolt Nagy (UDMR) în 2005, anchetat de asemenea de DNA. În 2009, Toader a fost înlocuit de Marius Vătavu, care a fost schimbat în septembrie cu Tudor Gabriel Bohâlţeanu, fost vice­preşedinte al băncii de stat Eximbank, nu­mit de către ministrul comunicaţiilor Gabriel Sandu. După ce Bohâlţeanu şi-a dat demisia, a fost adus la conducere Daniel Neagoe.

Al doilea centru de pierdere a banilor: cheltuielile

Mai toţi indicatorii care prezintă rele­van­ţă pentru analiza activităţii unei com­panii au în centrul lor profitul net. Marja profitului net, calculată ca raport între câştig şi cifra de afaceri, rata rentabilităţii activelor, care arată cât de eficient sunt folo­site activele companiei sau rata ren­tabilităţii capitalurilor proprii, toate se învârt în jurul profitului net. Poşta Română însă nu a avut profit în ultimii doi ani de zile, fiind printre primele zece companii de stat în funcţie de pierderi, cu aproape 29 de milioane de euro.

"Pierderile sunt foarte mari aşă că nici nu se mai pune problema de a calcula aceste rate de rentabilitate. Rezultatele fi­nan­ciare ale Poştei Române reflectă o con­tinuă deteriorare începând din 2008. Dacă în 2007 compania era încă profitabilă, deşi cu o marjă a profitului operaţional de 2% faţă de o medie de peste 6% la nivel internaţional şi care poate ajunge şi peste 10-12%, din 2008 compania a trecut pe pier­dere, deşi veniturile au crescut sub­stan­ţial", spune Bogdan Belciu, partener în cadrul PwC.

Deşi în perioada 2006-2008 compania era profitabilă, este de remarcat faptul că în fiecare an ritmul de creştere al veniturilor a fost devansat de ritmul de creştere al chel­tuielilor. Cum această practică se păstrează şi după izbucnirea crizei, veni­turile ajung să fie devansate de cheltuieli, compania intrând pe minus.

Deşi încă din 2006 compania a semnat un con­tract de consultanţă cu Roland Berger Stra­tegy Consultants în vederea elaborării unei stra­tegii de reorganizare, aparent aceasta nu a avut niciun efect pentru că nici înainte de criză şi nici în timpul crizei Poşta nu şi-a redus nu­mă­rul de angajaţi şi nu a închis un număr sem­nificativ de agenţii din cele circa 7.000 deţinute.

Mai în detaliu: veniturile scad, cheltuielile salariale cresc

"În 2009 şi 2010, pe fondul crizei econo­mi­ce şi al scăderii volumelor în multe din liniile de business de bază, veniturile au început să scadă. Din cauza nealinierii costurilor la noua struc­tu­ră de venituri, profitabilitatea a conti­nuat să se deterioreze în 2009 până la o marjă a rezul­ta­tu­lui din opera­ţiuni de -14%", explică Belciu. De exemplu, chel­tuielile cu personalul au cres­cut în 2010 faţă de 2009, în decembrie anul tre­cut salariul de bază fiind majorat cu 54 de lei pen­tru fiecare din cei 35.000 de angajaţi ai Poştei.

Contracte cu terţii de sute de milioane reziliate tardiv

"Sunt două categorii de costuri mari pe care trebuie să le analizăm. Cheltuielile sala­ria­le care au continuat să crească şi cele pentru ser­viciile externe care includ cheltuieli precum paza, transport, curăţenie şi altele", explică Belciu.

Datele Poştei Române arată că în 2009, 31% din toate cheltuielie companiei erau cu prestaţiile externe, dar abia spre sfârşitul anului conducerea companiei şi-a dat seama că acestea trebuie tăiate.

"Având în vedere că efectele crizei finan­ciare şi economice s-au acutizat în ultima parte a anului 2009 şi în anul 2010 au fost luate o serie de măsuri în vederea unui control mai riguros al cheltuielilor, în special al cheltuie­lilor cu prestaţiile externe, această compon­entă având o pondere semnificativă în totalul cheltuielilor de exploatare (31% în 2009 şi 25,5% în 2010)", se arată într-un raport pu­blicat de Fondul Proprietatea, acţionar mi­noritar în cadrul Poştei Române.

Astfel compania a început să negocieze şi să rezilieze contracte pentru a mai face câteva economii. Printre ele s-au numărat contractele cu G4S pentru procesarea şi transportul monetar, în valoare de 350 de milioane de eu­ro, de servicii transport cu Blue Air, în valoare de 45 de milioane de euro, contractul de men­tenanţă şi curăţenie clădiri cu UTI Romprest în valoare de 46 mil. euro.

Idei de reorganizare

Pentru a reveni pe profit, Poşta Română este obligată să facă o serie de investiţii majore. Redimensionarea reţelei de ghişee şi dimi­nua­rea numărului de angajaţi sunt doar primii paşi.

"Ei sunt ca o reţea de retail, deci teoretic cel puţin în oficiile poştei se poate organiza orice formă de retail. Mai sunt exemple în care companii cu acelaşi profil cu cel al Poştei Române au intrat pe segmentul serviciilor financiar-bancare. Noi avem un sistem bancar aglomerat, care deşi este în pragul unei consolidări, lasă puţine şanse de succes reale noilor intraţi. Poşta nu trebuie să vină însă cu cine ştie ce produse sofisticate, ci cu serviciile de bază, pentru că se poate întrebuinţa de reţeaua mare de oficii", a mai spus Belciu.

De unde vin banii pentru susţinerea ideilor?

Revenind însă la analiza indicatorilor finan­ciari care vorbesc despre sănătatea unei com­panii, gradul de îndatorare al Poştei Române arată că firma ar avea probleme în accesarea fondurilor de dezvoltare de care are nevoie.

"Gradul de îndatorare este mare raportat la fondurile proprii ale companiei, care generează un cash flow negativ. Practic, toţi indicatorii financiari sunt mult sub nivelul operatorilor mari din Europa şi din lume. Este un business foarte greu de finanţat şi în acest context este greu să-ţi faci un plan de investiţii agresiv", explică Belciu.

Poşta intră astfel într-un cerc vicios: are nevoie de bani mulţi pentru a se dezvolta şi a deveni profitabilă, dar nimeni nu-i dă aceşti bani până nu revine din nou la câştig.

"Primul lucru care trebuie făcut este restructurarea Poştei pentru a reveni pe profitabilitate", a conchis Belciu.

Poşta Română este inclusă în lista primelor 15 companii de stat pentru care s-a stabilit introducerea managementului privat.

Ministerul Comunicaţiilor deţine 75% din acţiunile Poştei, controlând şase dintre cele nouă mandate ale Consiliului de Administraţie şi aprobând numirea directorului general.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels