Debitul apelor Dunării la intrarea în ţară (secţiunea Baziaş) a fost ieri, 23 februarie, în valoare de 8.300 mc/s, peste media multianuală a lunii februarie, de 5.300 mc/s, adică o creştere de 55%, arată datele de la Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA). În mod normal, debitul este scăzut şi se fac lucrări de dragaj în Dunăre pentru asigurarea condiţiilor minime de navigaţie.
„În fiecare an sedimentele depuse în urma dragajului pe insule se întorc înapoi în fluviu. Noi monitorizăm cotele apei şi le dăm autorităţilor datele în timp real, însă ele fie mută materialul rezultat de pe o insulă pe alta, fie nu fac nimic şi lucrările de dragaj se reiau apoi. (...) E nevoie de aceste lucrări, dar sedimentele trebuie depozitate corect“, precizează Paul Ivanov, CEO al Trading Line Group & Inland Shipping, unul dintre cei mai mari transportatori fluvial.
Lucrări de dragaj presupun asigurarea de adâncimi în acvatoriile portuare, canale şi căi navigabile, condiţie primordială pentru siguranţa navelor, astfel sunt scoase sedimente din Dunăre, care sunt depuse pe insule, la 1-2 metri peste nivelul apei.
În Master Planul General de Transport al României, publicat în 2020 pe site-ul Guvernului, se arată că pentru realizarea lucrărilor de dragaj de iniţiere şi construcţii hidrotehnice speciale în vederea creşterii numărului de zile de navigaţie pe Dunăre în perioada 2014 – 2020 au fost alocate 200 de milioane de euro. În perioada 2020-2030, ar trebui să mai fie investită încă o sumă de 100 de milioane de euro.
Bugetele anuale necesare pentru asigurarea condiţiilor minime de navigaţie, pe sectorul comun româno-bulgar al Dunării estimate sunt de 1,8 mil. euro pentru Galaţi (din care 900,000 euro pentru dragaj) şi de 1,7 mil. euro pentru Ruse (din care 1,200,000 euro pentru dragaj).
