N-a fost nimic surprinzător când colosul auto german Volkswagen şi-a anunţat angajaţii că brandul fanion va trebui să-şi restrângă personalul pentru că este necompetitiv, că are costuri prea ridicate în raport cu productivitatea. VW, eroul principal negativ al scandalului Dieselgate, cu greu reuşeşte să ţină pasul cu vremurile. Dar când şi alţi coloşi, cum ar fi Michelin, anunţă închideri de fabrici în Germania, când restaurantele germane îşi închid porţile şi când magazinele se retrag în valuri din afaceri, atunci înseamnă că economia germană în sine are probleme şi nu mai poate ţine pasul cu vremurile.
Că managementul grupului Volkswagen are în plan reducerea personalului din cadrul subsidiarei fanion VW reiese dintr-un anunţ intern văzut de Reuters. Compania are din vară un program de reduceri de costuri de 10 miliarde de euro. Restrângerea personalului cel mai probabil nu va lua forma concedierilor brutale sau a închiderilor de uzine deoarece managementul a vorbit anterior de modificarea „curbei demografice“, iar măsurile de reducere a costurilor sunt discutate cu puternicele comitete muncitoreşti.
Această măsură, care la VW poate fi considerată disperată - marca VW este emblematică pentru istoria Germaniei şi are renumele de maşina poporului – vine după o serie de strategii neinspirate şi eşecuri tehnologice. Grupul, ca de altfel mulţi dintre constructorii auto europeni, a refuzat mult timp să vadă ascensiunea electromobilităţii şi moartea motorului cu combustie şi se adaptează lent, cu cheltuieli mari. De asemenea, VW nu reuşeşte să progreseze rapid la capitolul software şi să implementeze cerinţe acum la modă din partea şoferilor, cum ar fi un volan multifuncţional digital.
Sunt probleme pe care multe mărci germane le au, inclusiv Bosch. Made in Germany nu mai este sinomim cu inovaţia şi calitatea, iar pentru că firmele germane se bazează pe exporturi, acest lucru le pune în dezavantaj în faţa tăvălugului exporturilor mărcilor chinezeşti. „Lipsa de competitivitate“ a operaţiunilor germane pentru pieţele europene şi de export a fost menţionată de producătorul francez de anvelope Michelin când a anunţat zilele trecute închiderea a trei fabrici din Germania. Producţia de la Karlsruhe, Trier şi Homburg va fi oprită printr-un proces ce va dura până în 2025 şi va afecta 1.500 de locuri de muncă, notează Reuters. Centrul de servicii pentru clienţi va fi mutat în Polonia.
Michelin are în prezent 8.000 de angajaţi în Germania, Austria şi Elveţia. „Decizia are legătură cu concurenţa în creştere pentru cauciucuri ieftine pentru camioane“, se arată într-un comunicat al companiei. Michelin a mai închis o fabrică germană în 2019. Businessul german şi guvernul de la Berlin s-au bazat din ce în ce mai mult pe gazele şi petrolul importate ieftin din Rusia pentru a avea avantaje competitive de preţ pe pieţele internaţionale. Când Rusia a atacat Ucraina, iar energia s-a scumpit, dependenţa de Rusia a devenit un dezavantaj.
Acest dezavantaj iese în evidenţă mai ales în industria chimică, companiile germane folosind intens petrolul rusesc ca materie primă. Asociaţia industriei chimice VCI spune că sectorul este forţat să pună frână costurilor prin oprirea liniilor de producţie, ieşirea din anumite afaceri şi mutarea investiţiilor în străinătate. Gigantul BASF a început anul anunţând concedieri şi reduceri de cheltuieli. Evonik, tot din industria chimică, îşi restructurează divizia de mâncare pentru animale de companie.
Luna trecută, un alt uriaş, Lanxess, a prezentat un plan de diminuare a personalului. Concedierile şi restructurările, chiar dacă nu sunt imediate, au puterea de a demoraliza consumatorii şi aşa mai prudenţi cu cheltuielile din cauza creşterilor de preţuri. Această prudenţă se vede din plin în sectorul restaurantelor, care sunt obligate să majoreze şi ele preţurile pentru a acoperi costurile mai mari. Clienţii sunt nemulţumiţi, ceea ce se simte în consum.
Afacerile din sector au fost protejate în timpul pandemiei de scutiri fiscale şi reduceri de taxe oferite de guvern. Cum clienţii restaurantelor nu mai sunt generoşi, dacă guvernul readuce taxele la nivelurile de dinainte de pandemie, circa 12.000 de afaceri s-ar putea închide, avertizează o asociaţie a restaurantelor şi hotelurilor.
Dar prudenţa consumatorilor face deja ravagii în lumea retailului de îmbrăcăminte. De la începutul anului şi până în octombrie nu mai puţin de 94 de retaileri de modă şi sport şi-au cerut insolvenţa în Germania, potrivit revistei dedicate sectorului TextilWirtschaft. Signa Sports, subsidiară a imperiului imobiliar Signa care şi el şi-a cerut insolvenţa, este doar unul dintre nume. În special comerţul cu încălţăminte a fost lovit de noile tendinţe de pe piaţă. Este continuarea unui curent care a prins viteză în pandemie.
Anul trecut, 1.500 de magazine de încălţăminte s-au închis, sau 10% din totalul din Germania. Reno, al doilea retailer de încălţăminte ca mărime din ţară, a intrat în faliment în martie anul acesta. Şi Peek & Cloppenburg, unul din liderii comerţului de fashion, şi-a cerut insolvenţa în martie şi a ieşit din acest proces restructurat. A eliminat 350 de locuri de muncă de la sediul din Duesseldorf. Doar aşa a reuşit să supravieţuiască. Perspectivele nu sunt încurajatoare. În septembrie, vânzările de retail au scăzut pe neaşteptate. Companiile fac estimări sumbre pentru sezonul de Crăciun.
