Atunci când se discută despre un automobil de familie, în primul rând se discută cel mai probabil de un monovolum spaţios. Dar, de câţiva ani crossoverele şi SUV-urile au atras tot mai mulţi clienţi. De ce? În principal datorită designului şi poziţiei mai înalte de condus. Aici intră în scenă crossoverele cu tracţiune faţă, versiunile mai ieftine ale SUV-urilor 4x4. În Europa de Vest, mai bine de jumătate din SUV-urile vândute, dispun de tracţiune doar pe puntea faţă deoarece 4x4 înseamnă o greutate în plus şi câteva mii de euro adăugate preţului de achiziţie, care nu se justifică mai ales dacă cumpărătorul nu are de gând să iasă în off-road. În plus, 4x2 are avantajul unui consum mai redus de combustibil şi implicit costuri mai mici de exploatare.
În acest context, Honda a dorit să lanseze SUV-ul CR-V cu dieselul de 1,6 litri i-DTEC, disponibil întâi pe noul Civic, doar cu tracţiune faţă. O altă premieră este făptul că CR-V este singurul din segmentul său disponibil cu un motor atât de mic – Nissan Qashqai şi Kia Sportage au dimensiuni mai mici, în timp ce Ford Kuga, VW Tiguan sau Toyota RAV4 nu au motorizări diesel sub 2,0 litri. Dar aici intervine CR-V deoarece dieselul de 1,6 litri se „simte” la fel de puternic precum cel de 2,2 litri, având ca avantaj taxele mai mici şi consumul mediu oficial sub 5 litri/100 km. Pe de altă parte, acesta este disponibil numai cu tracţiune faţă, nu 4x4, tracţiunea integrală fiind „rezervată” motorizării de 2,0 litri benzină (155 CP) şi celei de 2,2 litri diesel (150 CP).
La exterior CR-V oferă impresia de masivitate. Ca şi design, japonezii au urmat aceeaşi strategie ca şi în cazul lui Accord – deşi este o generaţie nouă, liniile amintesc foarte mult de modelul precedent. Însă nu acelaşi lucru se poate spune despre interior, unde designul este mai plăcut şi materialele de o calitate similară cu cea dintr-un automobil premium. Printre detaliile care amintesc de acest lucru se numără tapiţeria din pluş, mult mai plăcută la atingere chiar şi în comparaţie cu una de piele de calitate, sau „pernuţa” unde genunchiul şoferului se sprijună de consola centrală în timpul mersului. Tot de apreciat sunt şi comenzile sistemului audio – acestea sunt exact opusul celor de pe un Ford Kuga. În timp ce pe SUV-ul americanilor butoanele sunt mici şi greu de identificat şi acţionat în mers, Honda optează pentru butoane mari şi simple, uşor de identificat şi acţionat în mers. Pe de altă parte, acţionarea comenzilor computerului de bord nu sunt printre cele mai intuitive, cum nu este nici conectarea unui telefon mobil prin Bluetooth. În timp ce la un Ford conectarea se realizează în câteva secunde şi foarte intuitiv, la Honda trebuie puţin exerciţiu.
Cuvântul de ordine într-un CR-V este spaţiul. Pe locurile din faţă, la cap, la picioare, pe banchetă sau portbagaj, totul este foarte spaţios. În plus, pasagerii de pe bancheta spate nu sunt incomodaţi de un tunel central. În plus, portbagajul de 589 de litri poate găzdui aproape orice, iar cu bancheta rabatată volumul creşte la aproape 1.700 de litri, suficient pentru un cumparături ample la Ikea sau pentru o vacanţă prelungită cu întreaga familie.
Pe lângă spaţiu, al doilea punct forte al lui CR-V este motorul diesel de 1,6 litri. Cu toate că un astfel de motor este de aşteptat să echipeze un SUV de clasă mică cel mult compactă precum Nissan Qashqai, nu pe un SUV mare cum este acesta. Chiar şi aşa, dieselul 1,6 i-DTEC face faţă cu brio automobilului de aproape 1,6 tone şi oferă impresia că ar dezvolta cel puţin 150 CP, adică exact aceeaşi impresie ca şi pe Civic. În plus, maşina nu doar că nu este motorizată, ci motorul chiar reuşeşte să ofere un consum foarte scăzut de combustibil pentru dimensiunile maşinii. Spre exemplu, pe traseul dintre Bucureşti-Sibiu pe Valea Oltului şi Sibiu-Braşov-Bucureşti am atins un consum mediu sub 6 litri/100 km cu butonul „Eco” acţionat. Oficial, japonezii spun că maşina cu această motorizare poate atinge un consum mediu sub 5 litri/100 km, dar în acest caz trebuie luat în calcul şi temperatura exterioară de sub 0 grade Celsius şi faptul că maşina era echipată cu anvelope de iarnă. Motorul este cuplat la o cutie de viteze cu şase trepte etajată exact pentru a se obţine un consum cât mai redus, nu pentru performanţe – dar nu trebuie uitat faptul că un automobil de familie este configurat întâi pentru confortul pasagerilor la drum lung şi abia în al doilea rând pentru dinamism.
Preţul de bază pentru CR-V cu dieselul de 1,6 litri este de 24.787 de euro cu TVA, adică cu aproape 2.500 de euro mai mult decât versiunea cu motorul pe benzină de 2,0 litri şi tracţiune doar pe puntea faţă, în timp o versiune 4x4 cu dieselul de 2,2 litri porneşte de la aproape 29.800 de euro. Pe de altă parte, CR-V nu se vrea a fi un competitor pentru SUV-uri, ci o alternativă la un break. Maşina dispune de o poziţie înaltă la volan, de un schimbător de viteze amplasat la baza consolei centrale, foarte comod de utilizat la drum lung sau în oraş şi de foarte mult spaţiu. Spre comparaţie, un VW Passat Alltrack tot cu un diesel dar de 2,0 litri şi 140 CP şi tracţiune doar pe puntea faţă porneşte de la aproape 29.800 de euro cu TVA. Astfel, cu toate că CR-Vul pare mai scump în comparaţie cu un Nissan Qashqai sau Kia Sportage, nu trebuie ignorat faştul că modelul Honda oferă un spaţiu net superior, ceea ce îl încadrează într-un alt segment.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
