Bănci și Asigurări

În aproape 3 luni, Isărescu a redus cu 30% factura celor care au împrumuturi în lei: prin scăderea dobânzilor şi stabilitatea cursului leu/euro, câştigătorii acestei crize sunt cei care au credite, iar pierzătorii sunt cei care îşi ţin economiile în lei sau în euro şi continuă să economisească, temându-se de vremuri grele

Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF

În aproape 3 luni, Isărescu a redus cu 30% factura...

Autor: Cristian Hostiuc

20.06.2020, 13:16 41925

În criza de acum un deceniu, cel puţin în perioada 2008-2009, câştigătorii au fost cei care aveau economiile în euro – cursul a crescut cu 30% într-o perioadă de şase luni – şi în depozite bancare în lei, unde dobânda medie a fost de 12%, faţă de o inflaţie de 8% şi o dobândă la BNR de 10,25%.

Au pierdut cei care au avut credite în euro (ca să nu mai vorbim de cei cu credite în franci elveţieni) care prin creşterea majoră şi dintr-o dată a cursului leu/euro au trebuit să scoată din buzunar mai mulţi lei pentru aceeaşi rată în euro ca să-şi plătească rata la bancă, ceea ce le-a afectat major venitul disponibil.

De asemenea, cei care au avut credite în lei au avut mult de pătimit, având în vedere că dobânda medie a fost de 17%.

Nu ştiu câţi îşi mai amintesc de explozia dobâzilor interbancare în toamna lui 2008, la începutul crizei, la un moment dat depăşiseră şi 100%l, ceea ce a determinat Banca Naţională să vină cu o decizie administrativă de a plafona ROBOR-ul la maxim 25%.

Acum, la începutul acestei crizei, situaţia este schimbată radical.

În aproape 3 luni, BNR a scăzut dobânda de referinţă de la 2,5% la 1,75%, ceea ce a dus la scăderea cu 33% a ROBOR-ului, de la 3,24% pe 20 martie la 2,17% vineri, 12 iunie.

Pentru cei care au creditele legate de ROBOR, persoane fizice şi companii, această scădere este majoră.

De exemplu, la un împrumut de 100.000 de lei, cu o marjă a băncii de 2%, dobânda anuală de plată era în martie de 5.240 de lei (ROBOR de 3,24% plus 2% marja băncii), iar acum dobânda anuală de plată este de 4.170 de lei (ROBOR de 2,17% plus 2% marja băncii), ceea ce rezultă un câştig în favoarea celui care are un credit în lei de 1.070 de lei pe an, adică 89 de lei pe lună.

Raportat la un salariu mediu de 3.182 de lei (aprilie 2020), câştigul de 89 de lei din scăderea dobânzii reprezintă de fapt o majorare a veniturilor cu 2,8%.

În acest moment, aproape 70% din finanţarea din România este în lei, ceea ce face ca deciziile BNR să aibă efect în piaţă.

Datorită intervenţiei BNR prin injecţii de lichiditate pe piaţa interbancară şi prin  achiziţia de titluri de stat de pe piaţa secundară, randamentul de tranzacţionare al titlurilor de stat ale Ministerului de Finanţe pe o scadenţă de 10 ani a scăzut de la 6,14% pe 20 martie, la 3,96% la finalul săptămânii trecute, ceea ce înseamnă o reducere cu nu mai puţin de 36%.

Intervenţia în forţă a BNR având ca scop reducerea dobânzilor şi furnizarea de lichiditate băncilor permite Ministerului de Finanţe să-şi finanţeze deficitul bugetar după ce, la începutul crizei, în primele două săptămâni din martie, vânzarea de titluri de stat a fost extrem de dificilă având în vedere că băncile, în special cele aparţinând grupurilor financiare internaţionale, au făcut paşi înapoi, fie solicitând dobânzi mai mari, fie nedepunând oferte.

Prin surprinzătoarea stabilitate a cursului leu/euro din aceste aproape 3 luni de criză (o fluctuaţie între 4,82-4,84 lei pentru un euro, adică o fluctuaţie de 0,4%), cei care au credite în euro (aproape 30% din finanţarea din România este în valută) nu au avut facturi mai mari de plătit în aceste luni, spre deosebire de situaţia din 2008-2009, când s-au trezit peste noapte cu o creştere a ratei de 30%.

Conform ultimei statistici a BNR pe luna aprilie, populaţia avea credite în lei de 111 miliarde de lei şi credite în valută echivalentul a 33 de miliarde lei. Companiile aveau credite în lei de 70 de miliarde de lei şi credite în valută echivalentul a 55 de miliarde de lei.

Totalitatea creditului neguvernamental (persoane fizice şi companii) a fost în luna aprilie de 271 miliarde de lei , în scădere cu 0,5% faţă de martie 2020 şi în creştere cu 5,7% faţă de aprilie 2019.

La polul opus, creditul guvernamentual a crescut cu 3% în aprilie 2020 faţă de martie, ajungând la 130 de miliarde de lei, iar faţă de aprilie 2019, creşterea finanţării acordate de bănci statului în toate formele s-a majorat cu nu mai puţin de 29%.

Dacă cei care au credite în lei sau în euro sunt câştigătorii acestei crize, cei care îşi ţin economiile în lei şi parţial cei care îşi ţin economiile în valută, pierd.  

La depozitele la termen în lei dobânda medie este de 2,3% (aprilie 2020), iar la o inflaţie de 2,3-3%, rezultă o pierdere nominală 0,3-1%. 

Bineînţeles că sunt bănci care oferă dobânzi mai mari decât dobânda medie.

La depozitele în valută dobânda este negativă sau zero, iar la o fluctuaţie de curs de 0,4% rezultă un câştig de 0,4% în lei care, comparat cu o inflaţie de 2,3-3%, rezultă o pierdere nominală de 1,9-2,6%%. Pentru simplificarea calculului, am presupus că această fluctuaţie de 0,4% din ultimele 3 luni va fi menţinută şi la un nivel anual.

Populaţia avea la finalul lunii aprilie 2020 depozite în lei de 137 de miliarde de lei şi în valută echivalentul a 98 de miliarde de lei. Companiile aveau depozite în lei de 103 miliarde de lei şi depozite în valută de 38 miliarde de lei. Faţă de martie 2020, depozitele în lei ale populaţiei au crescut cu 3,4%, şi faţă de aprilie 2019 cu 12,2%. Depozitele în valută ale populaţiei au crescut cu 1,4% faţă de martie 2020 şi cu 18,6% faţă de aprilie 2019.

Totalitatea depozitelor rezidenţilor (populaţie plus companii) a fost de 378 de miliarde de lei în aprilie 2020, în creştere cu 0,7% faţă de martie şi cu 12,2% faţă de aprilie 2019.

Prognoza analiştilor este că BNR vrea să scadă în continuare dobânda de politică monetară, cel puţin de la 1,75% la 1,5%, ceea ce ar implica şi o scădere a ROBOR-ului sub 2%, chiar dacă inflaţia, aflată în scădere în acest moment, va creşte în trimestrul 3 şi în trimestrul 4 spre 3%, de la 2% în acest moment.

Această scădere imprimată de BNR înseamnă o factură mai mică pentru cei care trebuie să plătească credite la bancă sau pentru guvern, care trebuie să se împrumute (explozia şi finanţarea deficitului bugetar este principala problemă a României) şi un minus de venituri reale pentru cei care economisesc la bancă.

BNR şi băncile ştiu sigur că populaţia nu-şi va scoate banii din bănci pentru a-i duce în instrumente mai riscante – fonduri mutuale sau acţiuni pe bursă, aşa că scăderea dobânzilor la depozite nu va afecta deloc stabilitatea bancară.

La nivelul cursului leu/euro, şi mai ales după atragerea unei linii de finanţare de la Banca Cetrală Europenă de 4,5 miliarde de euro, BNR poate asigura o stabilitate fără probleme a cursului, până la alegerile de la finalul anului.

Acest lucru înseamnă un câştig pentru cei care au de plătit credite în euro şi o “pierdere” pentru cei care îşi ţin banii în euro şi mizează pe o creştere a cursului mai mare decât dobânda la un depozit bancar în lei.

Criza precedentă, şi mai ales cea actuală, scot în evidenţă faptul că populaţia economiseşte mai mult decât cheltuieşte sau ia credite. Această situaţie este una dintre poverile Europei, unde oamenii au acumulat în ultimii 30 de ani economii importante la bancă, reducându-şi cheltuielile şi implicit cererea în economie.

De mai bine de două decenii, Europa bălteşte într-o creştere economică foarte mică, ducând în spate economiile acumulate de populaţie, care sunt prea mari şi pe care nici dobânzile negative nu le scot din bancă, pentru a intra în circuitul economic.

În România, diferenţa dintre depozitele acumulate şi creditele acordate este de 100 de miliarde de lei, chiar dacă dobânzile la lei şi la euro sunt  în scădere.

Cred că Isărescu ar prefera ca o parte din această diferenţă să intre acum în economie, pentru a susţine cererea şi a permite o revenire din criză mai rapidă pentru România.