Băncile comerciale din România ar urma să plătească începând din anul 2024 peste 1 mld. lei pe an în contul taxei suplimentare de 2% din cifra de afaceri, reprezentând 1,5% din fondurile proprii totale, după cum reiese din calculele BNR.
Calculele băncii centrale au luat în considerare o cifră de afaceri echivalentă cu datele anualizate aferente lunii iulie 2023.
Profitul la nivelul întregului sistem bancar a urcat după primele nouă luni din 2023 la un nivel record de 10,4 mld. lei, cât câştigul din întregul an 2022, în contextul majorării dobânzilor odată cu creşterea inflaţiei.
“Simularea efectelor proiectului de taxare suplimentară a băncilor relevă (conform situaţiilor financiare actuale) un impact anual al taxei suplimentare la nivelul întregului sector bancar românesc de 1,1 mld. lei (la o cifră de afaceri echivalentă cu datele anualizate aferente lunii iulie 2023, respectiv o cotă de taxare de 2%), reprezentând 1,5% din fondurile proprii totale ale instituţiilor de credit persoane juridice române”, arată BNR în Raportul asupra stabilităţii financiare.
Odată cu majorarea accelerată a ratelor de dobândă în UE, profitabilitatea bancară s-a îmbunătăţit semnificativ în statele UE, conducând la apariţia unor noi iniţiative legislative de taxare suplimentară a băncilor în Italia, Spania, Lituania şi, mai recent, Slovenia. Iniţiativele menţionate au caracter excepţional şi sunt limitate în timp.
Însă, autorităţile din România au introdus în cadrul unui pachet de reforme fiscale o taxă bancară suplimentară cu caracter permanent, aplicabilă tuturor băncilor, indiferent de rezultatul financiar consemnat, cu introducerea unor cote de impozitare diferenţiate (2% din cifra de afaceri în 2024, respectiv 2025, urmând ca taxă să fie redusă începând cu anul 2026), susţine BNR.
Impactul preconizat al taxelor echivalează cu 1,3% din fondurile proprii bancare în Italia, 1,7% din fondurile proprii bancare în Slovenia sau 0,6% din fondurile proprii bancare în Spania.
“Deşi impactul anual în fondurile proprii al măsurii impuse în România este unul comparabil, caracterul permanent al taxei autohtone o face mai împovărătoare, având în vedere perspectivele incerte cu privire la capacitatea unor bănci de a obţine profit şi în viitor. În plus, aplicabilitatea taxei bancare suplimentare vizează şi băncile cu pierderi, care deţin 0,4% din activele bancare. Cu toate că profitabilitatea înregistrată în ultimii ani face ca taxarea suplimentară a băncilor din România să poată fi în general absorbită fără a genera dificultăţi financiare, există o serie de elemente şi consecinţe ale acestei taxări, din perspectiva stabilităţii financiare. Impredictibilitatea fiscală ar urma să crească, situaţie întâlnită frecvent în ultimul deceniu în relaţie cu sectorul bancar, cu posibile implicaţii negative asupra costului şi volumului intermedierii financiare (cel mai redus din cadrul UE).”
Este de menţionat că, spre deosebire de alte state din cadrul UE, suprataxarea băncilor din România nu este justificată din perspectiva unor cheltuieli publice pentru susţinerea sectorului bancar, asigurarea unui nivel adecvat al capitalului provenind exclusiv din surse private. În plus, reformele aduse cadrului de reglementare (exemplu: cerinţele MREL şi cerinţele adiţionale care vor rezulta în urma implementării uniforme la nivel european a ultimelor modificări aduse cadrului Basel III) vor necesita capital şi eforturi suplimentare în anii următori din partea băncilor, iar taxarea ar putea afecta eficienţa implementării acestora, mai susţine BNR.
Un aspect pozitiv este faptul că profitul ridicat al sectorului bancar românesc a fost în general reinvestit în anii anteriori, cu efecte benefice asupra stabilităţii sectorului bancar şi întăririi capacităţii acestuia de a susţine creditarea economiei reale, respectiv reînnoirea unei părţi a datoriei statului român, în viziunea băncii centrale.
“Caracterul permanent al taxării este în disonanţă cu alte iniţiative similare europene, care intenţionează implementarea taxei pe o perioadă limitată de timp şi cu un scop punctual. Totodată, o eventuală taxare suplimentară a băncilor din România pe termen mediu ar trebui corelată cu capacitatea acestora de a obţine profit”.
