România poate ţinti intrarea în zona euro abia către sfârşitul orizontului 2029-2030, dacă ajustarea fiscal-bugetară va avea loc cu un orizont prelungit către 2025, şi cu o şedere de doi ani în Mecanismul Cursurilor de Schimb, respectiv între 2026 şi 2027, spune Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului Fiscal şi consilier la BNR, în introducerea Raportului de analiză a convergenţei România - Zona Euro Monitor - Uniunea confruntată cu „policriza”.
Din perspectiva acestuia, deficitul bugetar reprezintă principala provocare macroeconomică pentru România.
“Acum, deficitul bugetar structural este, probabil, peste 5,5% din PIB. Anul trecut, deficitul bugetar (ESA) a fost de cca. 6,2%, iar anul acesta, în lipsa unor măsuri clare şi credibile, deficitul ar fi mai mare. Dimensiunea deficitului structural este de judecat şi raportată la investiţiile publice, care au fost de regulă între 5-6% din PIB în ultimul deceniu. Dacă excludem fondurile din bugetul UE din investiţiile publice, se vede că deficitul ar fi aproape dublul cheltuielilor de capital. Este o situaţie ce trebuie să pună pe mulţi pe gânduri”.
În ceea ce priveşte datoria publică, de aproape 50% din PIB, chiar dacă aceasta nu este mare raportată la media din UE, unde nivelul datoriei publice este de peste 80% din PIB, ea este mult crescută faţă de acum 15 ani, când nivelul era de numai 15% din PIB.
“Datoria poate fi tot mai ameninţătoare dacă deficitul nu va fi redus, mai ales că politicile monetare s-au întărit mult în SUA şi Europa, ceea ce influenţează condiţiile pe pieţele financiare”.
Şeful Consiliului Fiscal este de părere că ţinta de deficit bugetar de 4,4% din PIB în 2023 nu a fost realistă, dată fiind conjunctura economică şi construcţia bugetului.
În acelaşi timp, o diminuare a deficitului bugetar de la peste 6% la 3% din PIB este considerabilă şi echivalează cu o reducere cu peste 3% din PIB a absorbţiei interne;
“Această corecţie necesară ar permite reducerea echivalentă în termeni relativi a necesarului de finanţare externă. O ajustare de asemenea anvergură este dificilă, iar efortul (costul) se cuvine să fie cât mai echitabil distribuit”, spune Daniel Dăianu.
În opinia acestuia, problema deficitului bugetar este augmentată de dezechilibrul balanţei externe, cu un deficit de cont curent care, anul trecut, a depăşit 9% din PIB; în acest an, probabil, va fi sub 8% din PIB, pe fondul ameliorării raportului de schimb extern (terms of trade).
“Este de presupus că o reducere a deficitului bugetar structural sub 3% din PIB, va duce deficitul de cont curent către 5% din PIB. Dezvoltarea producţiei interne de tradables (bunuri exportabile şi importabile) ar duce deficitul de cont curent mai jos. Ar fi bine ca programul de corecţie anunţat de Guvern să permită ca deficitul bugetar să fie în jur de, chiar sub 5,5% din PIB, iar diminuarea să continue în 2024”.
Daniel Dăianu consideră că atins acest obiectiv este greu de întrucât o corecţie de amploare nu poate avea loc fără costuri. Iar ajustarea nu se poate face numai pe partea de cheltuieli; ea reclamă şi creşteri de venituri bugetare.
România are nevoie de venituri fiscale care să ajungă, în timp, aproape de media celor din regiune – 34-35% din PIB în Cehia, Ungaria şi Polonia, 31% în Bulgaria.
În 2022 acestea au ajuns la doar 27% din PIB, nivelul cel mai jos din UE.
“O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale, venituri nefiscale superioare (inclusiv redevenţe crescute), regândirea regimului fiscal, care trebuie să fie echitabil (acum este regresiv, cei cu venituri mai mici plătind, în general, proporţional mai mult), cheltuieli publice mai eficiente şi reducerea din risipă pot contribui la atingerea acestui deziderat. Fondurile europene reprezintă un „bulgăre de aur”, ce poate atenua costurile ajustării macroeconomice, facilita reformele necesare (inclusiv modernizarea statului român), uşura finanţarea balanţei de plăti, creşte competitivitatea producţiei naţionale. Banii europeni nu pot preveni însă nevoia de corecţie. Şi nici BNR nu poate fi substitut instituţional şi de politică publică la ceea ce implică ajustarea fiscal/bugetară”, concluzionează Daniel Dăianu.
