♦ Experţii spun că preţul final, în caz de probleme grave, va fi suportat de plătitorul de taxe ♦ Banca Naţională a Elveţiei a raportat anul trecut un rezultat negativ de 143 miliarde dolari ♦ Gaura din finanţele Băncii Angliei este de 200 de miliarde de dolari ♦ Anul acesta dobânzile plătite de băncile centrale din zona euro băncilor comerciale se ridică la 70 de miliarde de euro.
Bundesbank, banca centrală a Germaniei, s-a trezit în situaţia de a nega că va avea nevoie de un bailout din bani de la stat pentru a acoperi pierderile cauzate de programul de achiziţii de active cu care a stimulat economia în crizele din ultimul deceniu, aşa cum a scris Financial Times.
Instituţia a început să înregistreze astfel de pierderi anul trecut, pe măsură ce BCE a majorat dobânzile pentru a frâna inflaţia. Bundesbank este puternică pentru că şi economia germană este puternică, dar, după cum recunoaşte chiar ea, pierderile se pot acumula în timp.
Alte bănci centrale probabil că vor avea probleme mai mari şi de aceea în ultimul timp, când a devenit clar că lupta cu inflaţia este una de durată şi de uzură, observatorii îşi pun întrebarea dacă aceşti gardieni ai sistemelor financiare pot falimenta şi cine plăteşte pentru pierderile lor.
Experţii spun că preţul final, în caz de probleme grave, va fi suportat de plătitorul de taxe. Despre cât de mari pot fi pierderile unei bănci centrale, un exemplu este Banca Naţională a Elveţiei, care pentru anul trecut a raportat un rezultat negativ de 143 miliarde dolari, cel mai mare din istoria sa de 116 ani şi echivalentul a 18% din PIB-ul ţării. Una din urmări este că nu va mai contribui la bugetul statului aşa cum o face de obicei. Gaura din finanţele Băncii Angliei este de 200 de miliarde dolari.
Despre Bundesbank, Financial Times a scris, citând biroul federal de audit, că este posibil ca pierderile băncii să fie substanţiale şi că de aceea instituţia s-ar putea să aibă nevoie de recapitalizare cu fonduri de la buget. Banca centrală a recunoscut că balanţa sa de active şi pasive ar putea ajunge împovărată considerabil în viitor din cauza impactului creşterilor rapide şi puternice ale dobânzilor asupra obligaţiunilor din portofoliu. Anul acesta, rezervele financiare vor fi probabil suficiente pentru a amortiza şocul, dar în viitor povara poate fi temporar mai mare decât rezerva. Însă, asigură Bundsbank, acest lucru nu va însemna neapărat că va avea nevoie de recapitalizare de la guvern.
Banca se poate folosi de un truc contabil, deducând pierderile din profiturile viitoare. În plus, are resurse financiare proprii considerabile. Bundesbank a raportat anul trecut primele pierderi din ultimele patru decenii. Acestea au fost cauzate de faptul că majorările de dobânzi au făcut să se deprecieze obligaţiunile aduse în portofoliu prin programele de achiziţii de active lansate pentru stimularea creşterii economice în vremurile când lipsa inflaţiei făcea probleme.
Pierderi au produs şi împrumuturile ultraieftine acordate băncilor comerciale. În plus, băncile centrale din zona euro trebuie să plătească dobânzi băncilor comerciale pentru ca acestea să-şi ţină banii în depozitele lor în loc să crediteze afacerile, consumatorii şi economia. FT scrie că anul acesta dobânzile plătite de băncile centrale din zona euro băncilor comerciale se ridică la 70 de miliarde euro. Până acum doi ani era invers.
Analişti precum Piet Haines Christiansen, strateg la Danske Bank, spun că ceea ce va urma va fi un fel de furtună într-un pahar cu apă deoarece băncile centrale nu pot falimenta, acestea având puterea de a printa bani şi realiza venituri prin producţia de monedă.
Bănci centrale cu capital negativ au mai fost, în Cehia, Suedia, Israel, Mexic, fără a produce probleme deosebite.
Banca Reglementelor Internaţionale spune că pierderile şi capitalul negativ nu afectează capacitatea băncilor centrale de a funcţiona eficient. Mai mulţi specialişti atrag atenţia că pierderile băncilor centrale nu sunt motive de panică pentru că nu sunt periculoase, până la urmă scopul acestor instituţii nefiind acela de a face profit. Iar unele pierderi nu sunt fizice, ci pe hârtie – băncile centrale foarte rar vând obligaţiunile din portofoliu înainte ca acestea să ajungă la maturitate.
Însă contează şi mărimea pierderilor şi mai ales persistenţa lor. Cele mai multe autorităţi monetare sunt naţionalizate, scrie FT.
O parte din profiturile lor se duc la bugetul statului. Reducerea dividendelor către stat sau lipsa lor va afecta finanţele publice, într-un moment în care guvernele au nevoie de toate resursele finaciare pe care le au la dispoziţie pentru a stopa creşterea datoriilor şi deficitelor în urma cheltuielilor fără precedent necesare protejării economiilor, afacerilor şi consumatorilor de impactul pandemiei şi crizei de prea multă inflaţie. De asemenea, dacă se recurge la bailout, creşte riscul apariţiei de presiuni politice şi de erodare a independenţei băncilor centrale. Apoi, aceste instituţii sunt într-o poziţie delicată, riscând şi dispariţia încrederii după ce au fost prinse pe picior greşit de valul de inflaţiei. Mult timp ele au asigurat că scumpirile sunt doar trecătoare doar pentru a aplica ulterior terapii de şoc şi dureroase antiinflaţie.
