• Leu / EUR4.7142
  • Leu / GBP5.3592
  • Leu / USD4.1491
Bănci și Asigurări

Reacţii la legea privind „darea în plată“ a imobilelor. Ce opinii au transmis cititorii ZF şi ce spune BNR

Reacţii la legea privind „darea în plată“ a imobilelor. Ce opinii au transmis cititorii ZF şi ce spune BNR

♦ Legea ar trebui să se refere numai la cei care sunt la prima casă ♦ Legea dării în plată este profund populistă şi are potenţialul să producă nişte dezechilibre în sistem. l Băncile au încurajat, prin atitudinea lor, astfel de iniţiative populiste, care se pot întoarce împotriva lor ♦ Legea nu face distincţie între săraci şi bogaţi şi nu conţine plafoane privind veniturile debitorilor, valoarea imobilului şi condiţia ca debitorul să nu mai deţină alt imobil ♦ Legea ar trebui să se refere numai la cei care sunt la prima casă l Cei care nu au putere să negocieze cu banca se simt sclavi.

 

Viceguvernator BNR: Legea dării în plată nu face distincţie între săraci şi bogaţi şi nu conţine plafoane

Raluca Ghinea

Legea dării în plată nu se referă explicit la locuinţele cu credit ipotecar, iar autorii actului normativ au refuzat introducerea unor plafoane privind veniturile debitorilor, valoarea imobilului şi a condiţiei ca debitorul să nu mai deţină alt imobil, afirmă Bogdan Olteanu, viceguvernator al BNR.

„Autorii insistă în discursul public pe ideea micii locuinţe cu caracter rezidenţial. În schimb, evită în textul legii orice circumstanţiere a imobilului ce face obiectul dării în plată. E puţin probabil să vedem o rată însemnată de dări în plată ale locuinţelor; experienţa de până acum arată că debitorii fac efortul de a plăti, iar băncile evită greşeala de a executa silit apartamentele în care locuiesc debitorii ce nu deţin alte imobile. Şi atunci, cine va beneficia? În mod logic, principalii beneficiari vor fi cei bogaţi, nu cei săraci“, scrie Olteanu într-o opinie publicată pe blogul BNR.

El apreciază că neîndeplinirea unei obligaţii asumate prin contract, fără să fie invocată existenţa unui abuz al celeilalte părţi şi fără să fie invocată măcar imposibilitatea de executare, nu este un drept.

„Putem, ca societate, să acceptăm că cei în nevoie să fie ajutaţi să îşi îndeplinească obligaţiile. Nu cred că o societate cu valori solide poate accepta să fie ajutaţi cei care nu au nevoie“.

Totodată, viceguvernatorul a subliniat că autorii actului normativ „au refuzat sistematic“ introducerea unui plafon de venituri pentru debitor („acum beneficiază atât şomerii, cât şi bancherii“), a unui plafon valoric pentru bunul dat în plată („acum se aplică pentru garsoniere şi pentru palate, pentru petice de pământ şi pentru bărăgane“), precum şi condiţia ca debitorul să nu mai deţină alte bunuri imobile („acum se aplică şi celui care are un singur apartament şi locuieşte în el, şi celui cu mai multe case sau terenuri“).

El a arătat că singura lege de acest fel existentă a fost aplicată în Spania, dar prevede toate aceste tipuri de plafoane şi impune condiţii „puternic restrictive“.

„Desigur, refuzul iniţiatorilor de a lua în considerare experienţa singurei alte legi din Europa poate fi pus pe seama neprofesionalismului dublat de orgoliu, ceea ce în cazul avocatului Piperea este credibil. Lucrurile devin însă dubioase atunci când observăm că şi în alte proiecte aflate pe circuitul de adoptare, precum proiectul privind scăderea ratelor sau cel privind conversia creditelor acordate în franci elveţieni, am observat acelaşi refuz de introducere a unor plafoane. Observ, altfel spus, un discurs public destinat să mascheze introducerea discretă a celor care nu au nevoie în mecanisme de ajutor pentru cei în nevoie“, a menţionat Olteanu.

Potrivit oficialului BNR, consecinţa legii pe termen scurt este o chestiune financiară, care se rezolvă întotdeauna, însă cineva trebuie să plătească. El apreciază că problema mai gravă este pe termen lung, unde consecinţa legii este una socială.

„Uşurarea poverii pentru dezvoltatorii imobiliari de astăzi va cauza îngreunarea accesului la locuinţe pentru tinerii de mâine. (...) Consecinţa dramatică a adoptării acestei legi va fi creşterea cerinţelor de avans la creditele ipotecare până acolo unde acesta să acopere riscul de dare în plată. O evaluare pesimistă poate duce avansul astfel impus până la 50% din credit, una optimistă îl va situa peste 35%“, mai spune Olteanu.

Proiectul de lege care permite unei persoane care s-a împrumutat la bancă şi nu mai poate plăti datoria să treacă în proprietatea băncii imobilului ipotecat a fost adoptat miercuri, 25 noiembrie, de Camera Deputaţilor, în calitate de for legislativ decizional.

Proiectul a fost adoptat cu 233 de voturi „pentru“, o abţinere şi un vot „împotrivă“.

Potrivit prevederilor legii, o persoană care s-a împrumutat la bancă şi nu mai poate plăti datoria poate să treacă în proprietatea băncii imobilului ipotecat, banca nemaiputându-se îndrepta către alte bunuri sau venituri.

Proiectul a fost iniţiat de deputatul PNL Daniel Zamfir şi la care a contribuit avocatul Gheorghe Piperea, fiind semnat de alţi aproape 140 de parlamentari PNL, PSD, UDMR, ALDE şi ai minorităţilor.

„Proiectul de lege oferă posibilitatea unei persoane care s-a împrumutat la bancă şi nu mai poate plăti datoria să treacă în proprietatea băncii bunul care a fost ipotecat, atât şi nimic mai mult. Deci, banca nu poate să se îndrepte decât către bunului ipotecat, nu ca acum către toate proprietăţile, veniturile actuale şi viitoare, aşa prevede legea“, a afirmat Zamfir, spunând că nu doar clientul, ci şi banca ar trebui să îşi asume riscul devalorizării.

Potrivit proiectului de lege, debitorul va ceda toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului, în situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri. Debitorul trebuie să transmită creditorului prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui notar public sau al unui avocat o notificare creditorului în care anunţă decizia de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului sau bunurilor ipotecate. Toate costurile notariale şi ale executorului judecătoresc sau avocatului, după caz, vor fi suportate de debitor. După comunicare deciziei de către debitor, creditorul nu mai poate urmări codebitori sau garanţii personali sau ipotecari pentru stingerea creditului.

Proiectul de lege prevede că la momentul încheierii contractului pentru transferul de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

Proiectul de lege va merge la preşedintele Klaus Iohannis pentru promulgare, dacă nu va fi atacat la Curtea Constituţională.

Bancherii şi asociaţiile acestora au criticat dur legea, spunând că periclitează piaţa creditului imobiliar prin restricţionarea drastică a accesului la finanţare, având efecte şi asupra dezvoltatorilor imobiliari şi sectorului contrucţiilor.

„Legea adoptată induce riscuri sistemice sectorului bancar din România, având impact asupra stabilităţii financiare a acestuia prin afectarea solvabilităţii băncilor cu posibile consecinţe asupra deponenţilor. În plus, această lege generează impact direct asupra bugetului statului prin intermediul programului Prima Casă, care este garantat de FNGCIMM în proporţie de 50%“, a transmis Asociaţia Română a Băncilor (ARB) după adoptarea actului normativ de către Camera Deputaţilor.

Organizaţia bancară consideră că legea contravine prevederilor din Constituţie, dreptului european în vigoare, respectiv Directivei 17/2014, şi Codului Civil. Astfel, legea încalcă principiile neretroactivităţii, predictibilităţii şi proporţionalităţii legii, precum şi dreptul de proprietate prevăzute de Constituţia României.

„Acest articol urmăreşte să clarifice poziţia juridică a BNR în raport cu propunerea legislativă privind darea în plată. Este o încercare de a explica în mod corect şi în limbaj accesibil. Poziţia oficială va ajunge, pe căile normale, la Preşedinţie. Remarcile privitoare la interese nelegitime servite de această propunere vor fi transmise organelor în drept. În fine colegii de la Direcţiile de specialitate se vor ocupa în aceste zile de demontarea afirmaţiilor false referitoare la numărul de persoane cu datorii restante, la numărul de familii aflate în pericol să îşi piardă locuinţa şi alte asemenea cifre aruncate în dezbatere cu grave neglijente privitoare la ordinul de mărime“, a notat viceguvernatorul BNR în preambulul articolului.

 

Olteanu: În mod logic, principalii beneficiari vor fi cei bogaţi, nu cei săraci

 

„Nu prea îmi convine să dau casa înapoi, îmi place unde stau, dar credeţi-mă, o să încerc să folosesc această lege în favoarea mea.“

 

Cititor ZF

Am să vă spun sincer: sunt una dintre victimele nebuniei creditării din 2006-2007. Mai precis, am luat un credit ipotecar în CHF de la Credit Europe Bank la final de 2007. Că să fie şi mai „bine“, am beneficiat atunci de o ofertă cu avans de doar 5% şi finanţare de 95%. Prin urmare, sunt mai lovit decât dacă aş fi luat un credit cu avans 25%. Mă descurc, slavă Domnului, să plătesc. După explozia CHF din iarnă, am fost implicat şi în procesele de negocieri colective cu banca. Din păcate, fără folos.

Suficient despre mine, că nu eu sunt cel în cauză.

Aş fi vrut să ridic în atenţia dumneavoastră o problemă: e clar că legea dării în plata este profund populistă şi are potenţialul să producă nişte dezechilibre în sistem (în paranteză fie spus, înţeleg că în SUA este exact acest sistem, în care, dacă ţi se ia casa, nu mai datorezi altceva băncii. Dar rămâne de verificat, nu sunt sigur că aşa este la nivelul întregii SUA sau doar în anumite state. Sau deloc).

Revenind: totuşi, nu credeţi că băncile au încurajat, prin atitudinea lor, astfel de iniţiative populiste, care se pot întoarce inclusiv împotriva lor?

Să fim serioşi, parlamentarii noştri nu sunt proactivi, ci reactivi. Ei nu se gândesc în avans cum să facă ceva pentru populaţie, dar dacă apare o oportunitate, se vor folosi de ea. Şi cred că băncile le-au oferit exact această oportunitate. Politicienii pot apela acum la filmuleţe cu persoane care s-au sinucis din cauza datoriilor. Pot invoca procente mari de clienţi neplătitori etc. Şi asta numai pentru că băncile au procedat, dacă îmi permiteţi această exprimare, fără cap.

 

Să luăm câteva exemple:

- dacă nu mă înşel, inclusiv ZF a scris că unii recuperatori de creanţe oferă clienţilor „cumpăraţi“ de la bănci condiţii mai bune decât cele pe care băncile le oferă bunilor lor platnici. Bun, probabil nu toţi recuperatorii, dar este deja anormal să existe chiar şi o singură asemenea situaţie;

- există bănci care, în perioada de criză, marcată şi prin creşterea CHF, au crescut dobânzile la creditele în CHF (deşi LIBOR, folosit în general ca referinţă pentru aceste credite, a scăzut încontinuu). Am auzit poveşti despre dobânzi de 8% (băncile menţionate erau Piraeus şi Raiffeisen). Aici trebuie să fiu corect cu banca mea şi să spun că ei au dat dobânda în jos pe măsură ce scădea LIBOR-ul;

- comisioanele ilegale, aplicate la soldul creditului (şi nu în suma fixă) - aici e deja o problema arhi-cunoscută. Băgate pe gâtul clientului disperat să ia un credit, că şi aşa nu se uită. Lupte în instanţă, declaraţii de presă etc. Pierzători la imagine (şi de multe ori şi la bani): băncile;

- lipsa de empatie pentru clienţii în situaţii dificile. Băncile (şi aici, din nefericire, intră şi banca mea) au fost total insensibile la restructurări pentru clienţii persoane fizice. Dacă au fost restructurări, ele au fost, din cunoştinţa mea, extrem de temporare (trei-şase luni), cu plata unor comisioane extra, cu „reaşezarea“ creditului după perioada de restructurare astfel încât banca să recupereze şi eventualele pierderi din perioada de restructurare. Pentru băncile cu probleme în justiţie, actele adiţionale de restructurare aduceau cu ele şi clauze de renunţare la acţiuni în justiţie viitoare.

Bun, n-aş vrea să se înţeleagă că sunt un client frustrat de bănci şi care acum exprimă această frustrare. Dar, în situaţia de faţă, băncile nu trebuie să se mire de ce le-a lovit.

Băncile au făcut, în perioada precriză, ceea ce ar fi făcut orice capitalist: au profitat de disperarea românilor de a o duce mai bine, de a îşi lua bunuri cât mai multe etc. De a-şi lua o casă (căci aşa ne îndoctrinau părinţii de mici, că e bine să fii proprietar). Nu am mare lucru să le reproşez, sincer. Problema acolo era mai mult la populaţie (disperată să se îndatoreze până peste cap) şi la autoritatea de supraveghere (BNR), care n-a făcut nimic concret că să protejeze măcar de produsele toxice, dacă nu de o spirală nesustenabilă a îndatorării.

În timpul crizei, însă, unele bănci nu au avut nici minimum de decenţă. Să majorezi dobânzile fără o justificare economică mi se pare o dovadă de rea-credinţă. Să îţi tratezi clienţii bun-platnici mai rău decât o fac unii recuperatori, la fel.

Practic, băncile nu au ştiut să dea puţin înapoi, pentru a avea mai mult pe viitor. Ci au preferat, chiar şi în criză, să „make the most of now“. Se pare că Banca Transilvania a înţeles această problema. Ştiţi că existau zvonuri că BT nu va folosi banii suplimentari aflaţi în VB pentru acest program de conversie, ci că îi va folosi pentru alte scopuri? Se pare însă că nu a fost aşa, iar BT are acum un plus mare de imagine.

Nu cred că băncile ar fi trebuit să dea discounturi majore. Până la urmă, scopul lor este să facă profit, nu sunt asociaţii de caritate. Deşi, la câte NPL-uri s-au vândut cu discount major, încep să mă gândesc dacă e corect că bun-plătnicii rămân cum erau.

Dar cred că băncile erau datoare cu o atitudine echilibrată. Fără abuzuri la dobânzi sau la comisioane. Cu o minimă aplecare spre nevoile celor care nu mai făceau faţă. Până la urmă, şi alţi comercianţi vând în pierdere în anumite perioade că să îşi conserve businessul pe termen lung.

În lipsa unei asemenea atitudini, băncile au căpătat o imagine negativă. Ea s-a consolidat după criza CHF. Şi a mai crescut puţin după ce BT a făcut oferta de conversie (ceea ce, în ochii oamenilor, a arătat că „se poate“).

Şi acum, iată, ajungem la un dezechilibru în situaţia bănci-debitori (cauzat şi de bănci, dar nu exclusiv) care este „corectat“ cu un alt dezechilibru. În speranţa că lucrurile se vor echilibra. Nu a existat soluţia de mijloc, în care băncile să fi dat impresia unei minime dorinţe de echilibru. Nu ar fi existat atunci nici primul dezechilibru, nici al doilea. Dar, până la urmă, despre ce discutăm aici? Avem 25 de ani de dezechilibre în ţară, dar sperăm să le corecteze DNA (şi chiar DIICOT), prin arestări (şi apoi judecătorii prin condamnări).

Probabil o să mă întrebaţi ce voi face dacă intră legea dării în plată în vigoare. Şi am să vă răspund: nu prea îmi convine să dau casa înapoi băncii. Stau acolo de câţiva ani buni, îmi place, m-am obişnuit. Plătesc însă mult mai mult decât actuala valoare de piaţă a imobilului. Aşa că e normal să mă gândesc să folosesc această soluţie pentru a obţine o rată mai mică. Iar dacă nu iese, vom vedea. S-ar putea să îmi convină să iau alt credit (la care să plătesc aceeaşi rată ca acum), dar care să-mi ofere o locuinţă mai mare.

Şi atunci, cu toate regretele, s-ar putea să dau casa băncii. Eh, acum să vedem, dacă se fac liste de debitori care folosesc această procedură (ca băncile să se „răzbune“ pe ei şi să nu le mai dea alte credite) s-ar putea să nu-mi convină.

La fel, s-ar putea să nu pot scoate din mânecă un avans de 25% sau mai mare în viitor. Dar credeţi-mă, o să încerc să folosesc această lege în favoarea mea. Dar, dacă la negocierile din primăvară, banca ar fi acceptat să facă ceva (un punct-un punct jumătate în minus la dobândă ar fi făcut minuni, nu trebuia discount), vă spun sincer că această lege trecea neobservată de mine.

 

 

De ce este bună legea „dării în plată“?

 

Cititor ZF

De ce este bună?

1. Banca are putere de a crea/şterge moneda. Populaţia nu. Banca are puterea de a creşte sau a scădea preţul. Nu am auzit multe cazuri în care populaţia să câştige de pe urma speculaţiilor imobiliare. Majoritatea celor care deplâng sunt la prima casă. Într-adevăr, această lege trebuia să se refere numai la proprietarii de acest gen.

2. Dacă urmăreaţi comentariile de la propunerea din Senat vedeaţi ce abuzuri au făcut băncile vânzând proprietăţile samsarilor de recuperări sau directorilor de bănci la preţuri foarte mici rămânând ca proprietarul deposedat să plătească în continuare diferenţa. Problema este că această lege se aplică creditelor noi sau celor în derulare. Nu ştiu cum vor fi trataţi cei care au fost abuzaţi până acum prin metoda de mai sus.

3. Băncile nu au creat provizioane pentru această depreciere a garanţiilor şi vor raporta profituri mari din cauza asta. 

Provin din mediul bancar şi cunosc multe lucruri din interior. Multe vor ieşi la iveală în curând. De asemenea, vă mărturisesc că sub pretextul menţinerii stabilităţii, BNR nu dezvăluie multe din probleme. Se apropie sfârşitul anului şi un mare prăpăd se va abate.

Articolul dumneavoastră este scris fără scrupule, fără să vă gândiţi şi la oamenii care au fost afectaţi de criză şi nu au putut renegocia. Se simt sclavi şi sunt sclavi. Nu au acces la un tratament corect.

Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7142
Diferență: 0,1296
Ieri: 4.7081
Azi: 4.1491
Diferență: 0,2755
Ieri: 4.1377
Azi: 5.3592
Diferență: 0,7387
Ieri: 5.3199
Azi: 4.1621
Diferență: 0,2891
Ieri: 4.1501