Cele mai mari fonduri mutuale de pe piaţa locală, cu active de peste un miliard de lei, denumite şi superfonduri, au bătut pasul pe loc în acest an, înregistrând evoluţii modeste ale activelor după ce în 2010 şi 2009 au raportat creşteri record graţie sutelor de milioane de euro atrase de la investitori. De ce nu mai întorc investitorii capul după cele mai fierbinţi produse de investiţii pe timp de criză? BCR Monetar, cu active de 1,501 mld. lei, şi Raiffeisen RonPlus, cu active de 1,435 mld. lei, au ajuns superfonduri dublându-şi averea de la un an la altul.
În 2009 şi în 2010, cele două fonduri monetare au atras intrări nete totale de 2,3 mld. lei de la 90.000 de investitori ce provin din baza de clienţi cu depozite deschise la BCR şi Raiffeisen Bank, bănci care le administrează. Fondurile monetare investesc banii clienţilor în depozite şi titluri de stat.
În acest an, situaţia s-a schimbat vizibil, pentru că fondul BCR Monetar a atras intrări nete de doar 60 milioane de lei, iar activele stagnează de câteva luni în jurul valorii de 1,5 miliarde de lei, în timp ce fondul Raiffeisen RonPlus a atras 200 mil. lei de la investitori.
Pe de altă parte, aceleaşi bănci, ambele cu acţionariat austriac, sunt nevoite să se bazeze tot mai mult pe resursele interne pentru finanţare, şi cel mai probabil vor prefera să atragă clienţi pentru depozite decât să îi îndrepte pe cei existenţi spre fonduri mutuale.
Schimbarea de trend este cu atât mai importantă cu cât BCR Monetar şi Raiffeisen RonPlus au fost locomotiva de creştere a pieţei de fonduri mutuale, reuşind să transforme într-un avantaj contextul nefavorabil al crizei din ultimii trei ani.
Mai mult, administratorii îşi exprimă rezervele că în următorul an cele două fonduri au potenţialul să spargă pragul de 2 miliarde de lei în active.
Practic, valoarea de 1,5 mld. lei de lei ar putea fi pragul maxim până la care poate ajunge un fond mutual în România. Prag deloc modest având în vedere că activele tuturor celor peste 60 de fonduri mutuale locale sunt de circa 7 mld. lei.
"Fondurile monetare au crescut înzecit în ultimii ani şi nu pot creşte în acelaşi ritm la nesfârşit pentru că economiile populaţiei nu cresc într-un ritm atât de accelerat. Cred că aceasta ar putea fi dimensiunea maximă la care poate ajunge un fond mutual în România în condiţiile de faţă", a spus Nicolae Albu, director de investiţii la societatea Erste Asset Management, care administrează fondul BCR Monetar.
"Potenţialul de valorificare a bazei de clienţi ai băncii care au apetit pentru investiţii a fost în mare parte exploatat. Pe anumite segmente de clienţi, am ajuns cu fondurile monetare la un grad de penetrare similiar cu cel de pe pieţele dezvoltate", a spus Mihail Ion, preşedintele societăţii Raiffeisen Asset Management, care administrează fondul RonPlus.
În cele două fonduri investesc peste 90.000 de investitori care provin din rândul clienţilor care au depozite deschise la BCR sau Raiffeisen şi care şi-au plasat o parte din economii în aceste fonduri.
Comparativ cu depozitele bancare, fondurile monetare prezintă avantajul că investitorii îşi pot retrage banii oricând fără a pierde profitul şi că, datorită dimensiunii mari a activelor, fondurile pot negocia cu băncile dobânzi mai ridicate la depozite decât poate obţine un client de retail.
Cu toate acestea, în 2011 dimensiunea mare a activelor nu le-a mai ajutat pe aceste fonduri să obţină dobânzi mari. Astfel randamentele celor două fonduri sunt de circa 6,5% în 2011, în condiţiile în care băncile plătesc la depozite dobânzi şi de peste 7% pe an.
"Un impact important asupra reducerii ritmului de creştere l-a avut scăderea dobânzilor de la începutul anului, pentru ca în cel de-al doilea semestru incertitudinile cu privire la situaţia zonei euro să limiteze atragerile de bani", a explicat Albu de la Erste AM.
Mihail Ion adaugă însă că o puternică frână în dezvoltare a fost faptul că începând din vara anului trecut investitorii sunt obligaţi să declare şi să plătească trimestrial impozitul pe câştigurile realizate la Administraţia Fiscală, excesul de birocraţie făcându-i pe mulţi să renunţe la investiţii.
O soluţie pentru ca aceste două fonduri să redevină populare ar fi ca administratorii să scadă comisioanele de administrare, de circa 1% din active pe an la un nivel al randamentului net anual de circa 7%. Din administrarea unui superfond, o bancă câştigă circa 15 milioane de lei pe an.
Un aspect pozitiv al "răcirii" superfondurilor este faptul că fondurile de obligaţiuni au înregistrat creşteri ale sumelor atrase de la investitori.Fondurile de obligaţiuni sunt mult mai aproape de piaţa de capital decât fondurile monetare care investesc preponderent în depozite bancare.
În 2011, BCR obligaţiuni a atras 400 mil. lei de la investitori, iar BT Obligaţiuni a strâns circa 70 mil. lei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
