Studiile realizate în ultimii ani la nivelul pieţelor bursiere au evidenţiat faptul că acestea au o evoluţie puternic ciclică, respectiv perioade de scăderi abrupte dar şi reveniri la fel de spectaculoase, presărate cu perioade mai lungi sau mai scurte de stagnare (consolidare).
Ciclurile bursiere tind să se repete la anumite intervale de timp şi de obicei se suprapun peste ciclul economic (ultimul cu o durată de 12 ani, intervalul 1997 - 2008). De aceea conştientizarea fazei din ciclul bursier în care ne aflăm în prezent poate să furnizeze informaţii preţioase unui investitor cu privire la perspectivele perioadei următoare.
La momentul actual bursa de la Bucureşti pare că este spre finalul celei de-a doua faze a ciclului bursier, respectiv cea în care publicul general începe să conştientizeze că bursa aduce randamente atractive dar nu suficient de ridicate ca să-i îndemne într-un număr mare pe bursă.
În prezent fondurile monetare şi conservatoare continuă să atragă majoritatea covârşitoare a banilor investitorilor, în timp ce fondurile de acţiuni, care au fost per total mai profitabile în ultimii ani, nu au atras bani aproape deloc.
În plus, numărul caselor de brokeraj de pe bursă este într-o continuă scădere, numărul investitorilor activi este foarte mic, iar tranzacţiile de pe bursă au fost dezmorţite anul trecut doar de ofertele statului, în condiţiile în care singurul IPO privat, cel al AdePlast, a fost sortit eşecului.
Deşi economia a cunoscut anul trecut prima creştere mai importantă de după criză, avansând cu 3,5%, aceasta nu s-a resimţit încă în bunăstarea şi nivelul de trai al populaţiei ca să le inspire încredere în perspectivele de viitor, evoluţia de anul trecut fiind susţinută mai mult de factori conjuncturali, precum recolta agricolă bogată.
Cu greu se poate spune că la ora actuală investitorii de pe bursă sunt entuziasmaţi de creşterile bursei, majoritatea cumpărând acţiuni pentru randamentele ridicate pe care le pot obţine din dividende şi mai puţin luând în calcul aprecierile cotaţiilor.
Dacă momentul actual al bursei corespunde acestei faze, ar putea fi ultima ocazie pentru investitori să prindă creşterile, de obicei peste medie, din următoarea fază a ciclului, când aprecierile bursei accelerează pe fondul unui climat economic tot mai propice.
Prima fază a unui ciclu bursier este cea de revenire a bursei pe creştere după un crah bursier, precum cel la care am asistat în anul 2008. În această fază investitorii profesionişti, calculaţi şi cu sânge rece, aşa-numiţii „smart money“, realizează achiziţii profitând de dezechilibrele majore de pe piaţă pentru a realiza profituri rapide. Paul Elliott Singer, cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea, este un exemplu de astfel de investitor.
Bursa a traversat o perioadă asemănătoare între februarie 2009 şi aprilie 2010, când după căderea dramatică din 2008 bursa a cunoscut o revenire puternică, indicele BET triplându-şi valoarea. De obicei această perioadă este una care se desfăşoară în anonimat, informaţiile cu privire la creşterile bursei ajungând în foarte mică măsură la publicul general, care este ţinut departe de bursă din cauza ştirilor preponderent negative din plan economic după o perioadă de recesiune sau evoluţie slabă a economiei.
Dacă privim retrospectiv, în 2009 investitorii de rând erau mai mult preocupaţi să-şi vândă participaţiile după ce valoarea deţinerilor lor s-a prăbuşit, iar în ciuda creşterilor din acea perioadă per total au continuat să înregistreze pierderi însemnate.
A doua fază a ciclului bursier este cea de „conştientizare“, respectiv investitorii instituţionali şi cei de retail încep să constientizeze faptul că bursa înregistrează randamente atractive. Ştirile din plan economic încep să se îmbunătăţească, însă nu într-o măsură atât de mare încât să atragă atenţia investitorilor de rând.
Primii care fac pasul pe bursă în această fază sunt de regulă investitorii instituţionali, precum fonduri de pensii sau fonduri de investiţii private cu expunere pe o anumită regiune şi clasă de active, care cumpără conform unei strategii de la început prestabilită.
Această perioadă este una de obicei volatilă, în care piaţa poate să înregistreze corecţii de mai mică sau mai mare amploare pe un trend crescător, corecţii şi fluctuaţii care tind să-i ţină departe de bursă pe investitorii individuali, mai conservatori. Ştirile din plan economic sunt mixte sau uşor pozitive, economia fiind în revenire, dar şomajul este ridicat şi bunăstarea populaţiei se menţine la un nivel scăzut.
Putem spune cu o anumită precizie că bursa a traversat în ultimii ani, 2010 - 2014, o astfel de fază a ciclului bursier, corecţii de circa 20% ale indicilor pe parcursul anului fiind destul de frecvente, cu o mişcare mai mult laterală a pieţei, dar investitorii au câştigat din dividende.
Cea de-a treia fază a ciclului bursier este cea în care bursa începe să înregistreze constant randamente peste medie şi atrage atenţia publicului larg prin intermediul media, la început mai timid, pentru ca apoi o masă mai mare de oameni de rând să fie atraşi de creşterile tot mai furibunde ale bursei.
La început majoritatea investitorilor sunt entuziasmaţi de câştigurile pe care le obţin, pentru ca apoi să devină tot mai lacomi şi să investească sume din ce în ce mai mari, uneori cu bani împrumutaţi până la punctul în care investiţiile de pe bursă se generalizează şi devin o adevărată manie.
Investitorii sunt încurajaţi în această perioadă de performanţele excepţionale din plan economic şi aprecierea preţurilor la mai toate bunurile, precum proprietăţi imobiliare pe care le deţin. În această fază majoritatea investitorilor cred că aprecierile vor continua la infinit şi că o nouă paradigmă economică îşi face apariţia.
Bursa românească a trecut printr-o astfel de fază în perioada 2004 - 2007, când piaţa a adus investitorilor randamente şi de 100% pe parcursul unui singur an.
Ultima fază a unui ciclu bursier este cea a unui crah, respectiv o scădere accelerată a cotaţiilor bursiere.
La început investitorii de rând sunt sceptici că scăderile vor continua şi corecţiile pozitive ulterioare le dau speranţe că situaţia revine la „normal“, pentru ca scăderile să se generalizeze şi să intervină frica şi panica; tot mai mulţi investitori vând în disperare făcând loc investitorilor profesionişti „smart money“, moment în care ciclul bursier se reia. Perioada dintre iulie 2007 şi februarie 2009 este un exemplu clasic al acestei faze, indicii bursieri consemnând în anumite şedinţe scăderi de până la 15% pe zi, care au determinat conducerea bursei să ia măsuri mergând până la suspendarea tranzacţiilor în anumite perioade.
Dacă pe bursa din România oamenii de rând întârzie pentru moment să-şi facă apariţia, apetitul de risc pentru acţiuni fiind scăzut, situaţia stă cu totul altfel pe bursele mai dezvoltate, precum cea din SUA, care anul trecut a revenit la noi maxime istorice şi continuă să bată record după record.
Brokerii de pe piaţa americană spun că actuala perioadă se simte ca fiind una de „acceptare“ a faptului că bursa din SUA este în creştere (o piaţă de tip bull) şi că sentimentul general la nivelul investitorilor este între entuziasm şi lăcomie, adică un stadiu mai avansat al celei de-a treia faze a ciclului bursier, cea de manie.
Rămâne de văzut în ce măsură această discrepanţă faţă de piaţa americană va influenţa evoluţia bursei din România.
Aceasta nu este o recomandare de investiţie.
Adrian Cojocar este redactor pieţe de capital la ZF
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.03.2014
