Aeroportul din Malaga, Spania, este plin de bannere care atrag atentia turistilor asupra beneficiilor globalizarii si ale extinderii UE, a ospitalitatii si a potentialului investitional pe care il poseda. Unul dintre ele, care apartine unei companii de transport aerian, are urmatorul mesaj: "Anglia este mai aproape decat credeti". Altul, al unei agentii imobiliare, mizeaza pe universalitatea limbii engleze la nivel european: "Veniti. Vorbim limba
dumneavoastra". Situatia este similara si in cazul altor zeci de aeroporturi europene, in special din zona Europei Centrale si de Est (ECE).
In ultima vreme insa, atentia si banii investitorilor au inceput sa se indrepte din ce in ce mai mult catre estul Europei, dupa "cucerirea imobiliara" a Spaniei, a Italiei, a Coastei de Azur din Franta si a altor regiuni foarte cunoscute. Una dintre cele mai importante piete pe care le ofera ECE este cea imobiliara, insuficient luata in vizor de catre investitorii de profesie, care ofera randamente mult mai bune decat in statele din vest si care adauga la oferta si un fel de exotism european. In afara de pietele in curs de maturizare, de birouri, comerciale, industriale sau rezidentiale, piata caselor de vacante din aceasta regiune este in plin avant.
Presa straina, de altfel, a comparat de mai multe ori zona de coasta a Spaniei cu mult mai cunoscutul Miami. Ritmul constructiilor este unul dintre cele mai ridicate din Europa, media anuala incepand cu 2003 fiind de aproximativ 600.000 de noi case in aceasta zona, triplul mediei europene.
50.000 de euro, apartament langa plaja in Spania
In timp ce investitia totala in sate de vacanta se apropie de valoarea de 45 de miliarde de euro, expertii imobiliari locali se asteapta ca pana in 2010 sa mai fie vandute inca circa 145.000 de case de vacanta, pe langa cele care vor fi construite.
Printre noile vedete ale Spaniei din acest punct de vedere se numara Valencia, Costa Brava si Costa del Sol. Cele mai bune locatii ca pret insa sunt zonele mai putin apreciate pana acum. In Murcia de exemplu, un apartament cu trei camere, la o distanta reconfortanta de plaja, cu toate utilitatile incluse, poate fi cumparat pentru 50.000 de euro, adica pentru pretul unei garsoniere in zona doi a Bucurestiului.
In cazul in care clientii sunt pasionati de yachting si detin finantele necesare, ei se pot orienta spre orase mai mici, ca Marbella, unde o vila cu patru camere, toate facilitatile incluse, gradini si jacuzzi poate fi achizitionata pentru circa 1,3 milioane de euro. Spania are 600.000 de rezidenti UE permanenti stabiliti pe teritoriul ei. Circa 1,7 milioane de oameni, majoritatea fiind britanici sau germani detin aici o casa de vacanta.
Daca in Croatia, de exemplu, presiunea investitorilor a impulsionat imediat si preturile, in Grecia, Bulgaria si Romania, o casuta la mare poate fi achizitionata inca la preturi rezonabile. Pentru o casa p+1 cu patru camere, doua bai, situata la 200 de metri de litoralul orasului Dubrovnik, cel interesat va trebui sa scoata din buzunar sau din contul bancar circa jumatate de milion de euro. La doar 6 km de Dubrovnik, in Mokosica, un apartament de 92 de metri patrati, cu o terasa de 60 de metri patrati, curte, garaj, aer conditionat, la 150 de metri de mare, costa 270.000 de euro.
In Grecia insa, in micutul oras Halkidiki, o vila cu 5 camere, 3 sali de baie, la 10 minute de mers pe jos de plaja poate fi cumparat cu numai 69.000 de euro, in timp ce un apartament cu trei camere in mult mai cunoscuta regiune Corfu costa 160.000 de euro.
Scaderea pietei spaniole, avantaj pentru tarile din Est
Scaderea usoara a pietei caselor de vacanta din Spania, care dupa 10 ani de crestere intr-un ritm sustinut da acum semne de oboseala, ar putea reprezenta un avantaj deosebit pentru tari ca Grecia, Bulgaria, Romania si, inca pentru cativa ani, Croatia.
Randamentele obtinute pe casele de vacanta de pe litoralul spaniol au incetinit ritmul de apreciere, care acum variaza intre 5 si 10 procente, in functie de locatie si de caracteristicile proprietatii, dupa ce in perioada 2000-2004, nivelul atingea uneori si 17%.
Printre cele mai importante motive sunt presiunea mai mica a investitorilor si conditiile mult mai lejere de creditare, care fac ca vilele la 100 de metri de nisip sa fie din ce in ce mai accesibile. Un alt indiciu al migratiei treptate a investitorilor este si nivelul scazut de revanzare a proprietatilor. In acelasi timp insa, pentru ca invazia investitorilor imobiliari lasa urme adanci pe fata oraselor si a litoralului, guvernul spaniol, prin administratiile locale, a inceput sa inaspreasca termenii de constructie si de revanzare a proprietatilor. Acest protectionism urban este de altfel practicat de ceva ani si in Croatia, care s-a confruntat cu aceeasi problema.
Pe de alta parte insa, o piata de constructii in plin avant inseamna noi locuri de munca, miliarde de euro care intra in Spania si care raman acolo prin valoarea proprietatilor. In mod evident, pozitia guvernului trebuie sa fie una echilibrata, limitarea cresterii unui sector a carui dinamica scade rata somajului, subiect electoral de traditie, si care poate ridica valoarea anumitor orase, trebuind operate cu mare atentie.
Importanta acestei piete reiese foarte clar si din faptul ca numai piata noilor constructii a reprezentat in 2006 circa 8% din produsul intern brut al Spaniei.
Faptul ca linia de coasta spaniola risca sa devina un lant enorm de beton nu a trecut neobservat nici de presa locala. Intr-un editorial din cotidianul national El Pais, publicat la mijlocul lunii iulie, editorul spaniol spunea ca "centura groasa de beton care sufoca linia de coasta este o otrava pentru turism, principala sursa de venit a tarii". El a concluzionat ca ar fi pacat sa "fie ucisa gasca ce a scos oul de aur". Anul trecut Spania a fost gazda pentru mai mult de 53 de milioane de turisti, fiind in primele trei destinatii preferate din intreaga Europa.
O alta zona de mare atractie este arhipelagul insulelor Canare. O casa cu patru camere, vedere la mare si complet echipata costa circa jumatate de milion de euro. Spre comparatie, o casa cu patru camere in insula greceasca Naxos costa de doua ori mai putin, in timp ce o casa cu cinci camere in statiunea montana poloneza Zakopane, renumita pentru trambulina de sarituri cu schiurile, este de 10 ori mai ieftina. In Romania preturile sunt similare cu unele regiuni mai sarace din Grecia, variind intre 80.000 si 250.000 de euro pentru o vila cu maximum cinci camere, in functie de locatie si dotari. O vila cu doua etaje si mansarda in Mangalia, cu sase camere, apa curenta, dar fara gaz, poate fi cumparata cu 70.000 de euro, in timp ce in Navodari, o vila cu patru camere, de 120 de mp folosibili, costa 80.000 de euro.
Dezvoltarea sub-pietei caselor de vacanta, mai ales a celor de pe litoral, a determinat schimbari importante si in felul de a prezenta ofertele. Cei mai atenti par a fi croatii si bulgarii, care prezinta pe langa poze si un intreg istoric al casei respective, in care include de fiecare data distantele pana la cele mai apropiate cladiri utilitare (spitale, scoli etc.), tipul de panorama, tipul de acces, materialele de constructii si cateva indicii despre regimul de construire in cazul unei renovari sau al unei dezvoltari ulterioare a proprietatii.
Casele din Bulgaria, intre 8.000-20.000 de euro
Site-urile de specialitate din Bulgaria sunt pline de oferte de case parasite, in diverse zone, pe care le scot la vanzare pentru preturi modice, de la 8.000 pana la 20.000 de euro. Chiar si in aceste cazuri, accentul reclamei cade pe oportunitatea de a investi, pe apropierea de o viitoare sau actuala autostrada, de peisajul pitoresc si de valoarea suprafetei de teren. In cazul caselor de pe litoral, unul dintre primele lucruri care sunt prezentate este distanta de mare, dupa care urmeaza privelistea, distanta fata de cele mai apropiate orase mai mari si accesibilitatea. Piata caselor de vacanta nu limiteaza insa persoanele care traiesc in Europa Centrala si de Est doar la statutul de vanzatori.
Un exemplu interesant este cel al Republicii Cehe, ai carei locuitori au devenit in ultima vreme investitori din ce in ce mai interesati de achizitii imobiliare pe pietele vecine, mai ales in Croatia. Un expert imobiliar ceh explica intr-un ziar national ca motivele pentru care Croatia este din ce in ce mai preferata de compatriotii sai sunt accesibilitatea ridicata pe caile rutiere, zborurile ieftine ale companiilor aeriene care fac legatura dintre cele doua state, linia ei de coasta inca nu este aglomerata ca in cazul altor state, iar preturile sunt la un nivel rezonabil fata de puterea de cumparare a cehilor. El a continuat lista cu locatii din Grecia, mai ales insula Creta, Corfu sau Halkidiki si Spania.
Transformarea prin care a trecut Cehia ar putea reprezenta un model pentru dezvoltarea viitoare a unor state ca Ungaria, Polonia, Romania sau Bulgaria. In anii '70 a aparut in Cehia termenul de "chalupareni", adica un stil de viata "la tara". Pentru ca mobilitatea populatiei era foarte scazuta intre statele din regiune, cehii au inceput sa-si cumpere case de vacanta la tara, pe care le-au dezvoltat pe sistemul Do It Yourself (DIY), facand singuri modificarile sau imbunatatirile de care era nevoie.
Cehia inca detine un nivel record privind numarul caselor de vacanta de pe teritoriul ei, in comparatie cu media europeana. Daca pana acum cativa ani proprietatile de peste granita, cu vedere la mare si gradini de sute de metri patrati aveau un segment ingust de cumparatori cehi care si le permiteau, in ultimii patru-cinci ani din ce in ce mai multi reprezentanti ai clasei de mijloc apeleaza la agentiile imobiliare pentru a cumpara case in Croatia, Grecia sau Spania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
