Totalul cheltuielilor legate de IT în România, în afara de activităţile de export, ajunge la circa 4 mld. euro, o valoare extrem de mică pentru o ţară precum România, susţine Eugen Schwab, vicepreşedinte CEE, Pierre Audoin Consultants.
„Dacă vorbim despre România, vedem un total al cheltuielilor legate de IT de undeva la 4 mld. euro, nu vorbesc despre export, ci despre piaţa locală. Este o valoare extrem de mică pentru o ţară ca România, reprezintă numai 1,3% din PIB. Dacă ne uităm la ceea ce se cumpără în piaţă, chiar şi cu o creştere de 5% - 10% pe care o previzionăm anul acesta, ajungem la 2,5 mld. euro la zona de hardware – software şi servicii. Dacă ne uităm numai la software şi servicii, unde este valoarea adăugată cea mai mare azi, acolo suntem la 0,5% din PIB. Dacă piaţa din România nu va face un salt semnificativ, este foarte greu să ţină pasul cu ceea se întâmplă pe pieţele mature. Suntem în concurenţă la nivel de resurse şi la nivel macroeconomic cu celelalte ţări”, a spus el în cadrul evenimentului ZF Digital Summit ’23.
Ce a mai spus Eugen Schwab în cadrul evenimentului:
• În ceea ce priveşte piaţa de AI, ceea ce se cumpără local, ceea ce se consumă aici, vedem această piaţă la doar 25 mil. euro la nivel local. Vedem această piaţă la 90 mil. euro în 2027, doar 90 mil. euro. Vedem un procent mult mai mare în România decât în alte pieţe pe zona de software, inclusiv platforme cloud, 55% din cheltuiala pentru software şi servicii informatice din cauza ratelor şi disponibilităţii serviciilor. Zona de servicii este mult mai puţin dezvoltată, iar investiţiile/achiziţiile de software cloud sunt mai facile.
• În sectorul public, unde nevoia este foarte mare, vedem numai între 8% şi 10% din această cheltuială pe AI, în condiţiile în care sectorul public este responsabil pentru aproximativ o treime din cheltuielile publice din ţară.
• La început se vorbeşte despre AI şi analizăm de foarte mult timp ce înseamnă. Peste ce a fost AI întotdeauna a venit acest nivel de generative AI, care a prins extraordinar de bine dintr-un motiv foarte simplu: a coborât, a fost ceva democratizat pentru aproape oricine, orice individ şi orice organizaţie pentru a genera ceea ce se putea genera până recent doar de oameni. AI este legată în primul rând de algoritmi, matematică, chestiuni înţelese de foarte puţini oameni, dar cu o aplicabilitate extraordinară.
• Aceeaşi AI va evolua într-un mod sofisticat, generative AI va aduce ceea ce oamenii nu vor, nu pot sau îşi doresc să facă mai repede şi mai bine. Acest AI nu este limitat, destinat doar unui grup de companii sau tip de organizaţii, este în industrie, în zona de customer experience, în zona tuturor aplicaţiilor de business, în viaţa fiecărui individ.
• Noi facem nişte survey-uri legate de tendinţele văzute din partea de cerere, discutăm şi preluăm informaţii şi date de la 4.000 de IT decision makers la nivel european şi global. Aproape 60% dintre cei intervievaţi au o strategie şi consideră AI-ul foarte important. Dacă mai adăugăm încă o treime care consideră AI un instrument care-i va ajuta în viitor, ajungem aproape la totalitatea companiilor cu care am discutat. În România, în discuţiile pe care le-am avut, vedem pentru prima categorie – AI văzut strategic – doar undeva între 20% şi 25% dintre companiile medii şi mari din România, la care se mai adaugă 10% - 15% care ar corespunde celui de-al doilea răspuns. De ce? Pentru că este o rezistenţă şi o negare a ceea ce vine aparent prea repede şi pentru că există o conectare încă insuficientă a economiilor şi organizaţiilor din România la ceea ce se întâmplă la nivel european şi global.
• Dacă ne uităm la ce nivel se află adopţia inteligenţei artificiale, vedem pe acelaşi eşantion că deja este identificat un departament, o echipă care să aibă leadershipul pe iniţiative legate de AI, că există un roadmap pentru foarte multe companii, că există parteneriate cu companii specializate, ceea ce nu prea există în România. Aici viteza contează foarte mult.
• Există şi o zonă de creare de noi funcţii, noi posturi dedicate pentru adopţia de AI, dezvoltarea skills interne şi parteneriatul cu instituţiile de învăţământ. Vedem şi în România primele semne, la Bucureşti, la Cluj, la Iaşi, Timişoara, dar încă foarte rar şi de anvergură scăzută.
• Cheia este în trainingul personalului intern, indiferent ce face fiecare angajat dintr-o organizaţie, este extrem de important ca oamenii să fie formaţi, educaţi către această înţelegere şi utilizare a instrumentelor de AI.
• Vedem că este foarte importantă zona de securitate, cea de operaţiuni, cea de aplicaţii de business. Aceasta este o direcţie pe care am convingerea că şi România o va adopta. Este o întrebare nu de dacă, ci de când şi cu ce viteză.
• Ce vedem că va stimula această piaţă: platformele software, cloud, tot ce înseamnă tehnologie software, investitorii străini, care vin cu multă influenţă, precum şi zona de antreprenoriat.
• Ce vedem că trage în jos această piaţă: pe de o parte administraţia publică, presiunea pe preţ, ceea ce este o adevărată problemă, mai ales în sectorul public, unde există o obsesie de a cumpăra ieftin. Nu în ultimul rând este incertitudinea: este foarte greu să investeşti, să iei decizii cu impact pe termen mediu şi lung, dată de tot felul de schimbări legislative, politice şi de altă natură creează o frână în entuziasmul de a transforma organizaţiile şi de a face o schimbare în ceea ce priveşte utilizare tehnologiei informaţiei.
• Am inclus în cifra legată de AI în România şi zona de generative AI şi partea de consumer, dar este deocamdată marginală. Există AI-ul clasic şi generative AI în aceste cifre.
• Inteligenţa artificială este cu şi despre inteligenţa umană şi inteligenţa umană este cu şi despre educaţie. Vorbim despre sistemul de educaţie, despre educaţie individuală şi despre educaţie organizaţională. Acolo cred că ar trebui să fie concentrarea. Dacă rezolvăm acea zonă, restul va veni. Este o mare eroare să credem că inteligenţa artificială se poate construi sau se poate adopta fără un fond de inteligenţă umană şi de educaţie.
• La fel, nu se vor putea demara proiecte adevărate, pragmatice, concrete, cu finalitate, să se aleagă tehnologiile şi arhitecturile potrivite pentru a face aceste salturi pentru a ne aduce mai aproape de ceea de dorim fără să avem în fruntea unor instituţii şi în poziţii de decidenţi nişte oameni cu această educaţie.
• Ce vedem chiar şi la nivel de recrutare, la nivel de headhunting şi în zona de executive search este o concentrare pe acele profile de leadership care au această educaţie, deschidere şi înţelegere pentru a duce organizaţiile la nivelul următor. De asta este nevoie şi în sectorul public, şi în sectorul privat. Trebuie să ai de unde să-i iei şi trebuie să ai de unde să-i formezi. Acolo este fundamentul şi dacă nu vom avea grijă de această zonă, România va merge într-o direcţie pe care ne-o dorim, dar cu o viteză insuficientă. Chiar dacă ne putem face iluzia că evoluăm repede, va fi insuficient ca să ţinem pasul cu celelalte ţări, pieţe, companii. Pierdem competitivitate şi, în final, pierdem şi puţinele resurse care ne-ar putea duce mai departe. Este o spirală din care trebuie să ieşim.
• Trebuie să înţelegem valoarea educaţiei, a oamenilor educaţiei, a organizaţiilor care sunt capabile să ofere acest sprijin pentru a apela la ele, să le înţelegem valoarea şi să renunţăm să punem acest accent aberant pe cost.
• Eu aş spune că ar trebui să ne uităm şi mult mai sus decât la aceste aplicabilităţi de bază. Guvernanţilor le place foarte mult să vină cu păreri care să genereze schimbări, vorbim în general despre schimbări de fiscalitate. Dacă ar face un efort intelectual să se uite la cum se fundamentează schimbări care se fac în ţări mai dezvoltate, mai evoluate, cred că acolo am găsi cea mai valoroasă aplicabilitate a inteligenţei artificiale, acea utilizare a AI şi a tehnologiei pentru a testa predictiv impactul ideilor care ne vin în cap între două telefoane sau pe holuri.
• Pentru sectorul privat aş pune accentul fundamental pe utilizarea tehnologiei şi pe adoptarea inteligenţei artificiale, zona de procese interne, zona de procese de business, zona de digital customer experience şi zona de securitate. Acestea sunt cele care nu trebuie să fie puse în ordine, trebuie să meargă împreună. Elementul fundamental pentru orice organizaţie comercială privată este viteza de adopţie. Este o iluzie să crezi că ai timp, în niciun domeniu, indiferent că vorbim despre retail, despre domenii mai conservatoare, precum cel financiar-bancar, chiar şi de industria IT însăşi, toate sunt într-o cursă contra cronometru pentru a fi capabile, pentru a fi pregătite să fie competitive mai departe în următorii 5-10 ani. Dacă fondurile şi inteligenţa umană nu vor fi alocate în următorii doi – maximum trei ani, eu garantez că viitorul va fi unul foarte întunecat şi, în cel mai fericit caz, vor fi preluaţi.
• Sectorul comercial trebuie să folosescă la maximum şi să prioritizeze tehnologia şi inteligenţa artificială în cele trei zone pentru a exista şi a fi competitivi mai departe.
