Tehnologia acaparează tot mai mult din viaţa noastră, fiind folosită în multe aspecte cotidiene, într-o măsură din ce în ce mai mare. Însă, în vreme ce unele ţări alocă procente consistente din PIB educaţiei, care este considerată esenţială, în România învăţământul este tratat ca „ruda mai săracă”, care nu merită prea multă atenţie, efort sau cheltuieli. Elearningul reprezintă deja o parte esenţială a trainingului primit de angajaţi, însă în şcoli digitalizarea face paşi şovăielnici.
„În clasa I, doamna învăţătoare le prezintă copiilor ce au de făcut la şcoală: povesteşte despre cum vor scrie, vor citi, vor calcula... Le arată materialele de lucru şi îl invită pe unul dintre ei la tablă, îi pune creta în mână şi îl roagă să deseneze ce doreşte el. Copilul, nedumerit, se uită, pe rând, la cretă, la tablă, la învăţătoare şi întreabă: «Bine, şi acum unde dau click?»”. Gluma este veche, de acum 4-5 ani, şi ilustrează perfect necesitatea digitalului în educaţie, completează Măriuca Talpeş, cofondator şi director general al Intuitex, divizia de software pentru educaţie din cadrul grupului Softwin.
„Asta nu înseamnă că tabla nu e bună, caietul nu e bun; numai că astăzi mediul digital nu poate să lipsească din învăţare. Copiii trebuie să intervină în procesul dezvoltării, să apese pe ceva, să descopere singuri, şi este prea greu pentru ei acum să stea cuminţei şi să privească tabla timp de 50 de minute”, explică reprezentanta Intuitex. În zilele noastre, copiii tind să-şi dezvolte abilităţi prin interacţiunile cu tehnologia de la vârste mici, iar actul de predare - învăţare trebuie să integreze tehnologia încă de la clasele mici.
