Calisto Tanzi si-a petrecut viata cladind doua imperii: unul al laptelui, altul al puterii. Fondatorul grupului italian agroalimentar Parmalat si-a extins afacerile cu lactate din Chile pana in China. In Italia, a finantat politicieni, a ajutat alte companii cu probleme financiare si a renovat catedrale, castigand respect si locuri in consiliile de administratie ale bancilor.
Tanzi a platit destul pentru puterea castigata: Parmalat a cheltuit echivalentul a 2,4 milioane de dolari pe an, sau in jur de 1,9 milioane de euro, reprezentand donatii catre oameni politici, scrie The Wall Street Journal Europe. In total, Tanzi a cheltuit cel putin 120 milioane de dolari pentru activitati din sfera politicului, potrivit avocatului sau, Fabio Belloni.
Astazi, mogulul laptelui se afla in inchisoare, dupa ce ambele imperii s-au destramat. Procurorii sustin ca ani de zile Tanzi a fost conducatorul unor operatiuni ilegale, inclusiv o frauda de 4,7 miliarde de dolari care a dus la ingroparea in datorii de aproape 17 miliarde de dolari a grupului Parmalat. Intrebarea este cum a reusit Tanzi, un fost comerciant de produse din carne dintr-un orasel, sa ajunga cel mai de seama infractor din elita mediului corporatist al Europei moderne.
Raspunsul vine, in mare masura, din "mariajul" confortabil dintre afaceri si politica italiana. In cea mai mare parte a ultimilor 50 de ani, afaceristii din cea de-a sasea economie a lumii au prosperat, manevrand cei trei pioni ai puterii: politica, sectorul bancar si Biserica Catolica. Iar Tanzi a jucat magistral acest joc.
Ascensiunea sa a inceput in anii '60, implementand idei inovatoare in domeniul marketingului produselor lactate. Curand, el a inceput sa foloseasca banii Parmalat pentru a construi relatii cu liderii politici - relatii care au ajutat grupul financiar sa treaca peste obstacole si sa obtina finantare.
La un moment dat, Tanzi a inceput sa faca greseli. Incercand ca faca favoruri unor aliati politici, Tanzi realizat achizitii dubioase. A inceput sa foloseasca banii Parmalat, o companie listata la bursa, pentru interesul sau si pentru a finanta afacerile familiei, sustragand cel putin 1,1 miliarde de dolari.
Sistemul pe care Tanzi se baza a inceput insa sa se clatine. La inceputul anilor '90, procurorii din Milano au adus in fata justitiei sute de politicieni si oameni de afaceri, dezechilibrand Partidul Crestin Democrat al lui Tanzi. Bancile detinute de statul italian au ajuns in mainile investitorilor privati, devenind astfel mai putin vulnerabile la influentele politicienilor. Tanzi a incercat sa tina pasul cu aceste schimbari, facand donatii in ultimii zece ani noii generatii de oameni politici.
Insa anul trecut, cand dimensiunea problemelor de la Parmalat a devenit evidenta, plasa de siguranta pe care o tesuse nu l-a mai putut salva. Tanzi a recunoscut ca a indus in eroare investitorii, ascunzand pierderile si transferand in mod ilegal fonduri ale Parmalat in conturile companiilor familiei sale.
Cu toate acestea, el neaga ca ar fi sustras fonduri pentru folosul sau personal. Mai mult, nu este deloc convins ca grupul Parmalat nu mai poate fi salvat. "Poate sunt un prost, sau un megaloman, insa cred ca aceasta companie mai are valoare. Si eu vreau sa stiu ce s-a intamplat", spune el.
Un inovator
"Voiam ca Parmalat sa devina o Coca Cola a laptelui", a afirmat Domenico Barili, fostul director general al al companiei, care a lucrat cu Tanzi din 1963.
Tanzi a aplicat noi metode tehnologice, ambaland laptele in cutii. Mai mult, laptele putea fi pastrat timp de sase luni, fara a fi necesara pastrarea in frigider.
Fondatorul Parmalat a fost de asemenea unul dintre primii europeni care au exploatat potentialul de marketing al sporturilor, sponsorizand concursuri de ski, curse de Formula 1 sau campionate de fotbal. De exemplu, un pilot italian de Formula 1, accidentat in timpul unei curse in Brazilia in 1973, a contactat Parmalat privind infiintarea unei unitati de productie a iaurtului. Asa s-a ajuns la achizitionarea de catre grupul italian a companiei Laticinios Mococa, un producator de lapte praf. Tranzactia a fost prima dintr-un val de achizitii prin care Parmalat si-a extins prezenta in 30 de tari.
In Italia, Tanzi a devenit un patron catolic al orasului Parma, finantand un centru de reabilitare, un centru pentru persoanele fara adapost si renovarea catedralei orasului, care a costat 2 milioane de dolari.
"Calisto spunea intotdeauna "da"", a afirmat Franco Grisenti, un preot din Parma.
Aventuri in lumea politicii
Curand, Tanzi s-a aventurat in politica. Italia de dupa al doilea razboi mondial a fost dominata de crestin-democrati, partid finantat de afaceristii italieni. Acest sistem era predispus la abuzuri, cu atat mai mult cu cat crima organizata controla o buna parte din sfera politicului si din companiile din sudul tarii. Majoritarea bancilor erau detinute de stat, astfel ca echipele de management si strategiile de creditare ale bancilor erau stabilite de politicieni. Acestia primeau donatii in schimbul aplicarii unor masuri favorabile in agricultura si industrie, sau acordarii unor contracte pentru lucrari publice.
La inceputul anilor '80, Tanzi l-a cunoscut pe Ciriaco De Mita, puternicul secretar al Partidului Crestin-Democrat, prin intermediul lui Rino Maggiali, un om de afaceri din Parma. Tanzi i-a fost acestuia atat de recunoscator, incat i-a pus la dispozitie o masina cu sofer apartinand grupului Parmalat.
De Mita si Tanzi au devenit prieteni; se intalneau in unele duminici si jucau carti. Politicianul utiliza des elicopterul si avionul cu reactie al grupului de lactate, spun surse apropiate celor doi. O a treia persoana din acest cerc de prieteni era un alt crestin-democrat, Giovanni Goria, fost premier al Italiei, ca si De Mita, de altfel.
Aceste relatii i-au conferit lui Tanzi imunitate, spune Giorgio Orlandini, fostul director al Asociatiei Industriasilor din Parma. La inceputul anilor '80, de exemplu, fermierii i s-au plans lui Orlandini ca Parmalat nu isi onora datoriile la timp. Regele italian al laptelui s-a aparat spunand ca "fermierii nu au de ce sa se planga, deoarece fara Parmalat nu ar avea cui sa vanda laptele pe care il produc". Astfel, Orlandini s-a lasat pagubas.
In 1987, Tanzi l-a ajutat pe De Mita, construind o fabrica de produse de panificatie in Nusco, orasul natal al politicianului. Parmalat a primit fonduri guvernamentale de 5,5 milioane de dolari pentru acest proiect.
Legaturile lui Tanzi cu ministrul Goria l-au ajutat sa-si plaseze prietenii si asociatii in fruntea bancilor de stat. Luciano Silingardi, un fost coleg de scoala al lui Tanzi, a ajuns in fruntea Cariparma, casa de economii din Parma si Piacenza, iar un executiv al Parmalat, Franco Gorreri, a ajuns presedinte la Banca di Monte di Parma.
"Silingardi a fost colegul meu de scoala si contabil la Parmalat", a spus Tanzi procurorilor. "Am pus o vorba buna pentru el la prietenul meu Giovanni Goria. Cariparma a fost intotdeauna unul dintre cei mai importanti creditori ai Parmalat".
Chiar si dupa ce au obtinut posturile din fruntea celor doua banci, cei doi executivi au ramas angajati ai Parmalat. Silingardi a fost consultant al companiei de la mijlocul anilor '80 pana in 2000, iar din 2001 pana la sfarsitul anului trecut a facut parte din consiliul de administratie. Gorreri a fost directorul financiar al Parmalat pana in 1992, apoi a lucrat la departamentul de trezorerie al companiei.
Procurorii sustin ca rolurile duble jucate de cei doi explica de ce Parmalat a obtinut credite dela cele doua banci chiar si atunci cand acestea si-ar fi putut da seama ca grupul agroalimentar are probleme financiare serioase.
La sfarsitul lui 2003, Parmalat avea datorii de 147 milioane de dolari fata de Cariparma, in prezent detinuta de o alta banca, iar fata de Banca del Monte - 42 milioane de dolari.
Gorreri se afla in prezent in inchisoare, fiind suspectat de complicitate la frauda. El a declarat ca a fost "director cu jumatate de norma" la grupul de lactate. Silingardi este si el anchetat. El a afirmat ca Tanzi nu l-a informat niciodata de problemele companiei.
De Mita, care a ramas membru al Parlamentului italian, declara luna trecuta ca relatia sa cu Tanzi a fost una de "prietenie si respect, nu de afaceri". Goria decedat in 1994.
Aceste relatii de prietenie l-au facut pe Calisto Tanzi sa faca greseli costisitoare. La sfarsitul anilor '80 a intrat in lumea televiziunii, unul din scopuri fiind de a furniza Partidului Crestin-Democrat un mijloc de a-si promova imaginea. In acea perioada, Partidul Socialist, rivalul crestin-democratilor, il avea de partea sa pe mogulul media Silvio Berlusconi, in prezent primul ministru al Italiei. Afacerea, la infiintarea careia a dat o mana de ajutor si Tanzi, se numea Odeon TV si dispunea de 12 canale de televiziune, insa nu putea cumpara drepturile de difuzare asupra unor programe populare.
Tanzi a vandut afacerea in 1989, insa datoriile fata de furnizori, in valoare de 108 milioane de dolari, au ramas in registrele contabile ale unui holding al familiei Tanzi, SATA. mai tarziu, Tanzi a folosit banii Parmalat pentru a plati aceste datorii, potrivit declaratiei lui Fausto Tonna, fostul director financiar al Parmalat.
Pana in 1988, Parmalat acumulase datorii de 143 milioane de dolari. Cu toate acestea, Tanzi a refuzat o oferta din partea Kraft Foods, spunand ca vrea ca grupul sa ramana "in intregime italian", si a luat legatura cu bancheri "prietenosi". Unul dintre acestia, Giuseppe Gennari, a ajutat la realizarea unei tranzactii prin care Parmalat a fuzionat cu o companie listata. In acest fel, compania a putut obtine finantare prin emisiune de actiuni. Un alt om de afaceri, Gianmario Roveraro, a strans laolalta un grup de banci care au achizitionat pachete mici de actiuni ale companiei, prin metoda plasamentului privat.
"Maini curate"
Anii '90 au adus schimbari importante pentru Italia lui Tanzi. Bancile au fost privatizate, ceea ce a insemnat ca deciziile de acordare a creditelor erau mai putin legate de aliantele cu politicul. De asemenea, investigatiile asupra coruptiei, operatiuni cunoscute sub numele de "Mani Pulite" ("maini curate"), au decimat cele doua partide rivale. De Mita si alti politicieni, prieteni ai lui Tanzi, si-au pierdut puterea.
Partidele supravietuitoare s-au impartit in doua tabere: una de centru-dreapta, condusa de Berlusconi, si alta de centru-stanga, in jurul lui Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene. Tanzi, prin afacerile familiei, a contribuit la campaniile ambelor grupari de-a lungul anilor.
Tanzi a avut grija si de firmele familiei sale. In 1990, Parmalat a achizitionat clubul AC Parma, care a devenit un fel de jucarie pentru fiul sau, Stefano. Acesta s-a alaturat grupului de lactate in 1993. Tanzi a pus si bazele unei companii de turism, pe care mai tarziu a oferit-o fiicei sale, Francesca.
Numai in anul 1993, Parmalat a cumparat 17 companii. Cum bancile italiene nu mai voiau ca imprumute Parmalat, bancile straine, printre care si Bank of America, au sarit in ajutorul companiei, pentru a o ajuta sa se dezvolte in continuare. In ultimii 10 ani, bancile au intermediat vanzarea de obligatiuni in valoare de peste 8 miliarde de dolari.
Pentru a se ocupa de aceste probleme, Tanzi l-a angajat pe Fausto Tonna. Acesta a declarat procurorilor ca rolul sau era de a ascunde problemele. La inceputul anilor '90, Parmalat acumulase deja pierderi imense din cauza fabricilor ineficiente, gestionarii defectuoase a stocurilor si achizitiilor. Intre anii 1995 si 2001, compania a ascuns pierderi anuale de 420-540 milioane de dolari.
Pe langa aceste probleme, Parmalat mai transfera fonduri si companiilor familiei sale, in special cea din sectorul turismului.
"De fiecare data cand ii prezentam lui Tanzi o problema de ordin financiar, el imi spunea sa gasesc solutii care presupuneau operatiuni ilegale", isi aminteste Tonna. El a adaugat ca a pus la cale o serie de vanzari false, a inventat credite si companii offshore. In ultimii ani, cand Tonna a refuzat sa se ocupe de unele tranzactii de acest fel, Tanzi lua chiar el bani din casierie.
La sfarsitul anilor 90', Francesca Tanzi a mers "la cumparaturi" si a achizitionat tour-operatori italieni si o serie de hoteluri, din Caraibe pana in Oceanul Indian. Fiind supraevaluate, achizitiile au majorat pierderile, insa ele aveau rolul de a ascunde transferurile de fonduri catre persoane necunoscute.
De exemplu, inregistrarile contabile ale firmei arata ca in 1997 a platit 7,5 milioane de dolari catre o firma din Seychelles. Cecurile si documentele care atesta viramentul avanseaza insa o cifra de 12,3 milioane, care ar fi parasit firma. Nu se stie ce s-a intamplat cu diferenta de 4,8 milioane de dolari.
Pentru a-i acoperi pierderile, Parmalat i-a transferat firmei 300 milioane de dolari intre anii 1990 si 1998.
Costurile asociate legaturilor lui Tanzi cu politicienii si afaceristii au urcat. In 1999, un bancher puternic, Cesare Geronzi, care acordase grupului agroalimentar credite importante, l-a fortat pe Tanzi sa cumpere Eurolat, un producator de lapte, pentru 470 milioane de dolari, de la un antreprenor din Roma, Sergio Cragnotti. Geronti, presedintele Capitalia Bank, imprumutase si compania lui Cragnotti, si voia sa-si imbunatateasca sansele de a primi banii inapoi. Parmalat datora bancii intre 360 si 480 milioane de dolari.
Geronzi neaga ca ar fi actionat ilegal. Tranzactia "a fost realizata corect si a fost in interesul Parmalat". Cragnotti a fost arestat, fiind implicat intr-un alt scandal, al companiei agroalimentare Cirio.
Pierderi tot mai mari
Parmalat pierdea tot mai mult, insa transferurile catre companiile familiei continuau. In 1999, o divizie a Parmalat a transferat 300 milioane de dolari in conturile firmei Parmatour, iar intre 1997 si 2003, 72 milioane au ajuns in conturile SATA.
In anul 2000, Tanzi a devenit membru al consiliului executiv al puternicului grup de lobby Cofindusria, iar un an mai tarziu membru al consiliilor de administratie ale Capitalia si Banca Intesa, cea mai mare din Italia.
In august 2003, noul director financiar al Parmalat, Luciano Del Soldato, a incercat sa-i vorbeasca lui Tanzi despre "situatia financiara dezastruoasa" si de frauda imensa care acoperea toate problemele. "Tanzi mi-a spus sa continui, si m-a asigurat ca Parmalat va primi noi fonduri in cateva zile" de la un nou investitor.
Acel "cavaler pe un cal alb" nu a venit insa. In noiembrie, Parmalat se gasea in pragul falimentului, asa ca Tanzi l-a vizitat pe fostul sau rival, Berlusconi, pentru a discuta problema obtinerii unor credite de la bancile italiene. A plecat insa cu mana goala.
Cam in acelasi timp, Parmalat anunta ca isi va imbunatati situatia financiata dupa ce va lichida o investitie din Insulele Cayman. Compania nu a obtinut insa banii, care nici nu existau, si nu a reusit sa ramburseze un imprumut obligatar scadent. Ca urmare, un grup de banci italiene au refuzat sa mai finanteze compania.
Pe 15 decembrie, in timpul unei sedinte a consiliului de administratie, Tanzi si-a anuntat demisia. Patru zile mai tarziu, Parmalat declara ca nu detine nici un cont in valoare de 4,7 miliarde de dolari la Bank of America, si ca extrasul de cont care atesta existenta acestuia este un fals. Ca urmare, procurorii au initiat o ancheta, iar directorii companiei au inceput sa distruga documentele incriminatoare si sa-si retraga banii din conturile bancare, pentru a ascunde castigurile nemeritate obtinute.
La intoarcerea dintr-o scurta calatorie in Portugalia si apoi in Ecuador, impreuna cu sotia sa, Tanzi a fost arestat. Procurorii spun ca Tanzi a ascuns bani in timpul calatoriei.
"Nu detin nici o comoara. Daca as fi avut asa ceva, as fi folosit-o demult", a declarat Tanzi.
anca.stoicescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
