Efectuarea de cercetari pentru imbunatatirea productivitatii in sectorul agricol. Cresterea investitiilor in irigatii si in transport rural. Alimentarea fermelor din Africa cu energie solara si eoliana. Producerea de combustibil alternativ din cereale necomestibile in loc de porumb. Fiecare dintre acesti pasi ar putea, in cele din urma, ajuta la rezolvarea crizei alimentare la nivel global. Dar niciunul dintre ei nu va avea vreun efect in urmatorul an. Pe de alta parte, sunt alte lucruri care constituie o solutie in acest termen scurt, scrie The Wall Street Journal.
Oprirea procesului de stocare. Criza actuala reprezinta o prabusire a pietei agricole globale. Preturile uriase ar trebui sa creasca productia de cereale, care pot fi astfel livrate in intreaga lume. Nu si daca tarile acumuleaza rezervele si restrictioneaza exportul, lucru care se petrece deja in aproape 40 de natiuni, printre care se numara si China, India, Vietnam, Kazakhstan si Rusia.
Stocarea are o ratiune politica pentru fiecare tara in parte. Ea tine preturile sub control si linisteste votantii ingrijorati. Dar la nivel international este un dezastru.
Apelurile umanitaristilor nu au avut efect in rezolvarea situatiei, asa ca Banca Mondiala a recurs la o strategie economica oportunista.
Banca a facut ca Ucraina sa ridice restrictiile de export convingand oficialii de la Kiev ca ele strica reputatia de exportator mondial de cereale a statului. (Ucraina era odata "granarul Europei" si cu siguranta ar vrea sa mai fie numita asa).
Primul-ministru ucrainean a salutat intentia Bancii Mondiale de a le veni in ajutor in lupta impotriva inflatiei. A fost de ajutor si faptul ca Ucraina doreste sa adere la NATO si sa negocieze un acord de comert liber cu Uniunea Europeana, fiind asadar pe deplin constienta ca trebuie sa dea un lustru nou reputatiei sale.
Cu toate acestea, presedintele Bancii Mondiale, Robbert Zoellick, a spus ca numeroase natiuni pot fi usor convinse ca isi "strica reputatia" daca nu se mai poate conta pe ele pentru exporturi. Drept dovada, el aminteste de SUA. La inceputul anilor '70, administratia SUA a blocat exporturile de seminte de soia cu intentia de a reduce inflatia si a sfarsit prin a incuraja Brazilia si Argentina sa creasca peste masura productia de soia. Acum, acestia sunt cei mai duri competitori ai Americii.
Banca Mondiala si Fondul Monetar International (FMI) sunt in posesia unui alt instrument puternic, pe care insa au ezitat sa il foloseasca. Ele ar putea interzice debitorilor sa acumuleze productia locala drept conditie pentru a se califica in vederea obtinerii unui imprumut de urgenta. "Incercam sa ii convingem pe cale logica, nu sa-i constrangem", spune un oficial al FMI, Mark Plant.
Achizitiile la nivel local. SUA livreaza de regula pachete de mancare drept ajutoare umanitare. Europa, pe de alta parte, livreaza bani, mancarea putand fi astfel cumparata la nivel local. Pachetele de cereale sunt foarte importante pentru hranirea maselor flamande din regiunea Darfur a Sudanului, acolo unde sunt foarte putine alternative in ceea ce priveste sursele de hrana. Insa livrarea alimentelor in alte regiuni poate submina agricultura locala.
Fostul secretar american al Trezoreriei, Lawrence Summers, spune ca banii si ajutoarele de dezvoltare ar putea fi folosite impreuna pentru a convinge comerciantii sa vanda mai mult acum, mai degraba decat sa stocheze cantitati uriase de cereale in asteptarea unei cresteri a preturilor.
Cumpararea cu bani lichizi ar putea genera o crestere a preturilor pe termen scurt, este de parere Summers, insa cresterea rezervelor pe termen lung fac ca o strategie de asteptare sa fie complet neprofitabila. "Trebuie sa actionezi in directia scaderii preturilor in viitor, comparativ cu cele actuale", a spus el.
Directorul executiv al Programului Alimentar Mondial, Josette Sheeran, conduce o campanie ce sustine folosirea ajutoarelor in bani. Presedintele SUA, George W. Bush, a incercat sa contribuie la aceasta campanie propunand ca o patrime din ajutoarele alimentare in valoare de 770 de milioane de dolari (498 de milioane de euro) promise de curand sa fie sub forma de bani. Totusi, aceasta parte a programului ar putea sa nu reziste protestelor din partea unor oficiali din Congresul SUA.
In conditiile in care preturile ridicate ale alimentelor genereaza proteste de strada, este usor de inteles de ce guvernele vor sa subventioneze la scara larga cumpararea de hrana.
Insa in zone precum Asia, Africa si America Latina exista o istorie tragica a subventiilor care au devenit atat de mari incat au subminat economia. Problema este deosebirea "saracilor" de "clasa de mijloc", in conditiile in care o persoana ce primeste un salariu de numai 100 de dolari pe saptamana este considerata ca apartinand clasei de mijloc in India, China si Africa. Subventiile ar trebui, deci, orientate in directiile in care ele chiar sunt necesare.
Aproximativ treizeci de tari au adoptat ceea ce se cheama programe de "transfer conditionat de lichiditati". Familiile sarace sunt platite sa isi trimita copiii la scoala, sa ii vaccineze si sa indeplineasca numeroase alte conditii in functie de tara.
Demarate in Mexic si Brazilia, aceste programe depind de identificarea familiilor sarace din comunitati in functie de standardele locale. Programele pot fi astfel folosite in vederea aprovizionarii cu hrana a populatiei sarace. In Jamaica, un credit de la Banca Mondiala poate fi folosit pentru a creste cu o patrime venitul familiei si pentru a extinde programul in asa fel incat acesta sa cuprinda aproximativ 14% din populatie - aproape de totalul persoanelor din Jamaica aflate sub limita saraciei.
Banca intentioneaza de asemenea sa dezvolte programe asemanatoare celui din Etiopia, in cadrul caruia localnicii sunt platiti in bani si mancare pentru a construi canale de irigatii. Desi programele din Etiopia par rupte dintr-un roman de John Steinbeck, ele ofera sprijin oamenilor care au cea mai mare nevoie de el.
Pretul orezului a crescut cu aproximativ 85% de la mijlocul lunii martie, in mare parte din cauza cumpararii si stocarilor masive. Japonia ar putea face foarte multe lucruri pentru a risipi panica si a usura aceasta criza. Ea are o rezerva de orez de 1,5 milioane de tone, in mare parte importate din SUA. Japonia tine aceasta rezerva departe de piata in vederea cresterii veniturilor agricultorilor care produc local.
O parte din orezul depozitat este vechi de cativa ani, o fractiune din acesta fiind folosit ca hrana pentru animale, conform unui raport al Departamentului pentru Agricultura din SUA.
Japonia exporta 200.000 de tone de orez pe an sub forma de ajutoare umanitare, insa are mijloacele necesare pentru a oferi mult mai mult. Ca si China, de altfel, care anul trecut a exportat 1,3 milioane de tone de orez, pentru ca acum sa restrictioneze exporturile.
Pe o astfel de piata, in care comertul devine din ce in ce mai slab, o crestere de cateva milioane de tone ar putea cu usurinta sa genereze o scadere a preturilor.
Pe piata orezului, productia nu este singura problema, este de parere Tom Slayton, un expert in aceasta problema. Un factor important, spune el, este politica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
