Dacă la nivel politic ieşirea Greciei din zona euro este foarte probabil să declanşeze un şoc printre politicieni şi în cele din urmă să întărească legăturile dintre statele rămase în uniune, la nivel financiar impactul cel mai puternic îl vor simţi, probabil, băncile centrale. Acestea, în frunte cu Bundesbank şi Banque de France, sunt cei mai mari creditori ai Greciei.
Tabloul schimbărilor politice ale „Grexitului” îl schiţează pentru The Wall Street Journal Richard Barwell, economist-şef la Royal Bank of Scotland. În anumite privinţe, ieşirea statului elen va slăbi legăturile care ţin unită zona euro, dar le va întări în alte moduri, iar acest din urmă efect va fi mai puternic decât primul, reducând probabilitatea ca alte state să renunţe la euro, scrie Barwell. Dacă părăseşte zona euro, Grecia va stabili câteva precedente care vor schimba modul în care oamenii votează, iar politicienii se comportă în Europa.
Dacă grecii aleg prin referendum să renunţe la euro, vor trimite un semnal puternic că ei, şi nu băncile centrale şi nici politicienii şi birocraţii din Frankfurt, Bruxelles şi Berlin, ţin în mâini soarta monedei euro.
Dar dacă politicienii greci sunt cei care iau decizia ca Grecia să iasă din zona euro în baza mandatului lor şi nu a unui referendum, alegătorii din celelalte state se vor gândi de două ori înainte de a vota pentru candidaţi antiausteritate.
Grexitul va fi pentru politicieni o lecţie despre pericolele împingerii politicilor la limita siguranţei, în special dacă spargerea zonei euro se produce dintr-un accident. Dacă problemele financiare ale guvernului şi băncilor scapă de sub control, vor fi introduse controale asupra mişcării capitalului, ceea ce va face foarte probabil un vot privind viitorul ţării, fie prin referendum, fie prin alegeri parlamentare. Politicienii din economiile mai mici se vor simţi, în viitor, mai presaţi să ajungă la compromis cu creditorii, iar politicienii din ţările creditoare se vor simţi presaţi să fie mai indulgenţi, inclusiv în privinţa plăţii datoriilor. Este foarte probabil ca Grecia, când va ieşi din zona euro, să nu-şi mai plătească datoriile.
Haos în economie
Cel mai important, Grexitul va stabili un precedent economic. Dacă economia elenă îşi va reveni după ce va ieşi din zona euro, va fi mult mai greu de convins alte state că le va fi mai bine în zona euro. Este însă mai probabil ca după ieşire să apară probleme economice dureroase. Economia se va confrunta cu o contracţie puternică şi de durată a creditului şi cu prăbuşirea încrederii. Economia va intra într-o recesiune adâncă, distructivă pentru locurile de muncă şi pentru companii. Chiar şi deprecierea rapidă a noii monede va fi un cuţit cu două tăişuri. Oamenii vor avea din ce în ce mai puţine venituri disponibile deoarece importurile vor deveni mai scumpe, aceasta într-o economie în care industria are o pondere de doar 14%, iar serviciile (turismul) de peste 50%. Incertitudinile legate de noua drahmă vor determina cumpaniile şi investitorii străini să evite Grecia. Pe lângă aceste provocări pe termen scurt, două consecinţăe pe termen mediu ar trebui luate în considerare. O zonă euro post-Grexit ar fi mai predispusă la atacuri speculative de genul celor din 2012, cele mai dure din istoria uniunii. În cazul economiilor mai vulnerabile, investitorii vor începe rapid să ceară compensaţii mai mari pentru riscul de a nu fi plătiţi în euro. Dacă nu există finanţare, cheltuielile îngheaţă, iar capitalul iese din ţara respectivă.
Cel mai puternic instrument de politică monetară al BCE, programul de achiziţii de obligaţiuni de pe piaţa secundară, nu este proiectat să facă faţă unor astfel de probleme. Într-o nouă criză, BCE s-ar putea putea să nu mai aibă cu ce să stabilizeze pieţele. Ajustarea cantitativă poate fi folosită doar pentru ţările care fac eforturi pentru a se salva prin reforme.
Este de aşteptat să apară un răspuns politic coerent la forţele care ameninţă să spargă zona euro. Grexitul va consolida în cele din urmă uniunea monetară. Crearea unei uniuni bugetare, emisiunile comune de obligaţiuni şi angajamentele comune la reforme structurale vor ajuta zona euro să devină o uniune monetară mai stabilă.
Găurile financiare
În condiţii de război politic între creditori şi Atena, chiar şi BCE a examinat efectele pe care le-ar putea avea Grexitul şi defaultul care cu siguranţă va urma, spun surse apropiate situaţiei, citate de Reuters.
Analiza a identificat pierderi uriaşe în conturile băncilor centrale şi ale BCE. Pierderile BCE va trebui acoperite de ţările zonei euro deoarece eurosistem este un parteneriat între ele.
“Dacă unul iese, ceilalţi va trebui să absoarbă costurile. Îi laşi pe cei pe care îi laşi în urmă cu o povară şi mai mare. Pierderile va trebui acoperite de ţări precum Italia şi Spania. Vor putea ele să facă aceasta?”, se întreabă Stavros Zenios, specialist în finaţe al băncii centrale a Ciprului.
Pentru a face o imagine a complexităţii eurosistemului şi a pierderilor pe care Grexitul le-ar putea provoca, Reuters porneşte de la ajutorul dar de BCE băncilor greceşti: 104 miliarde de euro. Suma include ceea ce băncile au primit direct de la BCE (38 de miliarde de euro) şi fondurile de urgenţă date de banca lor centrală. Însă acest ajutor, în creştere, este eclipsat de sprijinul total acordat de BCE. În cazul unui default, o lovitură puternică va veni probabil de la “cecul fără acoperire” pe care Grecia în foloseşte în sistemul de plăţi al zonei euro. În acest sistem, când o bancă din Grecia transferă bani Germaniei pentru plata importurilor, înregistrează această obligaţie la BCE pentru ca mişcarea banilor să poată fi urmărită.
În Germania, Bundesbank primeşte un cec prin intermediul BCE, în timp ce banca centrală a Greciei rămâne cu un “deficit” de bani. Grecia este importator net şi este afectată de o hemoragie de capital. Acest deficit este doar unul virtual atât timp cât eurosistemul, adică zona euro, este intact. Dacă o ţară iese, pierderea devine una “palpabilă”. Ţările rămase în zona euro va trebui fie să acopere pierderea, fie să şteargă datoria. În această privinţă, Grecia are un deficit de 91 de miliarde de euro. În cel mai rău caz, băncile centrale vor apela la guverne pentru a acopri gărurile din capital.
BCE deţine, de asemenea, obligaţiuni greceşti de 18 miliarde de euro, care după Grexit vor valora, probabil, mult mai puţin. Apoi, sub “saltelele” grecilor sunt bilete de bancă (emise de bănci centrale) de 40 de miliarde de euro. Acestea sunt obligaţii pe care eurosistemul va trebui să le onoreze.
