Business Internaţional

În faţa celui mai sever declin economic de după război, băncile centrale din Marea Britanie şi Franţa iau în considerare soluţii disperate pentru a evita un colaps total

În faţa celui mai sever declin economic de după război, băncile centrale din Marea Britanie şi Franţa iau în considerare soluţii disperate pentru a evita un colaps total

Andrew Bailey, guvernatorul băncii centrale a Marii Britanii, s-a văzut obligat să asigure că instituţia sa nu se va angaja într-o acţiune de finanţare permanentă a guvernului.

Autor: Bogdan Cojocaru

10.04.2020, 00:07 3351

Luate pe nepregătite de cele mai mari provocări economice de după cel de-al Doilea Război Mondial, băncile cen­tra­le din Marea Britanie şi Franţa iau în con­siderare soluţii disperate, dar şi con­tro­versate, pentru a evita un colaps total al eco­no­miilor provocat de lupta cu pandemia.

Marea Britanie, cu premierul Boris Johnson bol­nav de COVID-19 înlocuit provizoriu în funcţie de se­cretarul de stat Dominic Raab, personaj poreclit Napul la Bruxelles, a devenit prima ţară unde gu­ver­nul vrea să apeleze la finanţare directă din partea băn­cii centrale pentru acoperirea cheltuielilor sta­tu­lui. Această soluţie este considerată un nou in­di­ca­tor al amplorii presiunilor financiare produse de oprirea unor întregi sectoare economice în războiul cu pan­demia de COVID-19, după cum scrie The Guardian. În economia de piaţă există o regulă care inter­zice băncilor centrale să printeze bani pentru a finanţa direct guvernele. Şefii Băncii Angliei s-au grăbit să asigure că acest tabu nu este încălcat deoa­rece guvernul doar se împrumută, temporar, de la banca centrală. Însă instituţia nu are aceşti bani şi va tre­bui să-i printeze. Apoi, nimeni nu garantează că banca se va opri din printat. Până la urmă, Fed, banca cen­trală a SUA, a deschis calea pentru Quantitative Easing Infinity, ceva de neconceput acum un deceniu.

În Franţa, şeful băncii centrale merge cu mintea mai departe şi vehiculează ideea printării de bani care să fie daţi direct companiilor, spunând că o astfel de măsură poate fi justificată dacă va fi nevoie de ea pen­tru a combate o deflaţie severă, o consecinţă pro­ba­bilă a noii crize economice. Una din sarcinile prin­ci­pale ale băncilor centrale este asigurarea stabilităţii pre­ţurilor. Deflaţie înseamnă o perioadă prelungită cu preţuri în scădere şi este un simptom al unor pro­ble­me de sănătate cronice în economie. François Ville­roy de Galhau, guvernatorul băncii centrale a Fran­ţei şi membru în consiliul guvernator al Băncii Centrale Europene, vorbeşte astfel despre ceea ce este cunoscut ca „helicopter money“, sau bani arun­caţi din elicoper, o soluţie - tabu - disperată de finan­ţare gratuită a consmatorilor sau compa­niilor des­pre care se vorbeşte din ce în ce mai mult. Colegul de la BCE al lui de Galhau, irlandezul Gabriel Makh­louf, a ieşit şi el la rampă, dar decla­rând că a da cetă­ţenilor bani gratis nu este un instru­ment de politică mone­tară potrivit pentru criza econo­mică provocată de pandemia de COVID-19, scrie MarketWatch.

Şi economia britanică, şi cea franceză se pră­bu­şesc. Cele mai recente date statistice arată că PIB-ul britanic a început să se contracte încă din februarie, înainte de impunerea măsurilor de izolare care blo­chează acum activitatea economică. Instituţii inde­pendente de prognoză estimează că economia se va duce în jos cu viteze de peste 10% în trimestrul II, iar în acest an se va contracta cu 5-8%. Apoi, mai sunt şi efectele încă greu de anticipat ale Brexitului, pe care Johnson este hotărât să-l transforme în realitate. Franţa, la rândul ei, aşteaptă cea mai puternică scădere economică de după cel de-al Doilea Război Mondial. Situaţia ia o turnură tragică şi la nivel mondial. După unele calcule, impactul pandemiei va produce economiei globale un crater de mărimea Japoniei. Organizaţia Mondială a Comerţului prognozează o scădere severă a activităţii comerciale anul acesta, mai mare decât cea din 2008, anul ultimei recesiuni globale.

Într-un astfel de context, Trezoreria britanică a anunţat că va accesa o facilitate de creditare pe care o are la Banca Angliei dacă apare nevoia de suplimentare a puterii de foc pentru susţinerea fluxurilor de cash şi pentru menţinerea în mişcare a pieţelor financiare. În contul guvernului de la banca centrală sunt în prezent 400 de milioane de lire sterline, dar suma poate fi majorată nelimitat. În timpul recesiunii din 2008, aceste rezerve au fost urcate la aproape 20 de miliarde de lire. Folosirea acestei facilităţi ar putea alimenta credinţa printre economişti şi investitori că amploarea crizei economice actuale ar putea forţa guvernele să abandoneze tabuul de durată al folosirii băncii centrale ca sursă de cash. De aceea, guvernul de la Londra a căutat să asigure pieţele financiare că Trezoreria nu va da ordin Băncii Angliei să printeze bani pentru a-i finanţa cheltuielile, potrivit The Guardian. Astfel, principala sursă de finanţare vor rămâne împrumuturile de pe pieţele financiare.

 Facilitatea oferită de BoA va fi folosită doar când pieţele vor avea probleme. Orice retragere din acel cont va fi rambursată până la sfârşitul anului. FT descrie o astfel de abordare ca fiind politică în stil zimbabwean, care duce la hiperinflaţie dacă este menţinută prea mult timp. De asemenea, notează FT, folosirea băncii centrale pentru a face rost de bani †subliniază cererea extraordinară de cash cu care s-a confruntat guvernul în ultimele săptămâni şi pe care îi este greu să o acopere imediat cu ce atrage de pe piaţa obligaţiunilor de stat. Cu mai puţin de o lună în urmă BoA asigura că este mică probabilitatea ca facilitatea de finanţare să trebuiască accesată. Acum, Andrew Bailey, governatorul băncii centrale, s-a văzut obligat să asigure că instituţia sa nu se va angaja într-o acţiune de finanţare permanentă. Dar aşa spuneau şi şefii Rezervei Federale americane când au lansat pentru prima dată programul masiv de achiziţii de obligaţiuni (Quantitative Easing) prin care au scos economia din criza precedentă. Banca s-a văzut nevoită să relanseze din nou programul în martie, punând astfel bazele pentru ceea ce pare a fi Quantitative Easing Infinity.

Izolarea şi blocajul economic nu vor dura la nesfârşit, însă economia va avea nevoie de câţiva ani pentru a-şi reveni. City-ul londonez, unul dintre cele mai mari centre financiare ale lumii, a avertizat că PIB-ul îşi va reveni la nivelul de dinaintea crizei abia peste patru ani.

Între timp, în Franţa, François Villeroy de Galhau a declarat că dacă apare „vreun risc major pentru stabilitatea preţurilor“, atunci este posibil să fie luată în considerare „crearea de bani de către banca centrală pe baze durabile pentru finanţarea directă a afacerilor“. La fel ca Fed, şi BCE cheltuie masiv pe achiziţia de active „ obligaţiuni de stat şi corporate. Însă banca centrală a zonei euro s-a ferit de discuţiile privind posibilitatea aplicării de măsuri precum „helicopter money“. Ideea s-ar lovi probabil de rezistenţa îndârjită a Germaniei, care rezistă în prezent şi la o propunere agreată de multe state europene de punere la comun a datoriilor de stat pentru a ajuta economii precum cea a Italiei să se finanţeze mai uşor în vremuri de criză. Unii economişti spun că BCE ar trebui să finanţeze direct deficitele guvernelor (să dea cu aspiratorul peste datoriile făcute în criză, cum descriu unii specialişti o astfel de politică), acestea fiind aşteptate să se umfle rapid din cauza cheltuielilor masive necesare pentru atenuarea impactului economic distrugător al pandemiei.

AFACERI DE LA ZERO