Business Internaţional

În Franţa ministrul responsabil cu lupta contra fraudei a ascuns zeci de ani bani în străinătate, iar în Spania o prinţesă este considerată suspectă într-un caz de fraudă

În Franţa ministrul responsabil cu lupta contra fraudei a ascuns zeci de ani bani în străinătate, iar în Spania o prinţesă este considerată suspectă într-un caz de fraudă

Autor: Bogdan Cojocaru

05.04.2013, 00:06 1692

Tentaţia banului şi a puterii face ca poveştile cu prinţese şi cavaleri să se transforme în scandaluri morale de-a lungul şi de-a latul unei Europe care încearcă să iasă din criză devenind un model de disciplină fiscală. Dacă în Spania o prinţesă a devenit suspectă într-un caz de fraudă majoră, în Franţa ministrul pentru buget, responsabil cu lupta contra evaziunii fiscale, a fost forţat de presă, de public şi de iminenţa apariţiei dovezilor incriminatorii să admită că a ascuns timp de 20 de ani sute de mii de euro în străinătate. Mai mult, o anchetă jurnalistică a dovedit că până şi trezorierul de campanie al preşedintelui francez are afaceri în paradisurile fiscale blamate de UE.

Preşedintele francez Francois Hollande şi-a început mandatul promiţând un guvern fără pată. Dar după nici un an în funcţie, socialistul Hollande s-a văzut nevoit să-şi excludă din cabinet şi partid ministrul pentru buget, pe Jerome Cahuzac, un fost chirurg care şi-a construit averea făcând transplan­turi de păr pentru bogaţi. Ca ministru pentru buget, Cahuzac a primit misiunea de a combate evaziunea fiscală într-o ţară care treptat alunecă în eşalonul secund al economiilor zonei euro. Acum el este eroul negativ într-o „afacere“ de fraudă descrisă de presa fraceză ca fiind „unul dintre cele mai spectaculoase scandaluri ale celei de-a Cincea Republici“. Preşedintele Hollande a vorbit într-un discurs televizat de o „jignire“ adusă statului şi poporului.

Cum încăpăţânarea jurnaliştilor poate face curăţenie într-un guvern

Presa este cea care a declanşat scan­dalul. La începutul lunii decembrie site-ul de investigaţii Mediapart a aruncat prima bombă acuzându-l pe Cahuzac că a deţinut un cont ilegal într-o bancă din Elveţia, scrie The Independent. Liderul cruciadei contra evaziunii era acuzat chiar el de evaziune. Ministrul a respins acuzaţiile şi a jurat în faţa preşedintelui că este nevinovat. În faţa Adunării Naţionale, el a declarat că nu a ascuns niciodată bani în străinătate. „Nici acum, nici vreodată“, a spus oficialul. Apoi Mediapart a aruncat a doua bombă, oferind publicului acces la o înre­gistrare audio în care un politician – Ca­huzac, spun jurnaliştii site-ului de investigaţii – vorbeşte despre un cont nedeclarat la banca elveţiană UBS. Printre altele, vocea spune: „Este foarte enervant să ai un cont deschis acolo. UBS nu este chiar cea mai obscură bancă“.

Conversaţia ar fi fost înregistrată la sfârşitul anului 2000, înainte ca domnul Cahuzac să candideze, cu succes, pentru un post de primar. Potrivit site-ului, viitorul ministru nu a închis bine telefonul după ce a discutat cu primarul aflat atunci în funcţie, rivalul său, şi astfel conversaţia purtată cu un consilier financiar a putut fi înregistrată de aparatul primarului.

Timp de trei luni, Cahuzac a insistat că vocea nu este a sa, iar preşedintele şi miniştrii săi l-au apărat cu îndârjire în faţa atacurilor presei. În ianuarie, o analiză a procurorilor a stabilit că vocea pare să aparţină ministrului. Hollande i-a cerut demisia ministrului său, iar acesta s-a conformat, încă susţinându-şi nevinovăţia. Marţi, Cahuzac a recunoscut că a ascuns o parte din venituri în conturi bancare din străinătate timp de mai mult de 20 de ani. După patru luni de minciuni, el a mărturisit că încă mai are 600.000 de euro într-un cont în Singapore. În cele din urmă Hollande l-a exclus din partid şi a anunţat noi măsuri anticorupţie, precum interzicerea deţinerii unei funcţii publice de către orice politician găsit vinovat de evaziune fiscală.

Ar putea urma acuzaţii şi mai grave

Cahuzac are în faţă acuzaţii mai serioase că primit fonduri necuvenite de la companii farmaceutice în timp ce era consilier la ministerul sănătăţii în anii ’90. Laboratoa­rele farmaceutice erau interesate ca pro­dusele lor să fie vândute cât mai scump şi să încaseze subvenţii cât mai mari de la stat. Pentru evaziune fiscală, fostul ministru ar putea petrece trei ani la închisoare. „Scan­dalul reprezintă o lovitură serioasă pentru republică şi demonstrează că Franţa este o democraţie de o calitate scăzută“, a spus Edwy Plenel, unul dintre fondatorii Me­­dia­part, într-un interviu acordat Euronews.

Ca şi în afacerea Cahuzac, tot presa a dezvăluit că trezorierul campaniei electorale a lui Hollande Jean-Jacques Augier este acţionar la două companii cu sediul în Insulele Cayman, unul dintre cele mai faimoase paradisuri fiscale. După cum declară şi Augier, afacerile lui probabil că nu sunt ilegale, dar umbresc şi mai mult imaginea administraţiei preşedintelui, a cărui popularitate este deja la cote minime.

Prinţesa spaniolă care s-a jucat cu banii publici

În Spania, un judecător a numit-o pe mezina regelui Juan Carlos, prinţesa Cristina, suspectă într-un caz de fraudă, acţiune fără precedent în istoria modernă a regalităţii spaniole şi vine într-o ţară în care premierul Mariano Rajoy s-a văzut nevoit să-şi publice declaraţiile de avere pentru a demonstra că nu are bani ascunşi. Soţul prinţesei, fostul handbalist Inaki Urdan­garin, este anchetat sub suspiciunea că a deturnat milioane de euro din fonduri publice destinate firmei sale nonprofit de consultanţă în domeniul evenimentelor sportive Instituto Noos către companii controlate de el şi asociaţii săi.

Prinţesa Cristina va fi interogată de judecător pe 27 aprilie, devenind astfel primul membru al familiei regale care va depune, ca suspect, mărturie într-un proces de la restaurarea monarhiei în urmă cu aproape patru decenii, scrie Financial Times.

Urdangarin este suspectat, printre altele, că a prezentat note de plată „umflate“ guvernelor regionale pentru organizarea de conferinţe şi furnizarea de consultanţă.

Judecătorul care conduce ancheta Jos Castro arată că prinţesa a fost membru în boardul firmei şi că există dubii serioase că aceasta nu cunoştea activităţile soţului ei.

 

Câteva episoade din filmul scandalurilor financiare care pune în umbră elita franceză

Jerome Cahuzac

Jerome Cahuzac, fostul ministru al bugetului în mandatul lui François Hollande, a recunoscut, după patru luni în care a fost atacat de presă, că a ascuns fonduri în străinătate.

Fostul cruciat contra evaziunii fiscale ar putea fi condamnat la trei ani de închisoare tocmai pentru evaziune. Cahuzac încă mai are 600.000 de euro într-un cont din Singapore.

„Faptele sunt intolerabile. Ştiu cât de gravă pare situaţia în ochii francezilor. De acum înainte cei cu funcţii publice va trebui să dea cele mai bune exemple“, a afirmat Hollande.

Preşedintele şi miniştrii săi l-au apărat pe Cahuzac până când acesta a recunoscut că i-a minţit.

 

Nicolas Sarkozy

Fostul preşedinte Nicolas Sarkozy este anchetat sub suspiciunea că a primit pentru campania sa electorală din 2007 donaţii ilegale de la cea mai bogată femeie din Franţa, Liliane Bettencourt, acum în vârstă de 90 de ani.

Acuzatorii spun că angajaţi ai doamnei Bettencourt le-au dat ajutoarelor lui Sarkozy 150.000 de euro în bani lichizi în timpul campaniei încheiate cu succes. Contribuţiile individuale pentru campania electorală sunt limitate în Franţa la 4.600 de euro. Procurorii l-au pus pe fostul preşedinte sub anchetă pentru că „a profitat de o persoană vulnerabilă în anul 2007 în detrimentul Lilianei Bettencourt“. Sarkozy susţine că a vizitat-o pe Bettencourt doar o singură dată, dar personalul acesteia spune că fostul preşedinte vizita frecvent locuinţa familiei. Poliţia a percheziţionat în iulie locuinţa şi birourile lui Sarkozy după ce acesta a pierdut alegerile.

 

Christine Lagarde

Christine Lagarde, fost ministru de finanţe, iar acum director general al Fondului Monetar Internaţional, este acuzată că şi-a folosit influenţa pentru ca un cunoscut om de afaceri să primească despăgubiri de milioane euro. Astfel, Lagarde ar fi intervenit în 2007 pentru a pune capăt unei bătălii judiciare de durată între mogulul Bernard Tapie şi banca franceză Credit Lyonnais în favoarea omului de afaceri.

Tapie a acuzat banca deţinută de stat la acea dată că l-a indus în eroare într-o tranzacţie cu acţiuni Adidas în 1993. El a dat în judecată statul şi a cerut despăgubiri. În 2007, Lagarde, în calitate de ministru al economiei, a numit o comisie specială de judecători care să arbitreze cazul. Disputa s-a încheiat cu un acord de despăgubire de 285 milioane euro pentru Tapie. Poliţia a percheziţionat în martie locuinţa din Paris a lui Lagarde, suspectată de „complicitate la evaziune din fonduri publice“. Tapie este un susţinător al lui Sarkozy.

AFACERI DE LA ZERO