Printre companiile europene care s-au lăsat ispitite de subvenţiile grase oferite pentru investiţii verzi în economia americană de către guvernul SUA se numără marii constructori auto. Dar ce au primit pe mere s-ar putea să dea pe pere. Ascensiunea sindicatelor americane din industria auto şi tenacitatea cu care acestea luptă şi perturbă sectorul de câteva luni încoace au început să coste.
Şi chiar dacă uriaşii constructori de maşini cu fabrici în America au reuşit să facă paşi timizi spre înţelegeri cu sindicatele, situaţia arată tendinţele noi din cea mai mare economie a lumii.
Stellantis, gigantul intercontinental creat prin fuziunea PSA Peugeot Citroën şi Fiat Chrysler Automobiles, a anunţat în octombrie că a ales statul american Indiana pentru a construi alături de Samsung SDI o mare uzină de baterii pentru maşini electrice, o investiţie de 3,2 miliarde de dolari.
Proiectul era aşteptat, dar nu se ştia locaţia. Oraşul ales este Kokomo, căruia îi spune acasă Shawn Fain, acum puternicul preşedinte al uniunii sindicale United Auto Workers. Să fie o încercare de îmbunare a temutului sindicalist?
Sub conducerea lui Fain, United Auto Workers, cu 150.000 de membri, a sfidat tradiţia acţiunilor sindicale din SUA şi a pornit în septembrie greve concomitente împotriva celor trei mari constructori auto americani – Ford, General Motors şi Chrysler (din Stellantis). Este prima astfel de acţiune din ultimele decenii.
Scopul grevelor este de a forţa majorări de salarii. Fain a obţinut de la Ford creşteri salariale record de 25% pentru circa 57.000 de angajaţi ai constructorului auto. Pentru Stellantis, greva de şase săptămâni a adus costuri de trei miliarde de euro reprezentând venituri nerealizate. Cam cât cheltuie pe fabrica de baterii din Kokomoul lui Fain.
Stellantis a ajuns recent la un acord provizoriu cu United Auto Workers cu promisiunea de a majora salariul de bază cu 25% până în aprilie 2028, de a oferi salarii mai mari angajaţilor noi sau temporari şi de a acorda diferite plăţi care să amortizeze costurile mai mari cu traiul, potrivit Financial Times.
Dacă n-ar fi fost pierderile cauzate de grevă, compania ar fi putut sărbători. Veniturile din trimestrul trei au întrecut aşteptările analiştilor, depăşind 45 de miliarde de euro cu o creştere cu 7%.
Şi General Motors a ajuns la un acord preliminar cu United Auto Workers, condiţiile fiind asemănătoare cu cele obţinute de ceilalţi constructori auto. De remarcat ar fi bonusuri excepţionale acordate angajaţilor care ies la pensie, spun surse apropiate discuţiilor. Un anunţ al GM evaluează costurile cauzate de grevă la 200 de milioane de dolari pe săptămână.
Pentru Ford, pierderile din cele şase săptămâni de dispute s-ar ridica la 1,3 miliarde dolari. În ceea ce-i priveşte pe cei trei mari constructori auto, teama este că preţul plătit pentru liniştirea greviştilor le-ar putea reduce productivitatea fabricilor în comparaţie cu cea a uzinelor nesindicalizate ale Honda, Toyota şi Tesla. Însă victoria obţinută de United Auto Workers ar putea fi un exemplu pentru mulţi alţii.
În SUA şi-au anunţat investiţii noi sau extinderea unora vechi companii europene precum Volkswagen şi BMW din Germania, grupul de energie italian Enel şi producătorul norvegian de baterii Freyr. Iar ele fac aceste lucruri când muncitorii americani obţin majorări salariale record mulţumită unor greve strategice şi victorii uimitoare.
Este un moment în care balanţa de putere se schimbă dinspre companii spre angajaţii lor, când sindicatele sunt în ofensivă, nu în defensivă, cum au fost în ultimele decenii, şi câştigă dispute, după cum scrie Bloomberg. Victoriile United Auto Workers sunt uimitoare, dar nu sunt singurele pe acest front. Anul acesta, sindicatele americane au obţinut pentru membrii lor creşteri salariale medii de 6,6%, cel mai mare salt din ultimele trei decenii.
Victoriile ar putea reprezenta un punct de cotitură, de revenire, pentru tot ce înseamnă sindicat în SUA. Încurajaţi de profiturile record ale companiilor şi de costul traiului în creştere, şoferii de la UPS, scenariştii de la Hollywood, muncitorii feroviari şi din sectorul auto, angajaţi din sănătate şi alţii au cerut ceea ce mulţi au considerat imposibil de obţinut. Folosind tactici noi şi profitând de oferta redusă de forţă de muncă au câştigat rând pe rând.
Noile acorduri reprezintă o mică parte din piaţa muncii din SUA, dar creează teamă la alte companii. Spre exemplu, executivii de la FedEx s-au arătat în particular îngrijoraţi că majorările salariale câştigate de angajaţii de la UPS, de ele beneficiind mai ales manipulatorii part-time, vor face mai dificile recrutările. Aşa cum companiile europene au şantajat guvernele din UE avertizând că dacă nu le sunt reduse costurile îşi vor transfera producţia în ţări unde primesc subvenţii mari sau unde beneficiază de forţă de muncă şi energie ieftine, aşa şi companiile cu activitate în SUA ameninţă acum că şi-ar putea muta o parte din fabrici în Mexic, Canada sau peste ocean.
Valul de victorii ale sindicatelor s-a dezlănţuit la sfârşitul anului trecut, când peste 100.000 de muncitori de la căile ferate au ameninţat că întrerup lucrul pentru prima dată în ultimele decenii. Dacă ar fi făcut aşa, economia ar fi fost paralizată, pierderile ridicându-se la miliarde de dolari. N-ar fi fost exclusă nici recesiunea. Greva a fost evitată când Congresul a forţat sindicatele să accepte un acord, chiar dacă o parte din salariaţi au respins noul contract pentru a obţine mai multe zile de concediu medical.
Cu toate acestea, iniţiativa muncitorilor feroviari a stârnit teamă. Astfel, ei au primit creşteri de salarii de 24%, bonusuri de 5.000 de euro în cinci ani şi reguli noi pentru concediu neîntrerupt. Important este că aprobarea publică pentru sindicatele americane a urcat în 2022 la cel mai ridicat nivel din ultimii 57 de ani. Între timp, indicatorul a scăzut uşor. Dar cea mai mare parte a americanilor încă simpatizează cu greviştii, a găsit un sondaj Gallup.
