În conflictul ruso-ucrainean, Serbia a ales ceea ce Vucic descrie a fi neutralitate, acceptând decizii ale unor organizaţii globale cum ar fi ONU, dar refuzând să se alăture sancţiunilor impuse Moscovei de UE. Însă până la război, liderul sârb se mândrea cu vizitele pe care i le făcea la Kremlin lui Vladimir Putin.
În umbra războiului din Ucraina, în două state europene aliniate Moscovei, dintre care unul este membru al NATO şi al Uniunii Europene, au avut loc, duminică, alegeri importante şi de o semnificaţie aparte. A fost testul suprem al unui deceniu de eforturi ale candidaţilor puterii din Ungaria şi Serbia de a acapara economia şi, mai ales, presa, de politici sociale populiste, de atacuri la adresa UE şi de dependenţă faţă de Rusia.
Pentru a arăta cât de puternici sunt premierul Ungariei, Viktor Orban, şi partidul său trebuie spus doar că acolo nu mai există decât un singur ziar de opoziţie. Au mai rămas câteva site-uri de ştiri şi analiză independente, dar restul presei alcătuieşte o uriaşa maşinărie media şi de propagandă aservită partidului de guvernământ şi oamenilor de afaceri aliaţi cu premierul.
Războiul ruso-ucrainean şi-a pus amprenta şi asupra alegerilor ungare, dar nu în modul în care ar face-o în alte părţi ale Europei. În săptămâna de dinainte de vot, Orban a avertizat că Ucraina se amestecă în alegerile din ţara sa. Dar n-a menţionat nimic de rău despre Rusia ci, din contră, legat de invazia rusească din Ucraina a promovat mesaje tipice propagandei ruseşti: noi vrem pace nu război, nu este războiul nostru, mai bine ne vedem de bunăstarea propriului popor. Iar guvernul Orban a înţeles să asigure bunăstarea maghiarilor adâncind dependenţa ţării de gazele naturale ruseşti chiar înainte de invazie şi primind un împrumut de zece miliarde de euro de la Rusia pentru extinderea unei centrale nucleare cu tehnologie tot rusească. Pentru criza de energie şi de gaze (ruseşti), care erodează bunăstarea mai tuturor europenilor, Orban a dat vina pe UE.
Pentru premierul Ungariei, alegerile parlamentare ar fi trebuit să fie cele mai dure de când a venit la conducere, în urmă cu mai bine de un deceniu, deoarece opoziţia a încercat să fie mai unită ca oricând. Totuşi, cele mai multe sondaje de opinie dădeau înainte de vot drept câştigător partidul lui Orban, conservatorul Fidesz. În cei aproape 16 ani cât s-au aflat la conducere, Orban şi Fidesz au dus campanii agresive de creare de locuri de muncă prin atragerea de companii străine, în special din sectorul auto şi mai ales din Germania, cu subvenţionare puternică de către stat a investiţiilor acestora. Fidesz, fără opoziţie reală în parlament în ultimul mandat, a mizat şi pe creşterea salariilor la stat, a pensiilor, a ajutoarelor sociale în special pentru familiile „tradiţionale“ şi pentru mamele cu copii mulţi, aceste cheltuieli atingând apogeul înainte de alegerile de duminică. Rezultatul este o inflaţie cu care Ungaria nu s-a mai confruntat de decenii, atât de mare încât s-a speriat şi şeful băncii centrale, până nu demult un aliat apropiat al lui Orban. Acesta a cerut guvernului să se oprească. Cu timpul, Fidesz a adus sub controlul statului sau în „mâini maghiare“ sectoare economice întregi, cum este cel al energiei, al serviciilor publice, cel bancar şi presa.
Mult timp Orban s-a lăudat că prin politicile sale a oferit gospodăriilor ungare cea mai ieftină energie din Europa, aceasta mulţumită în mare parte contractelor ţării sale cu Gazprom, subvenţiilor oferite populaţiei şi preţurilor controlate de guvern. Însă costurile mai mari s-au revărsat din alte părţi, de la companii şi firme neprotejate, astfel că guvernului îi este uşor să dea vina pe alţii pentru erodarea puterii de cumpărare. Inflaţia se îndreaptă acum spre 10%, iar Ungaria are deja printre cele mai mari rate ale dobânzilor de referinţă din UE, adică printre cele mai mari costuri ale creditării. Poate cea mai mare realizare a lui Orban şi a partidului său este puterea aproape ca de monopol pe care o are pe piaţa de profil conglomeratul media public MTVA, cu un buget anual de aproape 340 de milioane de euro. Acesta este o maşinărie de propagandă şi cenzură formidabilă folosit din plin de Fidesz în campania electorală în favoarea sa, după cum arată o analiză a ziarului francez Le Monde. Mesajele transmise publicului maghiar de către MTVA reflectă şi faptul că guvernul Orban este cel mai prorus din UE. Despre cât de bogaţi au devenit prietenii sau apropiaţii lui Orban, inclusiv tatăl acestuia, prin contracte cu statul sau privilegii în afaceri, există multe poveşti în ce a mai rămas din presa locală sau în ziarele occidentale.
În Serbia, preşedintele Aleksandar Vucic este un maestru al propagandei şi comunicării. Şi nu putea fi altfel având în vedere că a fost chiar ministru al propagandei pentru Slobodan Miloşevic, liderul sârb implicat în sângeroasele războaie iugoslave, acuzat de genocid şi crime de război, dar decedat în timpul proceselor. Vucic a încercat să se distanţeze de trecut şi este considerat acum unul din liderii europeni cei mai apropiaţi de Putin, la concurenţă cu Orban.
Cumpără arme de la Rusia şi pregăteşte Serbia de semnarea unui nou contract pe termen lung pentru gaze cu Gazprom. La fel ca guvernele Orban, Vucic a dus o campanie agresivă de atragere a investiţiilor străine pentru crearea de locuri de muncă subvenţionate de guvern. Însă nu s-a concentrat doar pe industria auto şi firme germane, ci a primit cu braţele deschise şi coloşi din China. La fel ca în Ungaria, de investiţii ruse în fabrici nu poate fi vorba. Duminică, Vucic a candidat pentru un nou mandat de preşedinte şi tot duminică sârbii au fost chemaţi la vot pentru alegeri parlamentare anticipate „ produsul unor scheme puse la cale tot de liderul sârb. La fel ca în Ungaria, aproape toată presa este aliniată politicilor partidului aflat la guvernare, în cazul Serbiei partidul lui Vucic. În conflictul ruso-ucrainean, Serbia a ales ceea ce Vucic descrie a fi neutralitate, acceptând decizii ale unor organizaţii globale cum ar fi ONU, dar refuzând să se alăture sancţiunilor impuse Moscovei de UE. Însă până la război, liderul sârb se mândrea cu vizitele pe care i le făcea la Kremlin lui Vladimir Putin.
