Procentaje mai mici de 20% pentru cheltuielile de protecţie socială au înregistrat şi Letonia (17,8%), Bulgaria şi Estonia (ambele 18,1%), Slovacia (18,6%), Polonia (18,9%), Lituania (19,1%) şi Malta (19,8%), potrivit informaţiilor prezentate marţi de Eurostat, care analizează datele pe 2010 ale statelor membre.
Cele mai ridicate niveluri sunt consemnate în Franţa (33,8%), Danemarca (33,3%), Olanda (32,1%), Germania (30,7%), Finlanda (30,6%), Austria şi Suedia (ambele 30,4%). Media UE s-a situat la 29,4%, aproape neschimbată faţă de 29,6% în 2009.
"Aceste disparităţi reflectă diferenţe ale standardelor de viaţă, dar sunt influenţate şi de diversitatea sistemelor de protecţie socială la nivel naţional, precum şi de factorii demografici, economici, sociali şi instituţionali specifici fiecărei ţări", se arată în raportul Eurostat.
În 2009, România s-a situat pe penultima poziţie în UE, cu 17,1%, foarte aproape de Bulgaria (17,2%) şi înaintea Letoniei (16,9%).
Pincipalele surse de finanţare ale cheltuielilor sociale la nivelul UE au fost în 2010 contribuţiile directe ale guvernelor (40%) şi contribuţiile la asigurările sociale (56%).
În 2007, primul an în UE, cheltuielile pentru protecţia socială în România reprezentau 13,6% din PIB, jumătate din media de 26,1% la nivel comunitar. România devansa, însă, Letonia (11,3%) şi Estonia 12,1%.
Creşterea mediei UE de la 26,1% în 2007 la aproape 30% în 2009 şi 2010 reflectă, în mare parte, impactul crizei economice. În timp ce cheltuieli precum cele cu pensiile şi asigurările de sănătate au urcat cu circa 10%, cele pentru şomaj au avansat cu o treime.
În funcţie de cheltuielile pe cap de locuitor, calculate la paritatea puterii de cumpărare, România se situează în 2010 pe penultima poziţie, cu 28% din media UE, chiar înaintea Bulgariei, care înregistrează 27%, şi după Letonia, 31%. Statele cu cele mai mari cheltuieli pentru protecţie socială pe cap de locuitor sunt Luxembourg, cu de peste două ori media UE, Olanda (145%) şi Danemarca (142%).
Potrivit datelor Eurostat, România alocă 50,7% din cheltuielile pentru protecţie socială categoriei vârstnici; 34,7% pentru boli, sănătate şi dizabilităţi; 9,6% pentru familie şi copii; 3,2% pentru şomaj; 1,7% pentru locuinţe şi excluziune socială.
Potrivit metodologiei Eurostat, cheltuielile pentru protecţia socială trebuie să acopere riscuri precum: boli/asigurări de sănătate, dizabilităţi, vârstă înaintată, familie/copii, şomaj, locuinţe şi excluziune socială. Beneficiile sociale acordate includ: concediile medicale plătite, compensarea medicamentelor, pensiile de dizabilitate, veniturile pentru însoţitori, integrarea economică a persoanelor cu handicap, pensiile la limită de vârstă şi anticipate, pensiile de urmaş, ajutoarele pentru înmormântare, veniturile pentru concediu pre şi postnatal, alocaţiile pentru copii, ajutoarele de şomaj şi calificare, ajutoarele pentru chirie şi cheltuielile generate de excluziunea socială, precum cele pentru reabilitarea consumatorilor de droguri sa alcool.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
