Spania crunt lovită de secetă poate fi privită ca un semnal de alarmă pentru ţările europene agricole cele mai expuse la şocurile încălzirii climei şi care nu iau din timp măsuri pentru a se adapta. Lumea întreagă a aflat de seceta perpetuă din Spania datorită avertismentelor că aceasta va provoca penurii de ulei de măsline şi va duce la creşterea preţurilor pe piaţa globală.
Dar acesta este doar un aspect al problemei. Lipsa apei i-a pus pe fermeri pe picior de război cu ecologiştii şi i-a împins să caute disperaţi lichidul vital în zone preţioase pentru restul lumii şi vulnerabile, cum ar fi habitate de apă dulce sau mlaştini protejate. De asemenea, seceta a făcut ca regiunile rurale, cu economia bazată pe agricultură, să devină teren de luptă pentru voturi. Sub presiunea fermierilor şi sub ameninţarea primului val de caniculă din an, guvernul spaniol a cerut săptămâna aceasta fonduri de urgenţă de la Comisia Europeană pentru a ajuta sectorul agricol, unde sunt angajaţi aproape 900.000 de lucrători.
Ministrul agriculturii Luis Planas a scris Comisiei despre „o situaţie excepţională care cere răspuns rapid“. Rezerva de criză a Uniunii Europene folosită pentru a reacţiona la posibile perturbări în sectorul agricol se ridică la 450 de milioane de euro. Spania a primit deja 64,5 milioane euro anul trecut pentru a face faţă creşterii costurilor cu materiile prime, care au explodat în contextul războiului pornit de Rusia contra Ucrainei. Pe lângă ajutoarele europene, guvernul a anunţat pentru sectorul agricol o serie de scutiri de taxe, precum o reducere de 25% a taxei pe profit.
Spania este cel mai mare producător din lume de ulei de măsline şi furnizor important de fructe şi legume. În unele zone situaţia a fost înrăutăţită de cinci ani consecutivi de secetă. La nivel naţional, rezervele de apă sunt la 50% din capacitatea normală, iar potrivit evaluărilor guvernamentale, 27% din teritoriu este afectat de secetă severă, potrivit Euronews. Lipsa apei i-a forţat pe mulţi fermieri să renunţe la însămânţările de primăvară, mai ales la cele de cereale şi plante oleaginoase.
În cea mai importantă regiune agricolă, Andalusia, este şi mai rău. Acumularea de apă de pe Guadalquivir este la nici 25% din capacitate, iar fermierilor li s-au redus raţiile de apă pentru irigaţii cu până la 90% în unele cazuri. În Catalonia, provincie în mod normal mai umedă decât Andalusia, seceta este cea mai severă din ultimele decenii. În aprilie acumularea Sau era golită pe peşti pentru ca aceştia să nu moară şi să putrezească în lac, făcând apa improprie pentru consumul uman. Acumularea, care furnizează apa pentru oraşul Barcelona, era la doar 8% din capacitate în martie, scrie BBC.
Potrivit Coag, principala asociaţie a fermierilor, 60% din terenul cultivabil al Spaniei este „sufocat“ de lipsa ploii. Odată cu lipsa de apă vin restricţii de folosire nu doar pentru agricultură, ci şi pentru uzul zilnic al omului de rând şi pentru industrie. Dar seceta se simte cel mai rău în agricultură. O problemă a Spaniei este că pentru agricultură se duce 80% din apa consumată, mai mult decât în statele vecine. Iar fermierii contribuie cu aproape 3% la PIB, de asemenea mai mult decât în statele vecine cu producţie agricolă mare (1,6% în cazul Franţei sau 0,8% în Germania; spre comparaţie, în România ponderea agriculturii în PIB este de 4%).
Prin urmare, sectorul este important, dar şi vulnerabil, iar acest lucru înseamnă că agricultura devine teren propice pentru războaie electorale. Preşedintele crescătorilor de animale din Andalusia a avertizat că 500.000 de capre riscă să fie sacrificate pentru că nu mai au iarbă de păscut, iar furajele sunt prea scumpe. Fermierii în general au spus că vor fi penurii de alimente şi că mâncarea se va scumpi. Restricţiile de irigaţii din bazinele râurilor Guadalquivir şi Guadiana vor afecta culturile de morcovi, ardei, brocoli şi conopidă. În Córdoba sunt în pericol şi culturile de ceapă şi usturoi.
Guvernul spaniol, agricultorii şi întreaga societate sunt puşi în faţa unor întrebări ale căror răspunsuri nu sunt confortabile pentru nimeni. De unde să iei apă pentru irigaţii când aceasta nu mai este suficientă pentru toată lumea? Sau pe cine să sacrifici? În livezi, cu o raţie minimă de apă se pot salva pomii, dar nu şi producţia de fructe. Cât de rentabilă mai este în aceste condiţii agricultura ca afacere? Ce trebuie schimbat? Agricultura spaniolă a supravieţuit altor perioade de secetă prelungită: 1982-1984, 1991-1996 şi 2005-2009.
Dar acum este mai rău. Unele terenuri s-au degradat ireversibil.
Între timp, în Parcul Naţional Donana guvernul regional al Andalusiei vrea mai multe ferme cu uz intensiv de apă, extinzând ariile cultivabile mai aproape de apă, până în habitatele acvatice protejate, dar puse şi aşa în pericol de secetă. Guvernul naţional se opune, acuzându-l pe cel regional că îmbrăţişează politici de extremă dreapta, şi astfel s-a declanşat un război politic pentru apă şi voturi. Pe zone restrânse, autorităţile de la Madrid au lansat planuri de investiţii pentru dezvoltarea de sisteme de irigaţii sustenabile. Unii fermieri se adaptează sau caută soluţii, care ţin adesea de tehnologie. Spre exemplu, la plantaţiile de măslini irigate nu penuria de apă este cea mai mare problemă, deoarece măslinii rezistă la secetă cu resurse minime, ci arşiţa care arde florile. De aceea, producătorii de măsline ar avea nevoie de dispozitive care să sufle aer rece spre florile de măslin, notează Euractiv. Marta Casas, care deţine o cramă lângă Barcelona, spune că încălzirea globală a grăbit recoltarea strugurilor din august în iulie şi de aceea a ales varietăţi cu ciclu de creştere mai mare deoarece condiţiile de climă mai aspre afectează gustul, aroma şi conţinutul de zahăr din fruct. Varietăţile franţuzeşti ca merlot sau chardonnay au fost înlocuite cu unele native precum sumoll, moneu şi malvasia sitges. De asemenea, spune Casas, „am observat că dacă lăsam pământul de sub vie acoperit cu iarbă, via va fi mai bine echipată pentru a supravieţui secetei deoarece roua de dimineaţa se depune nu doar pe frunzele ei, ci şi pe firele de iarbă“. În felul acesta planta are mai multă umezeală.
