S-a încheiat criza gazelor naturale din Europa? Cele mai recente date economice, prognozele de creştere ale Comisiei Europene şi optimismul companiilor arată că da. Preţurile gazelor pentru pieţele europene au coborât sub nivelurile de dinainte de războiul pornit de Rusia contra Ucrainei, dar acestea erau totuşi neobişnuit şi periculos de mari deoarece Moscova forţa intrarea statelor UE într-o criză a energiei şi a costului vieţii.
Europa şi-a redus dependenţa de gazele ruse, a găsit noi surse de aprovizionare, iar piaţa se reconfigurează, cu vecini precum Israelul şi Turcia găsindu-şi noi resurse chiar acasă. Ungaria a pornit săptămâna aceasta producţia la un câmp de gaze din sud-estul ţării, iar un al doilea puţ va fi pus în funcţiune în următoarele zile. Şi vremea neobişnuit de caldă a ţinut cu europenii, iar industriile nu au rămas fără energie preţioasă. Oraşele nu au rămas în beznă. Depozitele de gaze sunt aproape pline.
Dacă cea mai mare parte a economiilor europene au reuşit să evite o recesiune provocată de criza energiei, şi China se redeschide după ultimul puseu al pandemiei de COVID-19. Aceasta înseamnă consum mai mare de energie şi concurenţă mai intensă cu Europa pentru gaze. Europa nu trebuie să se culce pe o ureche.
China se mişcă rapid. În toamna anului trecut, colosul chinez de energie Sinopec a încheiat cu Qatarul cel mai lung acord de import de gaze naturale lichefiate de până atunci. Înţelegerea este pentru o perioadă de 27 de ani. Acum un alt gigant chinez, CNPC, este pe cale să încheie cu Qatar un acord de acelaşi fel, pe aproape 30 de ani, scrie Reuters, care citează surse apropiate situaţiei. Qatarul este unul dintre cei mai mari furnizori de GNL din lume şi are printre clienţi şi ţări europene.
Date de la autorităţile vamale chineze arată că importurile Chinei de GNL din Qatar au crescut cu 75%, în timp ce achiziţiile din Australia şi SUA, principalii concurenţi ai ţării arabe, s-au prăbuşit cu 30%, respectiv 77%. Reorientarea Beijingului vine în contextul în care se prăbuşesc şi relaţiile sale cu cele două ţări occidentale. De asemenea, pentru China creşte şi importanţa proiectelor petroliere din Siberia, o altă direcţie de reorientare a Beijingului.
Dacă cea mai mare parte a economiilor europene au reuşit să evite o recesiune provocată de criza energiei, şi China se redeschide după ultimul puseu al pandemiei de COVID-19. Aceasta înseamnă consum mai mare de energie şi concurenţă mai intensă cu Europa pentru gaze. Europa nu trebuie să se culce pe o ureche.
Astfel, China devine dependentă de Rusia şi Qatar pentru energie, dar are avantajul forţei pe care i-o dă piaţa ei imensă. În schimb, pentru Uniunea Europeană principalul furnizor de gaze naturale a devenit anul trecut Norvegia, cu o pondere de aproape 25% din importuri în perioada ianuarie-noiembrie, arată datele Consiliului European.
Cota Rusiei a fost de 24,6%. GNL, în cea mai mare parte aduse din SUA, Qatar şi Nigeria, au contribuit cu 25,7% la importurile UE. Ca stat individual, s-a remarcat şi Algeria, de unde au venit peste 11% din importurile de gaze naturale. Livrările de GNL din SUA s-au dublat. Preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a explicat luna trecută la Davos că UE a reuşit să-şi reducă cererea pentru gaze ruseşti cu 20% între august, când preţurile au atins cote istorice, şi noiembrie.
Blocul comunitar a găsit suficiente surse pentru a înlocui 80% din gazele ruse importate prin conducte. Înainte de războiul din Ucraina, 40% din importurile Uniunii reprezentau gaze din Rusia.
Preşedinta CE a remarcat atunci şi că preţurile au scăzut cu 80% faţă de august, o prăbuşire bine-venită pentru mulţi şi mai abruptă decât toate aşteptările. GNL sunt considerate energie scumpă, însă ca pe orice piaţă preţurile sunt influenţate de cerere şi ofertă.
În Europa cerere va fi, iar oferta va creşte. Luni, un terminal de LNG important din SUA, Freeport, a cerut autorizaţie de repornire a activităţii după ce în iunie a fost afectat de un incendiu. Prin acest terminal trec în mod normal 17% din exporturile de GNL americane.
La nivel individual, statele europene pot acţiona rapid în caz de urgenţă. Dar la nivel comunitar, acţiunile coordonate sunt greu de pus la punct. Miniştrii energiei din UE s-au întâlnit ieri la Bruxelles pentru a discuta reforme ale pieţei energiei, însă nu toată lumea este de acord cu acestea.
Gigantul german de energie Uniper a asigurat că dacă tendinţele actuale se menţin – adică reducerea cererii şi continuarea importurilor de GNL –, preţurile gazelor pentru piaţa germană nu vor mai creşte anul acesta. Depozitele de stocare a gazelor din Germania sunt pline în proporţie de 73% în plină iarnă.
Această ţară, cel mai mare consumator de gaze din Europa, se transformă din principalul client al Gazprom într-o economie dependentă de GNL.
Strategia Berlinului de ieşire din criza energetică presupune construirea rapidă de terminale de import de gaze lichefiate. La nivel individual, statele europene pot acţiona rapid în caz de urgenţă. Dar la nivel comunitar, acţiunile coordonate sunt greu de pus la punct. Miniştrii energiei din UE s-au întâlnit ieri la Bruxelles pentru a discuta reforme ale pieţei energiei, însă nu toată lumea este de acord cu acestea. De asemenea, ţările europene şi Comisia Europeană nu se înţeleg în legătură cu ce tipuri de energie pot fi considerate energie verde şi astfel încurajate. Între timp, producţia de energie solară şi eoliană din China a ajuns la nivelul la care poate acoperi consumul tuturor gopsodăriilor chineze.
