Business Internaţional

Un bancher care nu-si gaseste linistea nici dupa moarte

20.03.2001, 00:00 33



Comunitatea oamenilor de afaceri din Italia a fost zguduita de vestea ca hotii de cadavre au furat ramasitele pamantesti ale lui Enrico Cuccia, cel mai puternic bancher de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Mormantul este situat in cimitirul de pe malul lacului Maggiore, unde Cuccia fusese ingropat in luna iunie a anului 2000.

In urma acestui eveniment neasteptat, a fost convocata o adunare a directorilor Mediobanca, o banca de investitii discreta si cu foarte multa influenta, fondata de catre Cuccia la Milano.

Sub conducerea lui Vincenzo Maraghi, director executiv si protejat al lui Cuccia, grupul mai sus mentionat si-a exprimat durerea si indignarea cauzate de aflarea vestii.

La randul lor, industriasii si politicienii prezenti la Parma, pentru o reuniune a confederatiei patronale Confindustra, s-au declarat socati. "In Italia, raul nu mai are limite," a comentat Roberto Colannino, presedintele Telecom Italia si membru in consiliul de administratie al Mediobanca.

Enrico Cuccia, presedintele de onoare al Mediobanca, a decedat pe data de 23 iunie 2000, la varsta de 92 de ani si a fost ingropat, alaturi de sotia sa, in apropierea vilei familiei din nordul orasului Milano.

Vineri, 16 martie, ingrijitorul mormantului a descoperit ca piatra funerara din marmura simpla pe care era gravat numele "Enrico" era crapata, ceea ce i-a facut pe copiii lui Cuccia sa anunte politia in ziua de sambata. La deschiderea mormantului, s-a constat ca sicriul disparuse.

Procuratura a confirmat disparitia corpului neinsufletit al bancherului, dar a refuzat sa precizeze daca s-a primit vreo cerere de rascumparare.

Ziarele italiene de duminica au avut o zi plina. Enrico Cuccia nu era numai un bancher, ci devenise eminenta cenusie a lumii financiare si de afaceri din Italia, transformand Mediobanca intr-un centru de greutate al finantelor Italiene cu ajutorului unei retele complicate de relatii si proprietati de actiuni.

Moartea lui Cuccia a insemnat inceputul unei perioade de criza pentru Mediobanca, sfasiata de lupte interioare pentru putere si incercand sa-si redefineasca rolul de centru al lumii afacerilor din Italia.

Principalii sai actionari urmau sa se intalneasca ieri pentru a aproba un regulament nou de conducere la nivelul corporatiei care sa duca la modernizarea structurilor sale sa reflecte noul echilibru al puterii atins dupa moartea fondatorului.

Furtul trupului neinsufletit al bancherului a venit intr-un moment cum nu se poate mai prost, date fiind procesul de restructurare al Mediobanca si campania electorala pentru alegerile generale din Italia, aflata in plina desfasurare.





Hotii de cadavre pasteaza vie legenda bancherului

Moartea lui Cuccia, in 2000, a marcat sfarsitul unei ere in finantele Italiei. Fondatorul bancii italiene Mediobanca, care pentru o perioada a fost singura banca de investitii din Italia, Cuccia a jucat un rol important in toate afacerile semnificative incheiate in Italia in perioada de dupa al doilea razboi mondial.

Puterea financiara imensa detinuta in pozitia de presedinte al Mediobanca l-a determinat pe fostul premier al Italiei, Giulio Andreotti, sa afirme ca "uneori, Cuccia era mai important decat guvernul Italiei".



Cine este Cuccia ?

Cuccia s-a nascut in Roma, fiind fiul unui functionar din ministerul de Finante. In 1930 a absolvit Facultatea de Drept si dupa o scurta incursiune in meseria de jurnalist, a inceput sa lucreze pentru banca centrala a Italiei, in Etiopia.

Mai tarziu a devenit membru in conducerea Institutului pentru Reconstructie Industriala (IRI). IRI a fost infiintat in perioada Marii Crize, din anii '30, pentru a salva de la colaps principalele trei banci italiene, puternic afectate de perioada de recesiune.

Institutul a supravietuit celui de-al doilea razboi mondial si a devenit un grup gigant, detinut de stat si care controla cea mai mare parte a industriei italiene, oferind peste 600.000 de locuri de munca.

La varsta de 38 de ani, Cuccia devenea presedintele Bancii Comerciale Italiene (Comit) - una din cele trei mari banci controlate de IRI.

S-a casatorit cu fiica presedintelui IRI, Albarto Beneduce si a renuntat la conducerea Comit cand Raffaele Mattioli, figura marcanta pentru finantele italiene, l-a recrutat pentru a infiinta Mediobanca - banca ce avea rolul de a finanta pe termen mediu si scurt industria italiana, activitate interzisa bancilor comerciale.

Teoretic, Cuccia s-a retras de la conducerea Mediobanca in 1983, dar a continuat sa o conduca din umbra pana la sfarsitul vietii.

Cuccia s-a folosit de pozitia sa pentru a deveni principalul pion al sectorului bancar italian. El a fost considerat creierul aliantei dintre Pirelli si Dunlop, al salvarii de la faliment a companiei Fiat - vanzand, in 1972, 10% din capitalul companiei catre Banca Libiano-Araba de Dezvoltare si rascumparandu-le dupa 10 ani. Ultima sa mare victorie a fost contributia, in 1999, la preluarea ostila de catre Olivetti a Telecom Italia.



Nu este prima oara

Mormantul lui Cuccia nu este primul mormant al unei personalitati care sa fi atras atentia profanatorilor. In decursul timpului, au mai fost furate ramasitele pamantesti ale lui Mussolini (1946) si cele ale lui Serafino Ferruzzi (1987), om de afaceri si socrul lui Raul Giardini, magnatul care s-a sinucis in urma prabusirii imperiului sau financiar.

Familia lui Ferruzzi a primit o cerere de rascumparare, iar ulterior acestui fapt, un fost membru al Mafiei a declarat ca furtul corpului neinsufletit al lui Ferruzzi reprezentase o amenintare la adresa lui Gardini si a afacerilor sale din Sicilia, avand loc inainte de sinuciderea acestuia.

Gardini isi transformase firma de comert intr-unul dintre cele mai mari grupuri de companii din Italia in urma preluarii controlului asupra concernului agro-industrial si energetic Montedison, inglodandu-se astfel in datorii. Dupa prabusirea imperiului sau, descurcarea itelor acestei afaceri a ramas in seama lui Enrico Cuccia si a bancii sale.

Comentatorii italieni au avansat duminica ipoteza ca furtul de cadavre reprezinta, de fapt, o alternativa mai putin riscanta la rapire, activitate preferata a gruparilor mafiote si a celor criminale din Sardinia de mai multa vreme. Un politist a declarat chiar: "Un avantaj (al furtului de cadavre - n.r.) ar fi ca mortu' nu cere de mancare."

Alte voci au opinat ca disparitia corpului neinsufletit al lui Cuccia ar avea legatura cu Mafia, deoarece bancherul era de origine siciliana, desi cea mai mare parte a vietii sale traise la Roma si Milano.

Un comentator al unui ziar a scris ca Enrico Cuccia, un simbol al capitalismului in stil italian, este, in mod clar, condamnat la "nemurire". Un altul a sustinut ca rapirea lui Cuccia, versiunea contemporana a regelui Midas, trebuie sa fi fost visul vietii oricarui criminal. Rapirea sa dupa moarte, nu numai ca a reusit sa-i prelungeasca viata, dar si sa demonstreze ca inca mai reprezinta o valoare.

Putini au fost cei care sa atribuie furtul cadavrului unor vandali sau unei secte sataniste. ai oricum, acesta nu este primul caz de profanare din zona Lacului Maggiore, deoarece un alt cadavru a disparut dintr-un cimitir local cu nici doi ani in urma.

Oricare ar fi motivele furtului, disparitia trupului neinsufletit al celui mai puternic si discret bancher al Italiei, a cufundat tara intr-o stare de dezgust, deruta si vadita fascinatie.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO